Header image

Noi mucenici şi mărturisitori pentru Hristos, din Basarabia, sub primul an de ocupaţie sovietică (1940-1941) (I)

19:24, sâmbătă, 4 iulie, 2015 | Cuvinte-cheie: , , ,

La 28 iunie 1940 Uniunea Sovietică a anexat Basarabia în mod abuziv şi arogant. În acest teritoriu exista o Biserică Ortodoxă puternică şi influentă, cu enoriaşi profund religioşi, care erau refractari ideologiei ateo-comuniste. De aceea, noile autorităţi sovietice s-au grăbit să întreprindă diverse acţiuni de marginalizare a acestei Biserici şi chiar să o lichideze treptat.

În acest scop regimul bolşevic a aplicat cele mai crude metode represive: maltratarea, arestarea, detenţia, deportarea, asasinarea. De pe urma acestor măsuri au avut de suferit numeroşi preoţi şi credincioşi. Pînă în prezent nu se cunosc pe deplin numărul şi numele acestor persoane care au pătimit pentru credinţă. Este de datoria noastră, ca fii ai Bisericii, să-i scoatem la lumină pe aceşti martiri şi mărturisitori ai lui Hristos şi să le aducem cinstirea cuvenită.

Prima încercare de a întocmi o listă a martirilor basarabeni aparţine Mitropoliei Basarabiei (în 19431 şi 19952). Această lucrare anevoioasă a fost continuată de alţi cerecetători: Ioan Munteanu3, ieromonahul Iosif Pavlinciuc4, autorii volumului „Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist”5, Mariana Ţăranu6 şi preotul Viorel Cojocaru7. Totuşi, aceşti autori au comis unele greşeli şi inexactităţi. Plus la aceasta, unele liste făcute recent nu indică sursele după care s-au întocmit: cea publicată în anul 1995, în ziarul Alfa şi Omega şi cea a părintelui Iosif Pavlinciuc.

Contribuţia noastră la acest subiect constă în faptul că am identificat noi nume, am adus completări referitoare la datele biografice şi circumstanţele în care au fost represate aceste persoane, folosind materiale inedite din Arhiva Naţională a Republicii Moldova şi surse care au un grad mai înalt de veridicitate. Am înlăturat, în măsura posibilităţilor, greşelile şi inexactităţile din listele autorilor sus-menţionaţi, prin verificarea autenticităţii informaţiilor prezentate.

Cu toate acestea, cercetarea dată nu este exhaustivă, ea urmează a fi continuată. Unele informaţii prezentate trebuie şi ele să fie verificate şi completate, lucru pe care cu părere de rău n-am reuşit să-l realizăm pe deplin. Totuşi acest mic studiu credem că va constitui un important punct de pornire pentru ulterioarele investigaţii şi va facilita această muncă destul de anevoiasă. În continuare prezentăm o listă a clericilor şi a credincioşilor care au fost represaţi, luînd drept criterii modul sau forma de represiune, apoi ordinea cronologică a pătimirii.

A. Persoane asasinate:

Siniţîn Petru, n. 23.06.1883, hirotonit preot la 30.07.1909 pe seama parohiei Crasnaia Poleana din jud. Ştiglî (Rusia), al II-lea preot la catedrala „Înălţarea Domnului” din Cetatea Albă, începînd cu 16.12.19158. Preotul Petru Hagi mărturisea în 1940 despre acesta că a fost împuşcat în gara din Cetatea Albă de bandele evreo-comuniste, conduse de evreul Abram Carolic9. Potrivit altui refugiat, M. Gamiliţa, din oraşul Comrat, jud. Tighina, părintele Siniţîn a fost spînzurat împreună cu familia în catedrala oraşului10.

Stihie Vasile (n. 01.03.1888, numit cîntăreţ în 1906, hirotonit diacon la 21.09.1914, iar din 01.10.1930 slujitor la biserica „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava” din Cetatea Albă11) a fost împuşcat împreună cu preotul paroh Fotescu, pentru tentativa de a opri bandele anarhice să jefuiască biserica grecească din Cetatea Albă (catedrala „Înălţarea Domnului”). Informaţia aparţinea refugiatului M. Gamiliţa, care, la rîndu-i, a aflat-o de la alţi refugiaţi veniţi din Cetatea Albă12.

