Pe lângă biserica în stil maramureşean „Sf. Mina“ din Mangalia, judeţul Constanţa, funcţionează din 2013 centrul social „Casa Domnului“, construit de doi fraţi preoţi: Vasile şi Sorin Cîrlan.
Preotul Vasile Cîrlan, de 37 de ani, mărturiseşte că ideea i-a venit după ce o doamnă din comitetul parohial, după finalizarea bisericii, i-a spus: „Părinte, azi am terminat de construit zidurile bisericii, tot de azi trebuie să începem să construim biserici în sufletele oamenilor“.
Şi-a dat seama că menirea lui nu se rezumă doar la slujbe de sărbători, ci trebuie să ajute comunitatea. Cu bani de la primărie, dar şi fonduri proprii a reuşit să deschidă, alături de frate său, Sorin, de 42 de ani, un loc unde copiii nevoiaşi primesc o masă caldă, dar unde îşi fac şi temele.
Marian, un suflet salvat 

Mâna dreaptă a celor doi preoţi este Marian, de 14 ani şi jumătate. Puştiul este nelipsit de la orice activitate a centrului: aduce la masă tacâmurile şi farfuriile cu mâncare, spală, se îngrijeşte de florile din grădină. Este îmbrăcat frumos şi curat şi poartă întotdeauna un şorţ atunci când serveşte la masă. Zâmbeşte tot timpul. Este un copil fericit. Dar viaţa lui nu a fost totdeauna aşa. „L-am luat din staţia de taxi acum un an“, povesteşte Vasile Cîrlan. L-a reînscris la şcoală şi acum băiatul este în clasa a IV-a.

Rezultatele lui sunt uimitoare: are deja două note de 10 la limba română şi un alt 10 la matematică. Copilul a fost luat în îngrijire de mama preotului, Eugenia, care merge la şcoala lui Marian la toate şedinţele cu părinţii. Temele le face cu Sorin Cîrlan. „Băiatul vine la centru dimineaţa la 8.00. Aici mănâncă, aici îşi face temele. Are propriul lui dulap în care îşi ţine hainele“, ne spune preotul.

Marian îşi cunoaşte doar mama. Mai are patru fraţi acasă, fiecare făcut cu alt tată. Cu toate acestea, băiatul spune că îi iubeşte foarte mult, iar mama lui rămâne pe primul plan. Nu îi reproşează nimic femeii care i-a dat viaţă: nici că l-a lăsat fără rechizite la începerea anului şcolar, nici că nu i-a spus să nu abandoneze şcoala atunci când băiatul a ales staţia de taxi. „Le cumpăram diverse chestii şoferilor şi îmi mai lăsau câte un bănuţ“. Aşa s-a scurs mult timp din viaţa băiatului. Asta până când preotul din Mangalia l-a smuls din viaţa de pe stradă şi l-a reînscris la şcoală. „Nu putem să-i facem pe toţi preşedinţi, dar cred că putem salva mulţi copii“, este deviza lui Vasile Cîrlan.

Sportivii, sufletele proiectului