Niciun om - Portalul "Moldova Ortodoxă" | Portalul "Moldova Ortodoxă"
Header image

Niciun om

11:38, marți, 10 martie, 2015 | Cuvinte-cheie: , , , ,

O femeie de 83 de ani a fost lasata sa plece din spital in pijamale, in picioarele goale, cand afara erau -7 grade. Un medic a trimis-o acasa, fara sa se gandeasca nici o clipa ca nu are haine, ca afara e ger, ca ar trebui anuntata inainte familia, ca femeia vroia sa ajunga din Brasov la Braila desi nu avea un leu in buzunar, ca fusese resuscitata timp de 40 de minute doar cu cateva ore inainte, ca nici macar nu stia care este adresa din Brasov…Nu. Nu i-a pasat.

A trimis-o acasa. Si si-a vazut in continuare de viata ei, bucuroasa probabil ca a scapat de o „nebuna” si de o bataie de cap in plus. Si-o mai fi pus probabil un pulover gros pe ea, ca ii era frig, s-o fi apropiat mai tare de calorifer, probabil si-o fi luat masa, ca i-o fi fost foame, poate de-aia o fi scapat asa de repede de batrana!- probabil si-o fi continuat vreo conversatie telefonica sau vreun chat amoros pe FB….sau cine stie ce avusese ghonionul sa intrerupa biata batrana cu boala ei..cine stie?! Poate ca doamna doctor si-o fi sunat chiar mama…sau bunica? Se apropia 8 martie….cert e ca si-a vazut linistita de viata ei, fara sa se gandeasca o clipa la batrana pe care tocmai o aruncase in strada. Pe doamna doctor n-o mai interesa. Ce daca acea batrana ar fi putut fi mama sa? Sau bunica sa? Nu era.

O infirmiera s-a oferit sa o conduca la un taxi. Desi ea era imbracata in cojoc si batrana era doar in pijamale. Desi afara erau -7 grade. Desi era normal sa fi asteptat sa vina familia dupa ea. Desi era evident ca batrana batea campii spunand ca vrea sa ajunga la Braila- in pijamale! si fara bani!- si taximetristul a dat-o jos. Infirmierei nu i-a pasat. A dus-o la altul. A bagat-o repede in masina, ca pe un sac de cartofi si a plecat. Fara sa priveasca inapoi. Probabil i s-o fi facut frig. Nu i-a pasat o clipa de batrana pe care o lasa in urma ei…. Si-a vazut in continuare de viata ei, s-o fi dus repede la caldura, si-o fi sunat probabil chiar mama…sau poate cine stie, bunica…fara sa se gandeasca o clipa la batrana pe care tocmai o aruncase in strada – nestiind ca si al doilea taximetrist o daduse jos. Pe infirmiera n-o mai interesa. Ce daca acea batrana ar fi putut fi mama sa? Sau bunica sa? Nu era.

Un taximetrist a dat jos din masina sa o femeie de 83 de ani, desi a vazut ca e doar in pijamale si cu picioarele goale, fara bani la ea si fara sa vada pe nimeni alaturi de ea care sa o aiba in grija. Cand afara erau -7 grade. A aruncat-o probabil vorbindu-i urat, repezit, tare si a inchis usa repede in urma ei. Bucuros probabil ca a scapat de o „nebuna” si de o bataie de cap in plus. Probabil…cine stie?!… si-o fi dat apoi caldura mai tare in masina, ce frig era!!!parca nu ar fi fost aproape 8 martie….- Si-o fi dat muzica mai tare…ca era o melodie care ii placea…probabil o fi luat repede o comanda de 2 lei, bucuros ca era aproape de piata. Cu ocazia asta urma sa ia si flori. De 8 martie. Pentru mama sa si pentru bunica sa..Cert e ca si-a vazut linistit de viata sa, stergand repede din minte chipul trist al batranei, cu privirea ei confuza, cu petele ei de sange de pe pijama, a alungat repede toata imaginea asta a bolii, a saraciei, a durerii, a batranetii…cine vrea sa aiba de-a face cu asa ceva???

Si-a vazut de confortul lui, de grijile lui, de familia lui, de problemele lui, de placerile lui, fara sa se gandeasca o clipa la batrana pe care o aruncase in strada, desi ar fi putut muri pe frigul ala. Ce il interesa pe el? Ce daca acea batrana ar fi putut fi mama sa? Sau bunica sa? Nu era.

O femeie in varsta de 83 de ani a mers pe jos, printr-un oras cu sute de mii de locuitori, in dimineata unei zile de martie, cand afara erau -7 grade, mai mult de 3 km. Imbracata in pijamale, cu niste papuci de unica folosinta, doar cu o paturica subtire pe ea, cu actele de la spital si cu buletinul legate de mana, cu urme de sange pe pijamale, probabil cu lacrimi in ochi, probabil cautand speriata un chip bland, o mana de ajutor, o patura, o privire plina de iubire, de afectiune, de grija, o scanteie de mila in vreun suflet, un strop de caldura in inima vreunui trecator…probabil cautand deznadajduita, disperata, innebunita de teama si frig, un Om printre zecile de chipuri….un Om printre zecile de masini ce treceau in viteza pe langa ea…un Om care sa o vada si sa o duca acasa la ea…la Braila. Sa o duca acasa la ea, langa fata ei, langa nepoata ei.