Spinache Vasile (n. 25.01.1885, hirotonit preot la 28.01.1907 pe seama parohiei Rosoşeni, jud. Hotin) a slujit ca preot în com. Mingir, jud. Cahul, începînd cu 01.07.193413. A fost acuzat de atitudine ostilă faţă de puterea sovietică, fiind omorît în 1940 (1941)14.

Cecan Ieremia Teodor (n. 1867, în satul Beleuţa, jud. Hotin), preot pensionar din Chişinău. La 23 septembrie 1923 a devenit preşedintele de onoare a Partidului Naţional Socialist Creştin din Basarabia, partid care a existat doar cîteva luni. A fost arestat în data de 12 iulie 1940 de organele NKVD-ului15. Pentru participarea activă în cadrul partidelor „contrarevoluţionare”: Garda de Fier, Partidul Naţional Socialist Creştin, Frontul Renaşterii Naţionale, la 13 martie 1941 a fost condamnat la pedeapsa capitală de judecătoria or. Chişinău, conform art. 5411 şi 5413 ale Codului Penal al RSSU. Sentinţa a fost executată la 27 iunie 1941, fiind împuşcat în or. Tiraspol. Prin decizia Curtei Supreme de Justiţie a Republicii Moldova din 21 decembrie 2001, preotul Ieremia Cecan a fost reabilitat16.

Duşacov Filip, preot militar în primul război mondial, a fost dus împreună cu soţia sa, Duşacov Valentina,  în interiorul Uniunii Sovietice, unde au fost executaţi de comunişti (mărturia preotului Simeon Chişcă din 30 septembrie 1941, fratele Valentinei Duşacov)17.

Periteatcov Nicolae, fiul preotului Loghin Periteatcov, din com. Mingir, jud. Cahul, a fost omorît în 1941 sub acuzaţie de colaborare cu administraţia română18.

Soltănescu Ioan, fiul preotului Dumitru Soltănescu din satul Cîrpeşti (jud. Cahul), în 1941 a fost găsit împuşcat în hruba unui beci, alături de alte zeci de cadavre19.

Demcenco Ignatie, ieromonah de la mănăstirea Noul-Neamţ, a slujit sub ocupaţia sovietică la catedrala „Naşterea Domnului” din Chişinău. După afirmaţia cîntăreţului Leonid Vulpe, el „a fost arestat şi executat în timpul războiului de eliberare”20. Numele civil al acestuia era Ion, fiind născut în 1904. La 3 decembrie 1923 a intrat ca frate de ascultare la mănăstirea Noul-Neamţ. Şi-a făcut studiile la Academia Teologică din Paris. La 4 octombrie 1930 a fost hirotonit diacon, iar la 20 iulie 1934 – preot. În ziua de 4 octombrie 1934 a primit tunderea în monahism, la biserica „Sf. Serghie” din Paris21.

Deşi nu se încadrează în limitele cronologice enunţate în temă, totuşi credem că este binevenită prezentarea pătimirii şi acestui preot, care a slujit altarului timp de 25 de ani.

Captarenco Atanasie, preot în satul Crocmaz, jud. Cetatea Albă, conform mărturiilor soţiei sale, Daria Captarenco, a fost luat de bolşevici din biserică la 12 februarie 1918 şi dus peste Nistru, unde a fost omorît pe marginea  drumului, lîngă com. Iasca22.

Trebuie de menţionat că preotul Cozinschi (Cozubschi) Dumitru din com. Troiţa, jud. Tighina, despre care unii cercetători au afirmat că a murit în timpul persecuţiilor bolşevice23, de fapt „s-a spînzurat în 1940 din cauza persecuţiilor şi ameninţărilor că va fi arestat”24. Totuşi, pentru elucidarea definitivă a acestui caz este nevoie de o cercetarea mai profundă a circumstanţelor morţii.

De asemenea, autorii volumului „Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist” au concluzionat forţat că preoţii Mîrza Ioan din Scorţeni (jud. Orhei), Stadniţchi Constantin din Vînători (jud. Lăpuşna) şi Vărzaru Ilarion din Lomacineţi (jud. Hotin) au fost ucişi de sovietici25, fără a aduce careva argumente în plus. Sursele citate menţionează doar că ei au decedat, în timp ce pentru alte cazuri se precizează clar dacă s-a produs vreo asasinare26.

