Părintele Teofil Pârâian despre dragostea de mamă

Mi-aduc aminte, a fost odatã la noi o împrejurare mai grea si mama a zis: „Apoi, dacã nu mai poti sta aici, sã vii acasã, cã doar tu ai unde veni”. E ceva atât de înduiosãtor, atat de placut, atat de dulce… Vedeti ce înseamnã inima de mamã? Nu te lasã niciodatã, niciodata, orice ar fi mama nu te uita…

Te lasã unii, altii nu te vor, te ocolesc, te resping, te marginalizeazã, te împing, te asupresc. Asa ceva nu poate face mama, mama noastra a tuturora! Pot face strãinii, dar cine are inimã de mamã, nu poate. „Apoi tu, dacã nu mai poti sta aici, sã vii acasã cã doar tu ai unde veni…”.

Dacã mama cea pãmânteascã poate face asa ceva, gânditi-vã la Maica Domnului! Maica Domnului sã ne pãrãseascã vreodatã? Se poate cumva sã ne pãrãseascã Maica Domnului? Nu se poate! De ce nu se poate? Pentru cã este mamã, pentru cã are suflet si inimã de mamã. Noi zicem „Maica Domnului” ca si când am zice un titlu. Or, noi trebuie sã stim cã Maica Domnului este mamã. Si nu este mamã numai pentru Domnul Hristos, este mamã pentru toti cei care vrem s-o avem si sa fie mama noastra. Maica Domnului ne cheamã la Domnul, ne cheamã sã fim aproape de Domnul. Domnul Hristos ne este binevoitor, vrea sã ne ocroteascã asa cum gãina îsi întinde aripile peste puii ei. Ati vãzut clostile, cum îsi adunã, seara, puisorii în jurul lor, cum îi acoperã si le dau cãldurã din trupurile lor?

Asa face mama, asa face mama mamã si asa face Maica Domnului: ne duce la Domnul Hristos si ne recomandã si pe noi, cum i-a recomandat pe cei de la Nunta din Cana Galileii, care nu mai aveau vin si cãrora Domnul Hristos le-a fãcut vin din apã (cf. Ioan 2). De ce? Pentru cã a mijlocit Maica Domnului. Sigur cã ne ajutã Dumnezeu în primul rând. Dar, de multe ori ne gândim cã suntem pãcãtosi si nevrednici sa privim in sus catre El si cã nu suntem vrednici sã se ocupe Dumnezeu de noi. Dumnezeu nu ne-a lasat si nu ne va lasã niciodatã! Nu ne lasã niciodatã, prin oricât de grele împrejurãri am trece. Ori de-am fi bolnavi, ori de-am fi infirmi, ori de-am fi neputinciosi, Dumnezeu nu ne lasã, El nu vrea sa se lase niciodata de noi,orice ar fi… Nu ne lasã nici Maica Domnului.

Maica Domnului este cu noi si ne ajutã, ne întãreste, se roagã pentru noi pururea , ne ocroteste si ne mângâie. „Lumina întunecatului meu suflet, nãdejdea, acoperãmântul, scãparea, mângâierea si bucuria mea”. Aceasta este Maica Domnului pentru noi: ne duce la Domnul Hristos, Care a vrut si vrea sã ne ocroteascã, sã ne ajute si sã ne acopere cum acoperã gãina puii sãi. Va propun , când vedeti câte-o pasare întinzându-si aripile peste puisorii sãi, sã vã gânditi cã Domnul Hristos a zis: „De câte ori am voit sã adun pe fiii tãi, cum adunã pasãrea puii sãi sub aripi” (Luca 13, 34). Niciodatã nu putem fi singuri când Îl avem pe Dumnezeu. Niciodatã nu suntem singuri când o avem pe Maica noastra. Niciodatã nu suntem singuri când îi avem pe sfintii lui Dumnezeu.

Niciodatã nu suntem pãrãsiti când Dumnezeu este cu noi, când Maica Domnului este cu noi. Stiti cine este pãrãsit? Acela care vrea sã fie pãrãsit, si chiar doreste lucrul acesta; daca doresti din tot sufletul sa fii cu cineva, nu are cum sa nu poti; Domnul este pururea cu noi, ne poate oferi compania Sa, poate fi oricand cu noi, El nu ne poate refuza niciodata, n-a refuzat niciodata pe nimeni, El doreste sa vada ca noi dorim sa fim cu El. Paradoxal, uneori cand, chiar nu dorim sa fim cu cineva, El, Domn si Imparat sta si bate la usa sufletul nostru pentru a Ii deschide sa intre, sa vina si sa fie cu noi. Acela care doreste sa fie parasit , acela nu are darul lui Dumnezeu si aceluia i-ar putea zice Domnul Hristos: „De câte ori voit-am sã vã adun cum adunã gãina puii sãi sub aripi, dar n-ati vrut”. Cine vrea sã fie cu Dumnezeu, Îl are pe Dumnezeu. Cuvintele lui sunt cuvintele lui Dumnezeu, gândurile lui sunt gândurile lui Dumnezeu, simtirea lui este simtirea lui Dumnezeu.

Sã avem mai multã încredere în Dumnezeu, mai multã încredere în Maica Domnului, mai multã încredere în bunãtatea lui Dumnezeu, eu as zice sa-L provocam pe Dumnezeu la bunatate pentru ca nu are cum sa nu ne raspunda, aceasta-i pentru mine certitudine; trebuie indrazneala sa facem lucrul acesta… sa indraznim si catre bunãtatea Maicii Domnului. „Pe Nãscãtoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, întru cântãri cinstind-o sã o slavim”. Sã o mãrim cum a mãrit-o Dumnezeu când a ales-o. Sã o mãrim cum a mãrit-o Fiul sãu când S-a sãlãsluit în pântecele ei cel pururea fecioresc. Sã o mãrim cum a mãrit-o îngerul binevestitor care i-a zis: „Binecuvântatã esti tu între femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau” (Luca 1, 28). Sã o mãrim cum a mãrit-o Elisabeta, plinã de Duhul Sfânt, care a zis: „Binecuvântatã esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tãu” (Luca 1, 42). Sã o mãrim cum a mãrit-o femeia care a ridicat glas din popor si a zis cãtre Domnul Hristos: „Fericit este pântecele care Te-a purtat si fericiti sunt sânii pe care i-ai supt” (Luca 11, 27). Sã o mãrim cum au mãrit-o îngerii si toti sfintii, cum a mãrit-o Biserica în toata vremea ei…

Sfârsesc aceste gânduri si aceste cuvinte pe care le spus si mi le-am spus si mie, din care m-am bucurat si eu si din care sper sa mai bucur si pe altii si mai zic încã o datã, cum a zis mama : „Tu, dacã nu mai poti sta aici, sã vii acasã, cã ai unde veni”. Apoi sã stiti cã Maica Domnului zice tot asa cãtre noi. Dumnezeu sã ne ajute, Maica Domnului sã ne ocroteascã si sã ne întelepteascã, pentru ca sã avem bucuria pe care o dã Maica preacuratã, Maica bucuriei.