Header image

Părintele Serghei Lupan: Preoția este chemarea pe care am simţit-o încă din copilărie

12:48, vineri, 1 decembrie, 2017 | Cuvinte-cheie: , , , ,

Interviu cu Protoiereul Mitrofor Serghei Lupan, slujitor la Catedrala Mitropolitană ,,Naşterea Domnului” din Chişinău, la cea de a treizeci și patra aniversare din ziua naşterii.

Preacucernice Părinte, când aţi simţit că menirea dumneavoastră pe acest pămînt este să fiţi păstor de suflete?

Este chemarea pe care am simţit-o încă din copilărie. De mici am fost educaţi de părinţi să frecventăm biserica, citeam din sfânta scriptură, din vieţile sfinţilor. Am rămas profund marcat din cele citite şi după absolvirea şcolii medii am urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Noul Neamţ, Chiţcani. Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a chemat la înalta treaptă a preoţiei, care este o mare demnitate, dar în acelaşi timp şi extrem de responsabilă.

Cum au fost primii ani de slujire în Altarul Domnului?

Primii ani de slujire au fost destul de grei. În calitate de tânăr slujitor aveam mari emoţii în timpul Sfintei Liturghii. Îmi era frică să nu greşesc rugăciunile, ecteniile etc. Cea mai mare barieră o aveam atunci când mă aflam în faţa Sfintei Mese, atunci când preotul trebuie să se detaşeze  cu adevărat de toate grijile lumeşti şi să se răstignească împreună cu Hristos pentru a învia întru el. Prin urmare preoţia nu este altceva decât un martiraj voluntar, din simplu motiv că ai în spate turma duhovnicească, pentru care va trebui să dai răspuns la vremea cuvenită în faţa Dreptului Judecător.

De un an aţi fost chemat de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Vladimir pentru a sluji în cadrul Catedralei Mitropolitane din Capitală. Cum vă simţiţi în această nouă ipostază?

Sunt foarte onorat. Vreau să-i mulţumesc Întâistătătorului pentru încrederea acordată. Încerc să mă dedău trup şi suflet pentru biserica lui Hristos, mama noastră duhovnicească, şi nu în ultimul rând în slujba credincioşilor. Aici orarul slujbelor e mai diferit, mai specific deoarece Catedrala se află în inima capitalei ţării. Dar oricum nu trebuie să uităm principala noastră sarcină care constă în a ne ruga, a fi mai aproape de biserică, să nu contenim în posture şi milostenie astfel aducând  cât mai multe roade bune în faţa Mântuitorului Hristos, trebuie să urmăm slujirea noastră pastorească oriunde ne-am afla  şi să străduim a face voia lui Dumnezeu în orice împrejurare.

În Sfântul Altar, la fiecare slujbă vedem tot mai mulţi tineri. Ce părere aveţi despre implicarea tineretului în activitatea bisericească?

Frecventarea bisericii pentru tineret este foarte importantă. Multe fenomene negative ar putea fi evitate în societate dacă părinţii şi-ar educa odraslele  în duhul creştin, mai aproape de Dumnezeu, de biserică. Sfântul Ioan Gură de Aur întreabă prin intermediul evangheliei ,,Părinţilor, unde vă sunt copiii voştri” Aţi auzit de dreptul  Iov, aducea jertfă ca nu cumva să fi greşit copiii lui cu gândul în faţa lui Dumnezeu. Iar părinţii în zilele noastre se înlenesc măcar Duminica 2 ore să-şi ducă micuţii la slujbă. În Altarul Catedralei majoritatea paraclisirilor sunt studenţi din cadrul seminarului sau a Academiei de Teologie. Sigur că nu toţi dintre ei vor ajunge preoţi, sau diaconi. Principala sarcină este mai întâi de toate este să fie buni creştini, dar aici deja este vorba de fiecare în parte, depinde de scopul şi de motivaţia fiecăruia.

Ce calităţi ar trebui să posede un preot cu adevărat bun ca să fie o slugă bună şi credincioasă a Mântuitorului, dar şi un model desăvârşit pentru credincioşi?

Este evident că fiecare comunitate creştină, orice parohie îşi doresc un preot cu adevărat bun. Pentru acest lucru este nevoie de o pregătire lungă şi cunoştinţe puternice. Un  slujitor bun ar trebui să fie ca o carte deschisă, un izvor nesecat de cunoaştere şi înţelepciunea. Activitatea misionară principală a acestuia este mântuirea credincioşilor, şi el nu trebuie să fie altcineva decât acea unealtă divină prin care lucrează Arhiereul suprem al bisericii care este Hristos.

Părinte trăim într-o lume zbuciumată, fiind prea ocupat cu grijile cotidiene, relaţia cu Dumnezeu nu reprezintă o prioritate pentru omul contemporan. Ce remedii oferă Biserica în vederea depăşirii acestui grav decalaj duhovnicesc?

Da întradevăr trăim într-o lume în care omul este încărcat de griji, astfel relaţia cu Dumnezeu nu reprezintă o prioritate. De la începutul acestei lumi au existat greutăţi, ispite, toate acestea nu au constituit o piedică pentru acei oameni care au dorit cu adevărat să-l urmeze pe Hristos. La mijloc este firea slabă a omului predispusă spre păcat, iar pe de altă parte este diavolul catre pătrunde ca un fulger în inima omului, îi smulge cuvântul divin din inima lui ca acesta nu cumva să creadă, şi să se mântuiască. Fiind mai aproape de Biserică, de Hristos, dar nai ales făcând voia lui putem trece mai uşor peste ele.

Cu ce sfaturi, sugestii veniţi pentru un tânăr care ar dori săstudieze teologia?

Pentru a studia telogia un tânăr trebuie să îndrăgească slujbele bisericeşti, să aibă un comportament adecvat, să citească cărţi religioase. Procesul educaţional mediu ori  licean este extrem de important  pentru că te educă, reuşeşti să combini utilul cu folosul. Prin urmare  cei care  vor să studieze teologia să aleagă un liceu sau facultate competentă, să aibă un comportament și vocabular adecvat unui teolog, să citească cărți sfinte, să iubească slujbele bisericești, să participe la diferite activități ale bisericii și societății; să participe la întîlniri, dezbateri și conferințe teologice. Așa să ne ajute Dumnezeu.

a consemnat Dorin Hadîrcă, student Facultatea de Jurnalism, USM.

Contact Form Powered By : XYZScripts.com