O batrana desculta, imbracata doar in pijamale intr-o dimineata cu ger neobisnuit pentru o zi de primavara, a trecut pe langa zeci de oameni. Pe langa magazine, cafenele, blocuri, pe langa patiserii unde era coada, pe langa florarii unde oamenii se inghesuiau sa cumpere flori pentru mamele si bunicile lor…. pe langa zeci de trecatori….Cu totii si-au ferit insa privirea cand au vazut aceasta femeie, fara sa se gandeasca o clipa ca era si ea mama cuiva, bunica unor oameni… Fara sa se gandeasca o clipa ca era si ea un suflet, ca ii era poate si ei frig, ca avea si ea nevoie de ajutor, ca daca va continua sa stea asa dezbracata in frigul ala va muri…Unul nu s-a oprit sa o intrebe – „Unde mergi, mamaie? Hai sa te duc la caldura …hai sa sunam la Politie ca te-or fi cautand copiii plangand pe peste tot…hai sa iti dau un ceai cald…hai sa mananci ceva…stai sa iti dau macar o patura…ia sa vedem ce scrie aici…hai, mamaie, sa te ducem Acasa…hai, mamaita, nu mai plange, ca o sa fie bine…hai ca te ducem la tine acasa la Braila...”

Unul nu s-a dus la ea, milos, sa o urce in masina lui si sa o duca la cel mai apropiat spital. Unul nu s-a gandit sa sune macar la Politie sa spuna ca o nebuna dezbracata va muri daca nu vine cineva sa o ia din strada. Si daca ar fi fost o nebuna, si daca nimeni nu vroia sa aiba de-a face cu ea..nu inteleg de nu au sunat macar, domnule, la Politie…nu trebuia sa se murdareasca ei. Nu trebuia sa isi piarda ei timpul pretios. Nu trebuia sa renunte ei la ce aveau de facut – la confortul lor, la placinta lor calda cu branza, la florile lor pentru cele dragi- nu trebuia sa faca nimic altceva decat sa formeze un banal 112. Atat! Si ar fi salvat viata unui om. Viata unei femei care ar fi putut fi mama lor. Bunica lor. Nu s-a gandit unul ca ar fi putut fi ei cei care o cautau plangand, disperati, chiar atunci. Ca ar fi putut fi ei cei care au gasit-o la scurta vreme moarta. In camp.

Aruncata in camp, mai rau decat un caine. Cu talpile goale. Cu capul acoperit cu paturica aia subtire, culcat in noroi. Cu bluza ridicata si cu burta goala in noroiul ala inghetat. Cu urme de sange pe pijamale. Cu urme de lacrimi pe chip. Cu mana intinsa cerand ajutor. Un ajutor pe care nu l-a primit. Cu gura inclestata intr-o ultima rugaciune sa ajunga si ea acasa la ea, la Braila….

De ziua mamei o mama, o bunica, un suflet iubit si chinuit a fost ucis de indiferenta . De nepasare. De lipsa oricarui interes fata de orice nu priveste propria noastra persoana. De o lipsa de mila pe care o aratam din ce in ce mai des…”lasa sa-l calce masina…daca-i betiv…”(fara sa ne gandim ca poate i s-a facut, pur si simplu rau), „nu-i dau nimic de pomana, ca are mai multi bani ca mine”, „nu ma opresc sa o ajut pe femeia aia agresata…ce, n-am ce face?”, „copilul asta s-o fi pierdut? Dar mai bine nu ma bag, cine stie ce escrocherie o mai fi si asta…”… si atatea alte scuze care ne fac sa uitam ce inseamna mila, emoatia, durerea pentru durerea celuilalt, ne fac sa ne ferim privirea, sa ne izolam in globul nostru de cristal unde nu au loc decat problemele noastre, bucuriile noastre, durerile noastre, grijile noastre, oamenii nostri dragi pentru care am face orice, ne-am da si viata…dar daca nu-s ai nostri ii calcam fara mila in picioare!!! Sa moara cu zile langa noi, ce ne pasa noua?!! As spune ca ne-am cainit! Dar jignesc cainii!!!”

Daca Dumnezeu ar fi fost unul dintre noi in dimineata unei zile de martie, la Brasov, cu -7 grade afara, in pijamale, descult, plangand, bolnav, dat afara din spital….ar fi fost lasat sa moara! O femeie in varsta de 83 de ani a fost gasita moarta in ziua de 8 martie 2015, intr-un oras cu 270 000 de locuitori din Romania. Stiti de ce? Pentru ca desi a trecut in atatea ore pe langa enooooorm de multa lume, nu a intalnit nici un om!

Dumnezeu sa ne ierte!

sursa http://activenews.ro

Contact Form Powered By : XYZScripts.com