Header image

Părintele Gheorghe Șanta: Ascultarea de Dumnezeu ne aduce viața veșnică

23:32, marți, 2 decembrie, 2014 | Cuvinte-cheie: , , , , ,

Paziti Legea, veti avea succes in calatoria decisiva spre vesnicie! Profitam de contextul favorabil creat prin Cruce si Inviere. Cei ce tin pruncile, doar ei, Il cinstesc pe Poruncitor.


I

Dorim o viata noua, alaturi de Dumnezeu. Nu ne dedicam placerilor, ci iubirii. Nu plecam urechea la snoavele ieftine, ci ascultam de Dumnezeu. Asa, viata noastra va capata, in sfarsit, un sens. Vom sti in ce directie ne indreptam, ce trebuie sa indreptam, pentru a atinge fericirea. Nu asta vrem?! Ieri, pe inserat, m-am intalnit cu cativa ucenici ai parintelui Gheorghe Santa de la Aschileu Mic, jud. Cluj. Mi-au transmis exact starea duhovnicului lor si al meu. Acea stare pe care Domnul Iisus a incumbat-o omenirii. Sentimentul ca Dumnezeu lucreaza. Cand simti asta, pazirea Legii divine devine o necesitate, la fel ca respiratia.


Oricate necazuri am avea
, rugaciunea parintelui este ascultata de Dumnezeu si vedem lucruri minunate la tot pasul. Multe “marturii” le tinem inca pentru noi, pentru vremea pe care numai Dumnezeu o va hotari. Pazim poruncile, pentru ca nu vrem sa iesim din aceasta stare de paraclis. Ne stresam prea mult, fara sa fim filantropi. Ne relaxam prea mult, fara sa meditam la cuvantul Evangheliei. Cea mai mare bucurie este intalnirea noastra cu Dumnezeu, prin intermediari, profeti, preoti harismatici. Deja mi-e dor de Liturghia Darurilor de la Aschileu, de vineri sera, de paraclisele din august, de catehezele si pricesnele din vacanta de vara… Il vom “deranja” des pe parintele, pentru a nu pierde vesnicia din imprudenta. Suntem atat de ferciti sa avem in mijlocul nostru un astfel de om, total inocent, dedicat numai vesniciei. Ne este atat de bine langa parintele, incat ne-am ruga si am povesti despre “Prislopul” nostru ore in sir. Asta numai pentru ca parintele pazeste Poruncile cu atata smerenie si cu atata dragoste, incat ne copleseste. Ne este mult mai usor cu un asemenea model in jurul nostru. La ora cand scriu aceste randuri, ma grabesc sa prind cursul parintelui de la Facultatea de Teologie. Simpla lui prezenta ma linisteste. Nu asta fac oamenii lui Dumnezeu?! Despre asta citim, asta ne bucura. Pazirea Legii functioneaza. Parintele este un copil, un inger, un sfant. Numai asa putem ajunge si noi in Rai, pazind poruncile asa cum le pazeste el. “Fara bani, fara alcool, cu multa stare de vorba cu Dumnezeu, cu multe lacrimi, cu multi psalmi, vazand in fiecare om chipul lui Dumnezeu”, asta ne spune parintele de fiecare data. Dar e important cum o spune… Ne duce in alta Lume si am ramane acolo.

Faptul ca Dumnezeu e viu si iubitor nu reiese numai din carti, ci mai ales din modul in care crestinii Il imita si Ii respecta deciziile.

II

Harnicie, devotament, caritate, iata tripticul divin, transmis noua prin parintele duhovnic. Cata vreme ascultam de duhovnic, ascultam de Dumnezeu. Respectam canonul, respectand Legea. Nu carcotim si nu luam in ras, chiar daca uneori nu intelegem parerea duhovnicului sau avem alta opinie. Nu facem ascultare “oarba”, ci smerita. Si vedem ca totdeauna, fara exceptie, Dumnezeu are dreptate, iar nu noi. Parintele, ca om pazitor de Porunca, iar nu noi. Asteptand Craciunul impreuna cu parintele inseamna pregatirea pentru Parusie, fara suspans grotesc, cu putine emotii, dar si cu multa daruire. E atat de simplu sa fim fericiti. Trebuie doar sa nu ne complicam prin infractiuni.

