Patriarhul Chiril: „Jurnalismul trebuie orientat la gânduri și idei, dar nu la o simplă enumerare a noilor evenimente și fapte”

La 24 septembrie 2014, în sala Soboarelor bisericești a catedralei „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, a avut loc întâlnirea Preafericitului Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril cu participanții la cel de-al VI-lea Festival internațional al mass-media ortodoxe „Credință și cuvânt”. Societatea informațională. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către cei prezenți cu un discurs.

Salut cordial pe toți participanții la festival! Sunt bucuros că am posibilitatea să mă întâlnesc din nou și să comunic cu Dumneavoastră. Din timp aș vrea să vă aduc mulțumiri tuturor care deja au expediat întrebări  pe adresa Patriarhului. Însăși luarea cunoștinței de ele a fost pentru mine foarte importantă, deoarece ele indică orientarea intereselor care există azi la acei ce activează azi în mijloacele mass-media bisericești sau în mass-media laice, care reflectă temele religiei și, în special, cele referitoare la ortodoxie.

În primul rând, este important să subliniem că activitatea informațională este azi pentru Biserică nu ceva străin, ci devine un aspect important al activității interne bisericești. Societatea informațională pătrunde cu ușurință în curtea bisericească. Nu mai există nici un fel de pereți – nici orășenești, nici mănăstirești, nici parohiali – care ar putea apăra societatea bisericească de pătrunderea informației ce există în societatea laică. Aceasta este o provocare puternică.

Sarcina Bisericii este una și aceeași pe parcursul mileniilor și noi credem că ea se va păstra neschimbătoare până la sfârșitul veacurilor. Biserica este chemată să continue slujirea Domnului Iisus Hristos, să mărturisească despre adevărul lui Dumnezeu, să ducă oamenii spre mântuire și alt scop Biserica nu are. Toate celelalte pe care le facem – activitatea socială, participarea la dialogul politic, lucrul cu informația și în domeniul informării în masă – se realizează de Biserică doar în măsura în care ea servește cauzei mântuirii omenești.

Unul din elementele importante ale spațiului informațional este știrea. Fără știre nu există spațiu informațional. În legătură cu aceasta apare întrebarea: pot oare știrile bisericești să fie factor de atracție a oamenilor, pot oare să trezească interesul în spațiul informațional? Sunt profund convins că pot, deoarece însăși Buna vestire, Evanghelia, este o știre nu doar pentru generațiile următoare, dar chiar și pentru foarte mulți care cunosc Evanghelia.

Cu mine vor fi de acord acei slujitori ai bisericii, care au o atitudine rațională față de activitate lor de propovăduire. Propovăduirea de obicei se ține pe marginea textului evanghelic sau apostolic. Majoritatea slujitorilor bisericii care au studii și experiență în slujire cunosc practic aceste texte pe de rost sau aproape pe de rost. Se pare că ei nimic nou nu pot afla din această carte. Dar dacă veți privi la acest text din punctul de vedere al celor întâmplate personal cu voi, cu apropiații voștri, cu rudele, cu parohia voastră, cu țara voastră, cu lumea, atunci apare o astfel de abordare a înțelegerii textului, care anterior nu a existat.

Evanghelia este o mare fără fund, fără margini, este un izvor de știri. Anume de aceea propovăduirea Bisericii trebuie să fie actuală prin firea sa. Dacă propovăduirea Bisericii încetează să aducă știrea, dacă enoriașii știu din timp ce va spune părintele paroh referitor la Marta și Maria din textul evanghelic, atunci prea mare interes nu va exista.

Jurnalismul nu poate trăi fără știri, prin urmare jurnalismul trebuie să fie orientat la gânduri și idei, dar nu pur și simplu la enumerarea noilor evenimente și fapte. De obicei jurnalistul este în goană după fapte, ca să fie primul în prezentarea lor. Cu apariția Internetului aceasta a devenit un fel de maladie, deoarece în Internet este indicat timpul exact când este postată știrea. Și dintr-o dată, o, nenorocire – site-ul vecin a postat știrea cu 32 de secunde mai înainte decât tine!

