Nu-i lăsa pe ceilalţi să-ţi determine comportamentul

Ocărâţi fiind, binecuvântăm; prigoniţi fiind, răbdăm; defaimaţi fiind, mângâiem… (I Cor.4, 14-13)

Un om a cumpărat un ziar de la un băiat ce vindea presa, salutându-l foarte respectuos. Răspunsul a fost însă foarte nerespectuos, ziarul fiind împins cu grosălanie în direcţia lui. La aceasta cumpărătorul a zâmbit politicos băiatului şi i-a urat un sfârşit de săptămână plăcut.

Vâzându-i purtarea, un prieten l-a întrebat pe omul cel politicos ce părere are de o asemenea purtare grosolană: „De ce eşti aşa politicos cu el?” Răspunsul a fost: „De ce nu?, de ce să-l las pe el să hotărască cum să acţionez?”

Cuvântul cel mai însemnat este „a accţiona”. Cumpărătorul de ziare a acţionat, pe când cei mai mulţi dintre noi nu acţionăm când e vorba de ceilaţi. El a fost propriul stăpân. Nu i-a lăsat pe ceilaţi să-i determine comportamentul. Era liber. Nu era la chiria multjosniciei, nerăbdării, meschinăriei şi mâniei altora. El era cel care ţinea lucrurile sub control. Nu se lăsa stăpânit de principiile celorlaţi oameni, ci doar de ale sale, şi nu zicea ceea ce spunem şi noi de multe ori: „M-a supărat aşa de tare! Numai când îi văd mi se urcă sângele la cap. Mă scoate din sărite”. În loc să se lase transformat de atmosfera din jur, el a acţionat reuşind să o transforme.