Parintele transmite atmosfera de la Bethleem, campul de paine. Parintele este contemporan cu profetul Daniel (este intr-o groapa cu lei, dar nu se trufeste prematur). Este hranit cu mana, in urma rugaciunii. Este un apostol al discretiei totale. A inteles definitiaLiturghiei, iar acum o traieste. Pazim poruncile tocmai pentru a putea participa la Jertfa euharistica.Dar totul a pornit de la pazirea poruncilor. De la Dumnezeu vine aceasta putere inepuizabila. Sunt multe “imposibiluri” care s-au rezolvat. E o minune permanenta, e ca o zi de Paste care nu vrea sa se mai termine. Este inocenta copilariei nematurizata ateu, ci modelata pentru tara ingerilor. Totul ca intr-o mare familie. Si nu e o fictiune ce scriu eu aici, e doar o uvertura slaba. Trebuie sa stai langa parintele macar un an ca sa intelegi… Apoi vei pazi poruncile, cu siguranta. 

Aschileu (AESCULAEUM) este “Locul tradarii”, spatiul unde romanii devin slugi. Peste secole, Dumnezeu descaleca aici printr-unul din favoritii Sai, pentru a intoarce rusinea pacatului.

III

La penultima “escapada” alaturi de parintele, am predicat din Biblia dansului. Am citit, hoteste, in taina, adnotarile de pe marginea capitolelor. Erau notele de subsol ale certificatului de inviere. Parintele ne-a invatat mereu cum se zideste o biserica, asa, din pietre duhovnicesti, inteligibile. Omul devine o biserica in miniatura si abia apoi extinde biserica din inima lui in lumea intreaga. Intreaga creatie devine o biserica, ca extensiune a invierii. Iar noi suntem naofori, purtatori de biserica; cum sa nu pazim poruncile?! Biserica este spatiul unde Dumnezeu locuieste impreuna cu noi. Iar daca temelia Bisericii este Iisus Hristos, celelalte caramizi cum trebuie sa fie?! Zidim biserici, nu bordeluri!!! Ispita: Nu vom reusi! Singuri, vom esua, dar cine a zis ca suntem orfani?! Nu avem un Tata in cer? Si inca Unul Atotputernic, Singurul!


Viclenie: Sa ii schimbam doar pe altii.
Nu, pe noi primii! Levi vamesul devine Matei apostolul! Se poate. Doar eu am ramas Matei vamesul. Convertirea: doar un vindecat poate vindeca pe altii. Cautati stomatologi care stiu sa extraga cariile, nu ramaneti cu durerea, cu scrasnirea dintilor! Apoi respectati tratamentul. Dumnezeu, in infinita Sa bunatate, a luat decizia de a insanatosi omenirea. Odata vindecati, multumim Doctorului si nu suntem im-pacientati, ci avem rabdare (pacienta). Suntem pacienti in bolnita Bisericii, dar nu ne indoim asupra reusitei operatiei. Totul depinde de noi, sa respectam reteta prescrisa. Adica, multa rugaciune, multa credinta, mult post, multa iubire, multa filantropie, dar barfa deloc, hotie deloc, desfrau deloc. Totul vine de la Dumnezeu. Domnul Iisus Hristos a murit si a inviat ca noi sa avem viata. Si sa avem din belsug. Sa nu facem din asta un cliseu. Cand Il cunoastem pe Dumnezeu, totul se schimba in viata noastra. Numai in Biserica avem un sentiment foarte viu al prezentei lui Iisus Hristos in noi. Rugaciunea ne sensibilizeaza si ne face lumini ale adevarului. O lume fara iubire ar fi una lipsita de sens. Dumnezeu participa la suferinta noastra si ne ajuta sa scapam de ea. Dumnezeu este pretutindeni si sfinteste totul. De la El primim totul si Lui Ii aducem totul. Iar El isi revarsa lucrarea Sa peste toti.

