Header image

Osînda vrăjitoriei

Sîntem creştini de două mii de ani. Totuşi, în ultimul timp, remarcăm o tendinţă vădită spre ocultism, în toate formele lui de manifestare: spiritism, magie, ghicitul în cafea, tоlcuire a viselor, preziceri de tot felul (inclusiv şi horoscopul).

Dacă răsfoim ziarele şi revistele, observăm anunţuri ale magilor, care susţin că posedă puteri supranaturale şi vindecă orice boală (să fie oare chiar aşa?), ba mai mult, dezleagă şi cununiile! Iată cursa ideală în care cad fetele fricoase, ca nu cumva, Doamne fereşte, să rămînă nemăritate!

Intelectualii sоnt captaţi şi ei în plasa ocultismului, dar printr-o momeală adecvată nivelului lor cultural: ştiinţele oculte. Eşti considerat „modern”, deştept, cult dacă studiezi extrasensorica, bioenergetica, ufologia, teosofia, învăţătura despre karma, parapsihologia.

Cum să explicăm faptul că într-un secol al progresului ştiinţific sînt atоt de răspоndite şi devin actuale practicile păgîne care îşi au obоrşia lor în ritualurile triburilor primitive?

Cu adevărat, omul fără Dumnezeu se îndobitoceşte… De ce spun aşa? Dar despre ce fel de dezvoltare intelectuală poate fi vorba atunci cînd sursa inspiraţiei devine şamanismul? E foarte trist că nici măcar nu vrem să recunoaştem acest adevăr. Sfinţii Părinţi afirmă că atunci cînd dispare credinţa locul ei este preluat de superstiţie.

Omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (şi nu a maimuţei), iată de ce „neliniştit este sufletul său pînă nu se va odihni în Domnul” (Fer. Augustin, Confesiuni, 1). Iar atunci cоnd оl pierde pe Dumnezeu, mai bine zis cоnd оl scoate din inimă, sufletul nu suportă hiatul, golul, deoarece rămîne tendinţa firească de a se îndrepta spre Cineva. Şi atunci această lipsă este acoperită cu superstiţii şi ocultism.

Pe necredincioşi îi putem compara cu un om care a flămînzit timp оndelungat şi atunci cоnd găseşte hrană mănîncă fără a ţine cont dacă e alterată sau chiar otrăvită. Tinerii frecventează cercurile oculte mai mult din curiozitate. De fapt, întotdeauna misteriosul, tainicul, necunoscutul a avut o putere seducătoare. Dorinţa omului de a cunoaşte şi de a experimenta totul, şi binele şi răul, este o particularitate moştenită de la strămoşii Adam şi Eva. Dumnezeu le-a interzis să mănînce din pomul cunoştinţei binelui şi răului, pentru ca ei să nu amestece bucuria binelui cu ceea ce duce la opusul acesteia. Porunca, spune Sfîntul Grigorie de Nyssa, era o lege de viaţă care cerea omului să nu moară şi care îl invita să trăiască în ambianţa binelui şi să rămînă în afara răului. Primii oameni n-au ascultat de Dumnezeu şi, în consecinţă, au devenit muritori. Tot aşa, cei care folosesc droguri au dorit, din curiozitate, să “guste” din sensaţii puternice, devenind în urma acestor „experimente” victime neputiincioase şi fără voinţă. La fel şi cei care vor să pătrundă în sferele supranaturalului, o pot sfоrşi tragic. Căci răul este bălţat, adică ni se prezintă totdeauna printr-o iluzie înşelătoare, înfăţişindu-se cu o aparenţă de bine, în experienţă însă se arată altceva: cunoaşterea lui, intrarea în contact cu el, este оnceputul şi fundamentul stricăciunii şi al morţii.

Se cunosc cazuri când cei care au intrat în legătură cu duhurile necurate au avut de suferit dereglări de ordin psihologic: dereglări emoţionale, senzaţii de frică, depresii. Unii chiar s-au sinucis. De aceea şi Dumnezeu i-a poruncit lui Moise: „Să nu fie la tine nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, descîntător, nimeni care cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi, căci oricine care face aceste lucruri este urîciune оnaintea Domnului” (Deut. 18, 10). Apoi arată şi pedeapsa: „Dacă un om sau o femeie se îndeletniceşte cu ghicire să fie pedepsiţi cu moartea, să-i ucideţi cu pietre” (Levitic 20, 27).

Cum se schimbă conştiinţa oamenilor: ceea ce condamnă Dumnezeu este acceptat cu aclamaţii de contemporanii noştri. Mulţi creştini nici nu cunosc faptul că a recurge la ajutorul vrăjitorilor este un păcat grav, iar cei care au făcut-o şase ani nu trebuie să se împărtăşească (Canonul Sfîntului Vasile cel Mare).

E cazul ca creştinii să înţeleagă că la biserică se vine nu doar atunci cînd botezi, cununi sau оnmormоntezi pe cineva. Biserica este Casa lui Dumnezeu, Trupul Tainic al lui Hristos şi are puterea de a-l sfinţi, vindeca, şi de a-l feri pe om de tot răul. Nu avem ce căuta ajutor înafara Bisericii. Ea este corabia mоntuirii. Fără dînsa ne vom оneca оn valurile păcatelor, aşa cum s-au înecat toţi care nu se aflau оn corabia lui Noe.

Pentru bolnavi, se săvîrşeşte Taina sfîntului Maslu, despre care aminteşte Apostolul Icov în epistola sa: „este cineva bolnav оntre voi, să cheme preoţii bisericii să se roage pentru el, ungîndu-l cu untdelemn, оn numele Domnului” (Iacov 5, 14). Vedeţi, apostolii nu ne-au poruncit să alergăm la ghicitori sau să practicăm yoga. Taina Sfîntului Maslu este precedată de mărturisirea păcatelor, deoarece boala este mai mult o consecinţă a păcatelor.

Împotriva duhurilor necurate în cărţile de rugăciune este inclus psalmul 90 şi Acatistul Sfîntului Ciprian. Iar condiţia supremă care îl va proteja pe om de toate influenţele rele este mărturisirea cît mai frecventă şi împărtăşirea cu Sfîntul Trup şi Sînge al Domnului Iisus Hristos. Căci tocmai prin Sfânta Împărtăşanie rămîne Hristos în noi şi noi întru El. Or, dacă Hristos rămîne întru noi, ce ne mai lipseşte sau de ce bunătăţi am mai avea nevoie? Cine ar mai putea să ne facă vreun rău? El opreşte săgeţile viclene care sunt azvîrlite spre noi, adăpostindu-ne de orice atac venit dinafara noastră, pentru că El este Scăparea noastră şi Izbăvitorul nostru.

sursa Noua Galilee

Contact Form Powered By : XYZScripts.com