Header image

O poveste impresionantă a scriitorului român care e mut, orb şi surd. A terminat facultatea cu brio, ştie cinci limbi străine şi e un sculptor desăvârşit

11:47, joi, 22 octombrie, 2015 | Cuvinte-cheie: , , , ,

Clujeanul Vasile Adamescu (68 de ani) are o poveste de viaţă cutremurătoare: este surd, mut şi orb de la vârsta de doi ani, iar în ciuda acestor probleme de sănătate este considerat al treilea om din lume care a scris o carte. Căsătorit de două ori, bărbatul a reuşit să înveţe şi patru limbi străine, a terminat cu brio Facultatea de Psihopedagogie şi a studiat desenul şi sculptura, pe care le practică cu un talent aparte.

Nu ar fi nimic neobişnut dacă scriitorul Vasile Adamescu ar putea să vadă, să audă sau să vorbească. Toate aceste simţuri i-au dispărut, însă, încă de când avea doi ani, din cauza unei meningite netratate corespunzător. Clujeanul nu şi-a pierdut speranţa şi a urmat o viaţă în care, în ciuda tuturor problemelor de sănătate, şi-a propus să îşi îndeplinească toate visele.

Ultimul vis realizat şi l-a prezentat, miercuri seară, la Timişoară, odată cu prezentarea cărţii sale autobiografice „Înfruntând viaţa”. La eveniment, scriitorul clujean a uluit, pur şi simplu, asistenţa. Este al trelea om din lume lipsit de cele trei simţuri – al văzului, auzului şi al vorbirii – care scrie o carte. Primii doi au scris, însă, cărţi de specialitate, în timp ce Adamescu şi-a aşternut pe hârtie povestea de viaţă.

„Citeşte” literele care i se scriu pe mâini
„M-am născut la 5 septembrie 1944, în comuna Borcea, din judeţul Ialomiţa. Părinţii mei erau ţărani săraci. Pe la vârsta de doi ani, mama a murit după o banală răceală. Apoi s-a abătut şi asupra mea o mare nenorocire. Am adormit pe prispă în timp ce familia era la câmp, iar la un moment dat a căzut o ploaie rece de toamnă. Din caza ei am răcit. La aceea vreme, leacurile băbeşti erau la modă, iar bunica a încercat să mă trateze după cum ştia. După câteva luni, am început să-mi pierd cele mai elementare simţuri, văzul şi auzul”, îşi începe povestea Vasile Adamescu.

Vasile Adamescu a învăţat să comunice cu cei din jur cu ajutorul unui sistem tactil inedit: i se scriu în palmă litere de tipar. Reuşeşte, însă, să descifreze cuvintele indiferent pe ce parte a corpului este scris. Adamescu „traduce” ce i se spune şi dacă se scriu literele pe spate.

„Până la 11 ani, am stat în întuneric şi tăcere. Primele semne învăţate erau de la fretele meu, pentru a cere mâncare. Când îmi era foame, puneam mâna la gură şi la burtă, iar când îmi era sete, duceam degetul mare spre gură. La Şcoala de nevăzători din Cluj am învăţat să vorbeasc, să scriu, să citesc în Braille. Am terminat liceul cu media 9,33, iar apoi, deşi ştiam câteva meserii, am ţinut să mă duc la facultate. Am făcut Psihopedagogia, pe care am terminat-o, în anul 1977, cu nota 9,75”, a explicat Vasile Adamescu, prin intermediul unui interpret.

„Super-omul” simte şi cele mai mici vibraţii
Lipsit de simţurile elementare, Vasile Adamescu a dezvoltat alte simţuri, pe care omul obişnuit nu le utiliezează: cel tactil şi vibratil. Are o sensibilitate deosebită la mediul înconjurător, simte chiar şi cele mai fine vibraţii, motiv pentru care a şi fost numit „super-om”.

„Dacă ţin mâna pe masă şi cineva vorbeşte tare într-o încăpere, eu ştiu acest lucru. Simt vibraţiile paşilor pe podea, dar şi dacă cineva bate la uşă”, afirmă Adamescu, care a devenit profesor la aceeaşi şcolă la care a învăţat ca elev. Aici a lucrat timp de aproape 30 de ani.