Iisus a cucerit lumea fara bani, fara masterate, fara tranzactii imobiliare. Iisus ar pretinde sau ar conditiona?! Viata noastra este o zbatere neputincioasa fara El. Stim raspunsul, doar sa il aplicam. Dumnezeu refuza sa ne dea ceea ce ne este daunator (Tatal nu ii da minorului arma, oricat de insistent ar cere). Lucrarea noastra este pazirea poruncilor. Asta trebuia sa faca Adam, sa asculte!

Sa fim infometati de Dumnezeu, asta ne aminteste parintele mereu.

IV 

Cine mai cunoaste astazi sensul cuvantului “obedienta”? Il percepem ca pe o slabiciune, cand, de fapt, este mama tuturor virtutilor. Obedienta fata de Dumnezeu inseamna supunere, ascultare (nu si interceptare), lipsa de conditionare. Il iubim pe Dumnezeu din toata inima si Il ascultam, Ii pazim poruncile, fara sa negociem un contract “cu beneficii”. Nu Il conditionam. Nu spunem “Te iubesc, doar daca….”, ci “Te iubesc no matter what“. Suntem total dezinteresati. Adica ne luptam cu egoismul. Asta fac poruncile: ne cizeleaza comportamentul. Fiecare familie are “regulile” casei, cu recompense si penalitati. Nu pazim poruncile Tatalui pentru ca ne da bomboane, ci pentru ca Il iubim pe Tatal. Chiar daca primim cadouri, nu acesta este motivul iubirii noastre.

Ascultarea noastra inseamna slavirea numelui Lui, certitudiunea ca harul este o putere imensa, nu un maruntis banal. Dumnezeu nu este absurd, nu ne porunceste nimic din ceea ce ar fi prea greu pentru noi. El este Tatal iubitor care vrea ca nici un fiu sa nu se rataceasca, nici o fiica sa nu zaca in tristete, ci toti sa gaseasca traiectoria bucuriei nevremelnice. Poruncile le tinem pentru noi. Elevul invata pentru viitorul lui, nu pentru invatator. Toate poruncile sunt exclusiv pentru binele nostru. Noi nu ne suparam cand copiii nostri gresesc?! Vechiul Adam a fost neascultator si priviti ce a iesit... Noul Adam, Iisus Hristos, a facut ascultare totala, anuland pana si efectele greselilor primului. Obedienta nu inseamna nici frica, nici ignoranta; ci, dimpotriva, eliberare de frica prin iubire si cunoastere prin revelatie. Parintele este optimist: “Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, fara sa fie predestinatie; trebuie doar sa ne pregatim mai serios pentru munca de apostolat”. Orice neascultare nu demonstreaza decat o agravare a fobiei, o pervertire a valorii, o dereglare interioara, un avort al pacii; in fond, o slujire la idoli. Noi avem antidotul: imitam fidelitatea divina.

Nu le reamintim mereu sa fie cuminti, sa nu ne faca de rusine? Ii deprindem sa faca propriile alegeri, cu deplina responsabilitate.

V

Sa ne crestem copiii in ascultare de Dumnezeu. Asta spun toti duhovnicii. E de datoria noastra. Nu este un curs facultativ, ci este criteriu la judecata finala. Este speranta viitoarelor binecuvantari. Il iubim atat de mult pe Dumnezeu, incat ne straduim sa Ii facem zi de zi publicitate favorabila. Nu ca El ar avea nevoie, ci pentru raspandirea mesajului printre toti sarmanii si necajitii. Daca Iisus Se identifica cu fiecare muribund, noi Il putem contrazice?! Il iubim, pentru ca si altii sa ajunga sa Il iubeasca. Ce ii invatam pe copii, manele si smecherii, ultimele tertipuri in hotie?! Sau ii deprindem cu psalmii si cinstea, cu straduinta pentru agonisirea vesniciei!