Jurnalismul bisericesc are o cu totul altă abordare a știrilor. Dacă în centrul mesajului nostru către lume, pe care îl aduce jurnalismul bisericesc, va fi o privire nouă a problemelor, a vieții, atunci noi vom fi sursă de știri, poate nu întotdeauna de prima oră, dar care sunt în stare să trezească gândul, să aducă pe oameni la înțelegerea cuvântului lui Dumnezeu, iar cel mai important – la înnoirea înțelegerii propriei persoane și a atitudinii față de lumea ambiantă.

Să trecem la întrebările concrete. Ce trebuie să facem ca jurnalismul bisericesc să fie actual? Ca el să aducă un astfel de mesaj Bisericii și societății, în jurul căruia vor apărea discuții, s-ar naște un interes real de ordin intelectual și duhovnicesc. Noi trebuie să reieșim din ordinea de zi interioară, care este atât de variată azi. Dar din varia pricini unul din elementele ei interesante nu trezește practic interes în rândul comunității noastre de jurnaliști ai Bisericii.

În cadrul  Bisericii Ortodoxe Ruse este creat un mecanism care nu a existat până acum în cadrul vreo unei Biserici Ortodoxe. Acest mecanism reflectă însăși ideea sobornicității cu o participare largă nu doar a episcopatului, clerului și monahilor, dar și a mirenilor – bărbați, femei, tineret. Este vorba de Adunarea Intersobornicească. Sarcină ei constă în faptul de a ajuta întregii Biserici să adopte decizii necesare pentru realizarea activității păstorești în Biserică, inclusiv legate de problemele acute contemporane.

Lucrul Adunării Intersobornicești este maximal transparent și democratic, fără paternalism. Nimeni nu conduce procesul în așa mod ca să fie cineva izolat și ca însuși procesul să fie orientat în acea albie, care a fost determinat de cineva în prealabil. Totul se naște într-o discuție vie. Iar apoi survine cea mai importantă perioadă – perceperea la nivel general-bisericesc a acestor documente ale Adunării Intersobornicești.

Deseori jurnalistica, inclusiv cea ortodoxă, trece sub o tăcere totală aceste documente, încât această tăcere devine evidentă pentru foarte mulți. De ce se întâmplă aceasta? Doar aici este sursa multor știri de ordin duhovnicesc, intelectual și cât este de important ca la nivelul eparhiilor și parohiilor noastre să fie purtată o discuție la nivel general-bisericesc. Noi trebuie să creștem în cultura discuției general-bisericești privind acele probleme, care sunt la ordinea zilei.

Ca moștenire a anilor nouăzeci (ai secolului trecut – red.) la noi a rămas tendința de a discuta în intonații emoționale, colorate negativ, anumite probleme de ordin bisericesc. Îmi aduc aminte de discuția în jurul limbii slavone bisericești și a celei ruse (la oficierea serviciilor divine). Ea era atât de brutală și nerespectuoasă față de oponenți, încât deseori, când omul era de altă părere, el era supus  prigonirii. Era numit sau conservator și rigorist, sau din contra – reformator. Trecerea discuției general-bisericești la o astfel de tonalitate întotdeauna m-a amărât. Înțelegeam că trebuie să trecem încă o cale lungă ca să revenim la tematica și tonalitatea unei discuții general-bisericești de la începutul secolului al XX-lea, când exista Adunarea Ante-Sobornicească și multe probleme serioase și dificile ale vieții bisericești au început să fie discutate în mod sobornicesc.

Dea Dumnezeu ca în jurul documentelor Adunării Intersibornicești să se formeze o discuție matură, responsabilă bisericească, care ar ajuta la adoptarea unor decizii necesare.

Este evident că în societatea informațională crește rolul profesiei de jurnalist și influența jurnaliștilor asupra temperaturii vieții societății, asupra orientării acelei discuții care se desfășoară în societate. De aici, bineînțeles, vine și marea responsabilitate. Desigur că în ultima vreme, ce să mai ascundem, se coboară nivelul jurnalismului. Și nu pentru că sunt mai puțin oameni capabili – există persoane uimitor de talentate, deștepte, cu studii, care sunt în stare să prevadă evenimentele. Însă un factor nou deseori estompează rolul jurnaliștilor talentați.

