Header image

O carte pe săptămână: Iepurii nu mor

20:58, miercuri, 23 iulie, 2014 | Cuvinte-cheie: , ,

Librăria „Geanta cu cărţi”, în colaborare cu Universitatea Populară, prezintă romanul lui Savatie Baştovoi „Iepurii nu mor. Pentru copiii sovietici care au crescut mari”, tipărit de editura Cathisma în seria de Proză. Cartea a fost tradusă şi publicată în franceză, fiind foarte apreciată de „Le Monde”, „Le Figaro”, „Le Vie”, „Le Point”, care i-au consacrat ample cronici literare.

„Romanul răspândeşte o lumină puternică: strălucirea unei scriituri formidabil întocmite şi pline de fineţe, – notează Catherina Simon în publicaţia franceză „Le Monde”. – Maniera sa de a restitui propaganda stalinistă, repetată cu insistenţă atât în şcolile moldoveneşti, cât şi în cele româneşti, nu este deloc dogmatică: ea reliefează mai degrabă poezia absurdului.”

Pentru a înţelege mai bine această „poezie a absurdului”, la care se referă Catherina Simon, vom prezenta un fragment din roman:

„… – Copii, iată ce se întâmplă la noi în şcoală. Mi-e ruşine s-o spun, eu n-aş fi vrut, dar avem printre elevii noştri pe unii care nu sunt demni să poarte cravata roşie de pioner. Ei n-au de ce să poarte la gât această părticică din steagul Patriei, pe care pionerii eroi, pe când erau la vârsta lor, l-au stropit cu sânge în Marele Război pentru Apărarea Patriei. Ei au făcut de râs cravata de pioner. Să le fie ruşine, căci au scuipat pe sângele celor care le-au salvat viaţa şi au murit pentru ca ei să trăiască astăzi în pace! Și să facă ce-au făcut. Ruşine să le fie! Iată că sunt şi astfel de pioneri printre noi, pioneri între ghilimele, căci aceştia nu sunt pioneri, ci nişte neruşinaţi care au necinstit numele de pioner. Să le fie ruşine, dacă nu de noi, atunci măcar de cei care şi-au jertfit viaţa ca ei să poată trăi astăzi în linişte şi să poată merge la şcoală, măcar pentru cei care în iernile geroase au fost scoşi desculţi în zăpadă, stropiţi cu apă rece ca gheaţa şi spânzuraţi, măcar pentru aceasta să le fie ruşine, dacă noi, conducerea şcolii şi tot colectivul, şi voi, stimaţi pioneri şi octombrei, nu însemnăm nimic în ochii lor. Eu nu mai am cuvinte să vorbesc despre aceşti pioneri între ghilimele…

Sonia îşi ştergea ochii cu mâneca şi nu îndrăznea să-şi ridice capul. Vasea se smiorcăia şi primea palme peste ceafă de la Liubovi Andreevna. Pionervojata stătea dreaptă, cu steagul în mână, şi steagul flutura uşor, căci bătea un vânt plăcut de primăvară. Nouă ne era ruşine, tuturor ne era ruşine, şi toţi voiam să plecăm capetele, dar stăteam drepţi şi ne uitam la Sonia, pentru că ei trebuia să-i fie ruşine, însă nouă nu trebuia să ne fie ruşine deloc. Ne schimbam de pe un picior pe altul, dar atent, să nu ne vadă nimeni.

– Ți-a fost bine, Sonia, ţi-a fost bine? Spune, că poate vrem să ştim şi noi! Spune cum ţi-a fost!

Sonia şi-a dus amândouă mâinile la ochi.
– Nu-u…, zise Sonia şi se smiorcăi.
– Cum? Nu ţi-a fost bine?
– Nu-u…, repetă Sonia smiorcăindu-se.
– Și-ai să mai faci?
– Nu-u…, şi se smiorcăi şi se şterse cu amândouă mânecile.

– Vreau să audă toată şcoala.
– Nu-u!
– Mai tare, că n-aude nimeni!
– Nu! Nu! Nu!…”
„Baştovoi îşi deplânge amintirile şi dezvoltă atitudinea lui critică: el descrie comunismul statului văzut prin ochii unui copil. Propaganda nu mai rezistă. Ea este adevărata boală infantilă a socialismului, – menţionează în „Le Point” Silvan Tesson, laureat al premiului Goncourt pentru literatură. – Ciudăţenia şocantă a paginilor lui Baştovoi ţine de tabloul acestor vieţi consumate cu îngurgitarea de slogane. Oamenii mari sunt puerili, iar copiii, fiinţe ce ar fi avut şansa să devină poeţi dacă nu ar fi fost victimele şcolii. Odată ajunşi pe mâna profesorilor, şcolarii sunt sortiţi acestui destin de a deveni demni de Lenin şi de cravata roşie. Propaganda este astfel cu atât mai urâtă, cu cât ea infectează suflete pure”.

Romanul „Iepurii nu mor. Pentru copiii sovietici care au crescut mari” şi alte cărţi ale ieromonahului Savatie Baştovoi, precum „Nebunul”, „Carte de despărţire”, „Ortodoxia pentru postmodernişti”, „Diavolul este politic corect”, „Audienţă la un demon mut”, „A iubi înseamnă a ierta” ş.a. pot fi găsite la librăria-atelier „Geanta cu cărţi” din Chişinău, strada Corobceanu, 17.

Igor Pânzaru

Contact Form Powered By : XYZScripts.com