Fiti vigilenti: cine spune minciuni, le amesteca cu adevarul, pentru credibilitate. Fara o viata duhovniceasca serioasa, e greu sa rezisti jurnalului cu 13 crime si 7 violuri. este ferm: Nu lasati copiii la TV pentru ca veţi avea niste copii tâmpiti! Le va lipsi motivaţia! Vor resimti lipsa de sens! Televizorul, internetul si  jocurile pe calculator nu ne mai dau răgazul reflecției. Nu mai avem timp să ne dumirim și să înțelegem ce se întamplă și care sunt intențiile din spatele mesajelor care ni se transmit. Televiziunea vinde! Însă omul descopară că, în realitate respectivele achiziții nu aduc fericirea garantată,  promisă în mod subliminal. Televiziunea si calculatorul ne oferă o reprezentare prin excelență falsă a realitatii, prin simplul fapt că este trecută prin mintea altor oameni, deci pentru noi este o experiență mijlocită de perspectivele si intențiile oamenilor respectivi. Camera de vederi “ vede “ ce vrea producatorul sau cameramanul. Pe de alta parte, acțunea de “a privi la televizor” se pliază peste o stare mentală de semihipnoză (lucru dovedit de studiile stiintifice). În această stare a minții, mesajele pătrund fară a trece printr-un filtru critic, se sedimenteaza la nivel inconștient și mai devreme sau mai târziu consecințele negative nu vor intârzia să apară. Sa luam exemplul reprezentării cuplului la TV. Femeia si barbatul au niste reprezentări false, care nu converg cu realitatea. De aceea, atunci cand întemeiază o familie, mulți dintre ei ajung la conflicte. Televizorul, pornografia si jocurile le-au creat alte asteptari. Le-au dat o reprezentare falsă asupra a ceea ce înseamnă femeia sau barbatul. Ei caută să-și valideze în viața reală respectiva reprezentare, însă nu o vor găsi niciodată. Pentru că realitatea este alta! Eu am scris o carte despre pornografie si nu am văzut in viata mea un film pornografic.” Nu preferam sa ascultam de acel altcineva! Michiduta e pervers si vrea sa ne traga pe sfoara. Inocent nu inseamna naiv. Inocenta este o declatie de nevinovatie, o dezvinovatire, o justificare a binelui. Inocenta este curatia sufletului, asa cum ne indeamna parintele. Sigur, nu exista om caruia sa nu i se poata imputa nimic, dar exista Spovedanie. Inocenta este candoare pura, simplitate mantuitoare. Am revazut filmul “Reteaua” (Network, 1976). Dam cuvantul criticii: “Considerat deopotriva farsa si satira necrutatoare, filmul este una dintre cele mai reusite priviri aruncate in culisele mijloacelor de comunicare in masa si este poate mai relevant astazi decat era acum aproape 30 de ani, cand a fost lansat.” Ideea e simpla: adevarul nu e la TV, ci in credinta revelata! Presa minte ca sa se vanda. Aceasta prostitutie mediatica a cretinizat deja generatii. Mai asculta acestia de Porunci sau cred doar in ceea ce apare la televizor? Un copil zicea ieri in mall: “Mami, nu cumpara produsul asta, ca nu i se face reclama si nu e bun”.

Sa ascultam de Dumnezeu, nu de televizor. 
Doar Dumnezeu stie cel mai bine ce vrem. 
Doar mesajul revelat al Bibliei vine din Rai, ne protejeaza aici si ne duce in Rai. 
Ascultarea aduce harul (gratierea).  
Dumnezeu trebuie sa fie primul loc in ocupatiile noastre. 
Unde Dumnezeu nu este in prim-plan, nu este deloc; El nu poate fi pe locul doi. 
Ascultarea noastre va aduce rod, chiar daca nu avem alt interes decat iubirea. 

Parintele Gheorghe Santa concluzioneaza: Ascultarea de Dumnezeu ne aduce viata vesnica.

Marius MATEI, http://www.lumeacredintei.com/

Contact Form Powered By : XYZScripts.com