B. Persoane supuse unor atentate:

Croitoru Dumitru, preot în com. Ceadîr-Lunga, jud. Tighina, a fost văzut în după amiaza zilei de 28 iunie 1940 că era escortat de patru evrei cu revolvere şi silit să poarte un steag roşu în întîmpinarea trupelor sovietice. Apoi, a fost executat27. Acest fapt era confirmat de către Asofronici Alexandru28 şi preotul Grigorie Ţurcanu29. Probabil că în urma atentatului a rămas viu, căci la 16 decembrie 1943 semna o dare de seamă către protoieria Comrat a judeţului Tighina, în calitate de preot paroh al com. Ceadîr-Lunga30.

Fotescu Crişan, protopop. Conform spuselor preotului Petru Hagi, acesta a fost împuşcat în gara din Cetatea Albă de bandele evreo-comuniste, conduse de evreul Abram Carolic31. Un alt refugiat, M. Gamiliţa, a aflat de la cei veniţi din Cetatea Albă că preotul Fotescu, parohul comunei Adaclia, jud. Cetatea Albă, a fost împuşcat în ziua de 28 iunie 1940, pentru că a încercat să oprească unele bande anarhaice să jefuiască catedrala „Înălţarea Domnului”32. Probabil este vorba de una şi aceeaşi persoană şi anume – de iconomul stavrofor Hrisant Fotescu, parohul bisericii „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava” din Cetatea Albă şi protopopul cercului 1 Cetatea Albă33. Totuşi, cunoaştem că părintele Hrisant Fotescu şi-a relut funcţia de protopop după revenirea autorităţilor române în anul 194134. Popovici Eusebiu, preot la catedrala din oraşul Cetatea Albă, „a fost împuşcat de către un evreu pe nume Zuckerman, fiind rănit35 şi nu omorît, aşa cum prezită această informaţie Ioan Munteanu36.

Informaţia precum că „în comuna Grozeşti, acelaşi judeţ (Lăpuşna, n. aut.), notarul Alexei Cernenco a împuşcat pe protopopul Alexei Drajinschi şi pe fiul acestuia pe malul Prutului”37 este confuză, întrucît înşişi cercetătorii care o prezintă, afirmă în altă lucrare altceva: „notarul Alexei Cerencov, de origine rusă, a împuşcat pe profesorul Alexei Drajineski şi pe fiul acestuia în lunca Prutului”38. Pe de altă parte, la 22 octombrie 1941 protopopul cercului 4 al judeţului Lăpuşna, protoiereul I. Drajinschi, semna un document adresat Înaltpreasfinţitului Efrem, arhiepiscop-locotenent al Chişinăului şi Basarabiei39.

Diacon Alexandru Guțuleac

Va urma

[1] Ce preoţi au fost asasinaţi şi deportaţi de bolşevici din Basarabia // Raza, 12-19 decembrie 1943, Nr. 691, p. 4.

[2] Martirologiu românesc din Basarabia // Alfa şi Omega, 1995, Nr. 1, p. 5.

[3] Ioan Munteanu, Repatriaţi în inimile noastre (I) // Orthodoxia, Edineţ, 2003, Nr. 11, p. 17-30; Ioan Munteanu, Repatriaţi în inimile noastre (II) // Orthodoxia, Edineţ, 2004, Nr. 12, p. 12-18.

[4] Иером. Иосиф Павлинчук, Кишиневско-Молдавская Епархия (1944-1989), Ново-Нямецкий монастырь, 2004, с. 273-282.

[5] Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, Bucureşti, 2007, p. 68-71, 752-772.

[6] Mariana Ţăranu, Unele aspecte ale politicii religioase din Basarabia în timpul primului an de ocupaţie sovietică // Destin românesc, serie nouă, 2008, Nr. 5 (56), p. 16-17.

[7] Pr. Viorel Cojocaru, Între mit şi realitate // Luminătorul, serie nouă, 2007, Nr. 5 (92), p. 57-61.

[8] Anuarul Episcopiei Cetăţii Albe-Ismail, Ismail, 1936, p. 26.

[9] Arhiva Naţională a Republicii Moldova (în continuare ANRM), F. 691 (Direcţia Generală de Poliţie şi Siguranţă, oraşul Bucureşti), inv. 1, d. 40, f. 253.

[10] Ibidem, f. 285.

[11] Anuarul Episcopiei Cetăţii Albe-Ismail, Ismail, 1936, p. 26.

