Nu este povară, este fratele tău!

Pe o potecă abruptă şi stâncoasă am întâlnit o fetiţă, care-şi purta în spate frăţiorul.

Se vedea cu ochiul liber că micuţul era prea greu pentru puterile ei.

I-am spus:

–Fetiţo, ce grea povară duci!

Ea m-a privit mirată şi mi-a spus cu reproş în glas:

–Nu este o povară domnule, este fratele meu!

Am rămas uluit. Fetiţa cea curajoasă tocmai îmi dăduse o lecţie de viaţă.

Şi când durerile oamenilor mă copleşesc şi îmi pierd tot curajul, cuvintele fetei îmi amintesc:

,,Nu este povară, este fratele tău!”