Între anii 1983 şi 1986, a urmat cursurile Şcolii Populare de Arte Plastice, Secţia Sculptură. Adamescu realizează şi modelaje remarcabile din lut. Face busturi, vehicole, animale, clădiri. Însă are talent şi la desen. Ştie să deseneaze cu ajutorul unui cui, cu care face găuri în hârtie. În anul 2010, a primit titlul de Cetăţean de Onoare a Clujului, iar un an mai târziu a fost distins cu titlul „Persoana cu dizabilităţi a anului 2011”.

A învăţat patru limbi străine
În ciuda handicapului său, Adamescu a învăţat limbile engleză, franceză, italiană, spaniolă, dar şi esteranto (limba oficială a nevăzătorilor şi surdo-muţilor), însă se descurcă şi cu rusa şi germana.

„Merg foarte mult la simpozioane în afara ţării, astfel că am nevoie de aceste limbi străine”, adaugă Adamescu. În fiecare duminică, Vasile Adamescu merge la biserică. El a învăţat fiecare moment al slujbei, ştie toate rugăciunile pe care le spune preotul. „Ştiu că sunt în biserică după mirosul de tămâie. La fel ştiu şi dacă intru într-un magazin, o fizerie, o tutungerie. Îmi dau seama unde sunt după miros”, susţine Vasile Adamescu.

Vasile Adamescu a fost căsătorit de două ori iar marele său regret este că nu a reuşit să facă copii. „M-am căsătorit prima dată când aveam 33 de ani. Cu Maria am fost căsătorit timp de 22 de ani. Ea a murit, lângă mine, în casă. Am simţit că nu e bine, că se simte rău. Înainte ca Dumnezeul să mi-o ia, am simţit că a paralizat la o mână. Apoi am simţit cum s-a stins, cum şi-a dat ultima suflare. După ce a murit, m-am pus în genunchi şi m-am rugat”, a povestit Adamescu. Al doilea mariaj nu a durat mult. Corina era cu 15 ani mai tânără decât el, însă, datorită neînţelegerilor, au divorţat după doar trei ani. Cele două foste soţii ale scriitorului clujean nu aveau niciuna dintre problemele medicale ale lui Adamescu.

Interesant este că Vasile Adamescu este un vitezoman. Îi place să călătorească cu maşini care merg repede, în special pe autostradă, pentru că simte curenţii puternici şi vibraţiile la maximul. Dacă există şi o instalaţie muzicală cu boxe puternice, atunci călătoria este cu adevărat una deosebită. Bărbatul este pensionar, însă nu a renunşat să îi înveţe pe foştii săi elevi foarte multe dintre secretele vieţii sale. După aproape 30 de ani în învăţământ, statul îi oferă un pic peste 2.000 de lei pensie lunară. Asta după ce a avut de ales între pensia de nevăzător şi cea de surdo-mut: „Nu am primit două pensii, aşa că am ales-o pe cea de nevăzător, având în vedere că este un pic mai mare”.

Urmează volumul doi din viaţa lui

La cartea autobiografică „Înfruntând viaţa” a lucrat câţiva ani. În acest volum se referă doar la prima perioadă din viaţa sa, cea de până după absolvirea facultăţii. Poveştile sale vor continua, însă, într-un al doilea volum, care urmează să fie lansat în primăvara anului viitor.

„Sper ca această carte să-i motiveze pe cei aflaţi în dificultate şi pe cei care şi-au pierdut un simţ. Dar sper să le ajute şi pe familiile acestora să treacă mai uşor peste impas şi să înţeleagă că nimic nu este imposibil, dacă ai voinţă. Îmi doresc ca prin exemplul meu şi prin al altor persoane cu dizabilităţi care şi-au depăşit condiţia să-i convingem pe cei fără probleme că putem fi şi noi utili, avem şi noi locul nostru în societate”, a mai spus Vasile Adamescu.

sursa adevarul.ro

646x528

Contact Form Powered By : XYZScripts.com