[12] ANRM, F. 691, inv. 1, d. 40, f. 285.

[13] Anuarul Episcopiei Cetăţii Albe-Ismail, Ismail, 1936, p. 64.

[14] Cartea memoriei, vol. 4, Chişinău, 2005, p. 384; Iacob Lupanciuc, Comuna Mingir. File din istorie, Chişinău 2005, p. 190, 284.

[15] ANRM, F. 680 (Inspectoratul Regional de Poliţie al Basarabiei), inv. 1, d. 4275, f. 91; Cartea memoriei, vol. 4, Chişinău, 2005, p. 383; Iurie Colesnic, Ieremia Cecan, un fenomen în felul lui // Literatura şi arta, 14 februarie, 2002, Nr. 7 (2947), p. 7.

[16] Certificat de arhivă al Serviciului de Informaţie şi Securitate al Republicii Moldova Nr. Iu – 352/06 din 20.12.2006 (Arhiva personală a autorului).

[17] ANRM, F. 1135 (Arhiepiscopia Chişinăului), inv. 3, d. 353, f. 5.

[18] Cartea memoriei, vol. 4, Chişinău, 2005, p. 387; Iacob Lupanciuc, Comuna Mingir. File din istorie, Chişinău, 2005, p. 190.

[19] Vasile Balan, A baştinei eternă amintire. Cîrpeşti, Chişinău, 2004, p. 47.

[20] Leonid Vulpe, Episcopul Alexie al Tulei // Biserica basarabeană, 1942, Nr. 7, p. 429.

[21] ANRM, F. 1135, inv. 3, d. 210, f. 188v-189.

[22] ANRM, F. 1135, inv. 2, d. 1429, f. 347-349.

[23] Ioan Munteanu, op. cit. (II), p. 12; Martiri pentru Hristos, din România…, p. 758; Pr. Viorel Cojocaru, op. cit., p. 58.

[24] Ce preoţi au fost asasinaţi şi deportaţi…, p. 4. A se vedea şi Preoţi deportaţi şi pensionaţi…, p. 2.

[25] Martiri pentru Hristos, din România…, p. 763, 768, 772.

[26] Preoţi deportaţi şi pensionaţi…, p. 2; Proces verbal al Casei de ajutor reciproc a clerului Eparhiei Hotinului, din 28 septembrie 1942 // Biserica basarabeană, 1942, Nr. 7, p. 451.

[27] ANRM, F. 691, inv. 1, d. 40, f. 19, 198.

[28] Ibidem, f. 253.

[29] Ibidem, d. 69, f. 150.

[30] ANRM, F. 1135, inv. 3, d. 3090, f. 14.

[31] ANRM, F. 691, inv. 1, d. 40, f. 253.

[32] Ibidem, f. 257, 285.

[33] Anuarul Episcopiei Cetăţii Albe-Ismail, Ismail, 1936, p. 26.

[34] Ştiri din Eparhia Ismailului // Raza, 2-16 noiembrie 1941, Nr. 596, p.2.

[35] Constantin I. Stan, Alexandru Gaiţă, Începutul sovietizării Basarabiei şi Bucovinei de Nord (1940-1941) // Sovietizarea Nord-Vestului României (1944-1950), Satul Mare, 1996, p. 32; Idem, Biserica Ortodoxă Română din Basarabia şi Bucovina de Nord în anii 1940-1941 // Destin românesc, 1997, Nr. 3 (15), p. 101.

[36] Ioan Munteanu, op. cit. (I), p. 27.

[37] Constantin I. Stan, Alexandru Gaiţă, Biserica Ortodoxă Română din Basarabia şi Bucovina de Nord în anii 1940-1941 // Destin românesc, 1997, Nr. 3 (15), p. 100-101. (Această informaţie a fost preluată şi de alţi cercetători. Vezi: Martiri pentru Hristos, din România…, p. 759; Pr. Viorel Cojocaru, op. cit., p. 59).

[38] Idem, Începutul sovietizării Basarabiei şi Bucovinei de Nord (1940-1941) // Sovietizarea Nord-Vestului României (1944-1950), Satul Mare, 1996, p. 32.

[39] ANRM, F. 1135, inv. 2, d. 292, f. 1.

preoti-basarabeni-1 preoti-basarabeni-2

Contact Form Powered By : XYZScripts.com