Header image

P.S. Petru, Episcop de Ungheni și Nisporeni – Postul Mare – timpul pocăinţei şi îndumnezeirii umanităţii

19:12, marți, 12 martie, 2013 | Cuvinte-cheie: ,

Iubiţi fraţi şi surori,

În fiecare an, cu ocazia Postului Mare, Biserica ne invită la o revizuire sinceră a vieţii în lumina învăţăturilor evanghelice.  Perioada Postului Mare este calea prin care întreaga umanitate merge spre Înviere, este timp de pregătire în vederea Învierii. La înviere trupului şi a sufletului. Părintele Alexandru Schmeimann a scris o carte, care are următorul titlu: Postul Mare, călătorie spre Înviere, iar eu zic că este cale spre Rai şi desăvârşire. De a parcurge acest urcuş duhovnicesc spre Înviere îi îndemn pe toţi clericii şi creştinii din cuprinsul episcopiei noastre, cât şi întreaga biserică să îl parcurgă prin pocăinţă, rugăciunea sinceră şi viaţă sfântă. Sfântul Iustin Popovici zice: Postul este o sfântă virtute, este o treaptă pe scara de la pământ la Ceruri.

    Postul Mare este răstimpu care trezeşte în sufletul nostru coarda seriozităţii. A seriozităţii nu faţă de alţii, ci faţă de noi înşine. Prin post scoţi din casa propriei tale fiinţe fumul care te împiedică să vezi starea adevărată din interiorul ei, starea care nu te prea încântă. De fiecare din noi depinde dacă păşim pe această treaptă sau nu. Scara Raiului depinde de tine. Dacă postesc cu străpungere, cu evlavie, cu plîns, cu lacrimi, prin toate acestea am început să păşesc pe scară de pe pământ la Ceruri. Să încercăm să urcăm pe treptele acestei scări spre rai, căci neurcând-o singuri o dărămăm, singuri o distrugem.

   Timpul postului ne apropie de zilele  întâlnirii cu Domnul Care Se naşte şi Care învie. Postul Mare pe care suntem îndemnaţi să-l parcurgem este un post a lui Adam cel vechi şi a lui Adam cel nou. Adam cel vechi merge, purtat de mână de Adam cel nou. Adam cel nou, Hristos, îl ia pe Adam cel vechi de mână şi-l duce până pe dealul Golgotei, unde îi va răstirgni păcatul. Or, această lucrare duhovnicească se petrece şi în noi: începem Postul prin a ne recunoaşte ca Adam izgonit din Rai.

   Postul este deci ofensiva voinţei noastre împotriva patimilor trupului, împotriva celei mai sensibile şi mai vulnerabile părţi în raport cu păcatul. Când pot sili trupul să mănânce timp îndelungat mai puţin, să mănânce ceea ce nu-i atât de gustos, atât de plăcut, când îl pot sili să primească mâncarea nu pentru că simte un apetit, şi nu pe aceea spre care este dus de apetit, ci pentru că ştiu prin judecată că o anumită hrană este necesară pentru întreţinerea lui, am realiza o mare biruinţă a voinţei şi a spiritului asupra patimilor, asupra egoismului şi am depărtat o mare parte din materia incendiară a patimilor spirituale. Astfel, postul este actul omorârii fiinţei noastre păcătoase, a ţesăturii de pofte şi de patimi în care suntem învăluiţi.

  Postul Păresimilor este şi o verticalizare a temporalităţii umane pentru a o orienta sau îndrepta spre ţinta ei firească, eternitatea Împărăţiei lui Dumnezeu: „La mulţimea faptelor mele celor rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoşata zi a Judecăţii; ci, îndrăznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Ţie: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după marea mila Ta”.

    Postul se realizează din evlavie şi iubire pentru Dumnezeu. Postim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile Lui materiale pe care le consumăm. Starea spre care progresăm prin post şi prin pocăinţă se consolidează însă în noi deplin prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului.

   În timpul Postului Sfintelor Paşti trebuie să căutăm, cu dragoste şi dor, mai ales eliberarea noastră de păcat, de atitudinea pătimaşă faţă de lucruri şi oameni, sfinţindu-ne privirile, văzând pe oameni ca fraţi întru Hristos, privind lumea din jurul nostru ca dar al lui Dumnezeu care se cere dăruit şi altora, trăind întreaga noastră viaţă ca pe o arvună de fericire în comuniunea eternă a Preasfintei Treimi. Postul, pocăinţa şi împărtăşirea sunt un întreg, cu o orânduire precisă. Este un drum înainte, tot înainte, spre existenţa cea întru lumină, întru adevăr şi veşnicie.

   Perioada de post pe care urmează să o parcurgem să fie una plină de pocăinţă, iubire milostivă, perioadă de urcuş spre învierea fiecăruia dintre noi şi nu în ultimul rând să fie o perioadă în care să de îmbogăţim de pacea, iubirea şi lumina Sfintei Treimi.

   Preaiubiţi fraţi şi surori, în acest timp al Postului Mare, în care ne pregătim să sărbătorim evenimentul Învierii, în care Iubirea lui Dumnezeu a răscumpărat lumea şi a luminat istoria, vă doresc vouă, tuturor, să trăiţi acest timp preţios reînsufleţind credinţa în Iisus Hristos pentru a intra în însuşi circuitul său de iubire faţă de Tatăl şi faţă de orice frate şi soră pe care-i întâlnim în viaţa noastră. Pentru aceasta înalţ rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru a veni asupra fiecăruia binecuvântarea lui Hristos Cel Răstignit şi Înviat!

Al vostru către Hristos-Domnul rugător Petru, Prin harul lui Dumnezeu

EPISCOP DE UNGHENI ŞI NISPORENI

Contact Form Powered By : XYZScripts.com