Header image

Părintele Sofian (Boghiu) – Cuvânt la Duminica Mironosiţelor

Se ştie că cea mai sfântă şi cea mai firească chemare a femeii este chemarea de soţie şi de mamă. Cum sunt soţiile, aşa devin şi soţii lor. Femeia are foarte multă influenţă in căminul ei. Dacă este rea, căminul este compromis. Dacă este bună, face rugăciune tot timpul vieţii sale, incât să aibă o lumină şi o faţă bună cu întreaga ei familie.

Cum sunt mamele, aşa sunt şi copiii lor, şi aşa este şi societatea în care trăim. Cei mai mulţi şi cei mai mari oameni nu au credinţa pe care o invaţă din carte, ci credinţa pe care le-o sădeşte in suflet mama in copilărie, cei şapte ani de acasă. Venise intr-o bună zi aici un tânăr, era inginer şi intreb: “De unde sunteţi?“, îmi spune că din partea de nord a Moldovei. „Câţi copii aţi fost“?

„Părinte, am fost doisprezece copii la părinţi. Toţi trăim, avem o stare bună fiecare, câte un titlu academic, incat suntem toţi aranjaţi. Ne-a fost bucuria“, spunea el, „că in casa părintească niciodată de când ţin eu minte, de când eram prunc, nu am auzit certându-se mama cu tata. Era o armonie desăvârşită intre ei. Si astfel ne-au ajutat şi pe noi, ca acum când trăim fiecare in familia [noastră], acelaşi duh să fie la fiecare in familie. Nu ne certăm. Chiar dacă avem nişte nedumeriri, intre patru ochi ne explicăm lucrurile şi ducem o viaţă liniştită, ca să fie pildă pentru copii“.

Un inginer din zilele noastre…

Copilul, chiar când ajunge mare, trăieşte viaţa mamei. Vede cu ochii mamei, vorbeşte adeseori cu vorbele mamei, simte cu inima mamei… Mama este jumătatea copiilor, cum spune un mare filozof din vechime, Aristotel, şi de aceea rolul ei în creşterea copiilor nu-l poate înlocui nici o şcoală nici un pedagog. De râvna lor, ca soţii şi mame, atârnă buna creştere a copiilor, sănătatea şi bunăstarea familiei şi insuşi viitorul şi valoarea poporului în care sunt asemenea mame şi soţii vrednice.

Era un mare filozof şi un orator păgan, în timpul marilor Părinţi din veacul al patrulea, se chema Libanius, era orator vestit şi se prezentau [la el] studenţi ca Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare sau Grigorie Teologul şi alţi mulţi studenţi iluştri, creştini. S-a informat (…), a aflat că toţi erau creştini şi mamele erau creştine. Si a spus intr-un avânt de admiraţie: „Ce admirabile mame au creştinii! Cresc asemenea copii…“! Aşa ar trebui să spunem şi noi [despre] neamul românesc: „Ce admirabile mame are acest neam, de se ridică asemenea vlăstare, frumoase, luminoase, cinstite, cu toate insuşirile unui Om adevărat, scris cu O mare“!

Se spune că bărbatul are intâietatea minţii şi a inteligenţei. Femeia are intâietatea inimii, a sentimentului, are suflet simţitor şi delicat, făcut parcă pentru a mângâia, a alina, a pătimi, a dărui. Si aşa este. Folosiţi din plin aceste alese insuşiri cu care v-a invrednicit şi v-a inzestrat Dumnezeu!

Se spune de asemenea că femeia intrece pe bărbat in evlavie şi se ştie că in toată lumea şi în toate timpurile, femeile au ocupat şi ocupă cele mai multe locuri din biserici, ele fiind mai credincioase şi mai dispuse pentru jertfelnicie. Folosiţi din plin şi aceste daruri, căci prin evlavie sinceră şi prin rugăciune stăruitoare către Dumnezeu şi către toate puterile cereşti, vă veţi putea intări puterile trupeşti şi sufleteşti, veţi dobândi o anumită linişte şi o pace lăuntrică, pe care numai Dumnezeu ne-o poate da în cel mai inalt grad. Vă veţi imbogăţi astfel sufletele cu smerenia, cu credinţa, cu nădejdea, cu buna cuviinţă, cu bunătatea inimii, atât de necesare şi nouă, şi celor dimprejurul nostru. Dobândind asemenea daruri, veţi putea impărţi din ele şi celor care nu le au. Si mai ales străduiţi-vă ca asemenea virtuţi şi daruri să rodească din plin în familiile dumneavoastră.

Fraţi şi surori creştine, sfintele femei purtătoare de mir, prietene duhovniceşti cu Maica Domnului, şi toate cele care au urmat exemplul sfintei sale vieţi, s-au hrănit din plin din aceste daruri care sunt roade ale Duhului Sfânt, şi de aceea s-au invrednicit de mare cinste, şi din partea oamenilor, şi din partea lui Dumnezeu, mai ales. Astăzi, în ziua pomenirii lor, privind la frumuseţea duhovnicească a vieţii lor, să urmăm credinţa lor neşovăielnică, să râvnim a face bine cu râvna lor neobosită, să trăim în evlavie curată, in smerenie şi in bunătatea inimii, aşa cum au trăit şi ele. Ca să vă invredniciţi şi dumneavoastră, soţii şi mame creştine, şi să ne invrednicească Dumnezeu şi pe noi pe toţi, binecuvântându-ne cu binecuvântarea Celui răstignit şi înviat, Iisus Hristos Domnul, să ne puteam bucura din plin de bucuria sfintei Sale Invieri. Şi astfel pacea Lui va sălăşlui în inimile noastre, in familiile noastre, în societatea noastră, în ţara noastră şi în toată lumea. Amin.”

Rostit la 18 mai 1986

Extras din: Părintele SOFIAN, Editura Bizantina, 2007, București

Contact Form Powered By : XYZScripts.com