Header image

Păcatul deznădejdii şi gândul sinuciderii se vindecă prin rugăciunea cea stăruitoare

10:49, sâmbătă, 22 aprilie, 2017 | Cuvinte-cheie: , , ,

Ce este deznădejdea şi care sunt urmările ei în viaţa omului?

Deznădejdea este pierderea încrederii în bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu. Ea este păcat împotriva Duhului Sfânt. Deznădejdea este a unsprezecea treaptă a păcatului, după învăţătura Sfântului Nicodim Aghioritul. Urmările deznădejdii duc pe om la a douăsprezecea treaptă a păcatului, care este sinuciderea, asemenea lui Iuda.

De ce îşi pierd unii oameni nădejdea mântuirii şi ajung la sinucidere?

Omul ajunge la sinucidere mai ales din cauza necredinţei, a mândriei, a deznădejdii, a fricii, a răzbunării şi a lipsei unui duhovnic bun.

Cum trebuie combătute păcatele deznădejdii şi ale sinuciderii? Ce ne învață Sfinţii Părinţi în această privinţă? Pot fi pomeniţi la sfintele slujbe asemenea oameni?

Păcatul deznădejdii şi gândul sinuciderii se vindecă prin rugăciunea cea stăruitoare (Iacob 5, 13; Iuda 20). Orice rugăciune stăruitoare este „lecuirea deznădejdii şi întărirea nădejdii” (Filocalia, vol. IX, Sfântul Ioan Scărarul, Cuv. 28). Iarăşi, omul se întăreşte împotriva deznădejdii prin spovedanie şi împărtăşirea cu Sfintele şi dumnezeieşti Taine; cei sinucişi nu pot fi pomeniţi la nici un fel de rugăciune, nici acasă, nici la Sfânta Biserică, afară de cazul când au fost demenţi, bolnavi grav de nervi (Pravila Bisericească de Protos. Nicodim Sachelarie, manuscris, pag. 291- 292).

Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 4, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 41-42

Contact Form Powered By : XYZScripts.com