Astăzi în postură de jurnalist apare fiecare participant la discuțiile pe Internet. Cuvintele fiecăruia pot pleca în spațiul informațional și se pot atinge de conștiința milioanelor de oameni. Dar dacă înainte vreme jurnaliștii trebuia să se pregătească de discuțiile și opiniile expuse în public, trebuia să-și cizeleze stilul, nivelul profesionist, acum nu este obligatoriu aceasta. O frază semi-doctă poate excita o jumătate din societate, deoarece este prezentă în spațiul informațional alături de creațiile jurnalisticii. De aceea blogherii, care adună un auditoriu mare, fără a avea nici studii, nici experiență, iar uneori nici înțelegerea acelor probleme pe care le abordează, devin nu mai puțin influenți, decât jurnaliștii profesioniști cu studii selecte.

Precum nu poți deveni chirurg, fără a avea studii (noi știm la ce poate aduce aceasta), precum nu poți deveni preot fără studii (de asemenea, știm la ce poate aduce aceasta), tot așa nu putem pretinde la influența asupra minților omenești, fără a avea o pregătire corespunzătoare.

În acest sens, jurnalismul nostru ortodox nici într-un fel nu trebuie să pășească pe calea simplificării a tot ce e legat de această profesie. Nu putem să trecem cu vederea textele necalitative, nu putem să ne împăcăm cu plictisul care uneori este creat de pana și cuvintele jurnaliștilor noștri, nu putem să fim de acord, de asemenea, cu încercarea stilisticii bisericești de a crea imaginea iluzorie și folclorică a Ortodoxiei. Fraza cuvioasă este evlavioasă cu adevărat doar atunci, când ea trezește gândul, pe când stilistic ea poate fi exprimată nu negreșit în noțiunile unei subculturi tradiționale bisericești înguste.

De aceea un jurnalist contemporan ortodox trebuie să fie, bineînțeles, o persoană bine pregătită din punctul de vedere profesional. Pe lângă aceasta, ei trebuie să fie oameni  ce gândesc, deoarece creația lor este în stare să influențeze asupra conștiinței a mii de oameni.

Consider că în fața Bisericii se află o sarcină enormă de a pregăti un corpus al unor atare jurnaliști. Noi avem multă nevoie de această slujire. Vreau să subliniez că este anume slujire, iar nu serviciu, deoarece nu poți fi azi jurnalist ortodox, iar mâine să treci la o altă tematică. Cu tema bisericească persoana trebuie să se facă una, să conviețuiască cu ea, ea trebuie să devină tema vieții sale.

Influența jurnalismului nostru, fără îndoială va crește, dacă oamenii care participă la activitatea informațională vor întrece după toți parametri pe toți acei participanți numeroși ai procesului informațional care, după părerea mea, nu îmbogățesc acest proces, dar din contra, sau îl distrug, sau îl fac periculos pentru viața duhovnicească a omului.

Încă un moment foarte important. Cuvintele voastre nu vor ajunge niciodată până la inimile oamenilor – aceasta se referă și la preoții care spun predici – dacă singuri nu veți trăi în propria experiență ceea despre ce vorbiți, dacă omul nu a simțit în interiorul său, nu a trecut prin conștiința sa, nu a suferit tema, cum se mai spune uneori, reportajele lui nu vor ajunge la mintea și inima altor oameni, tot așa cum nu va ajunge la mintea și inima altor oameni predica preotului ce nu a simțit în inima sa ceea despre ce vorbește.

Am avut odată o discuție foarte interesantă cu o enoriașă ce vorbea despre un preot care i-a primit mărturisirea. Ea a spus numele unui preot care, după părerea mea, cu nimic nu se deosebea de ceilalți. De aceea mărturia acestei femei a fost pentru mine foarte importantă. Ea a spus: „Când părintele mă spovedea, am înțeles că el, de asemenea, se spovedește”. Aceasta a produs o impresie atât de puternică asupra acelei femei, care era în stare să aprecieze critic totul ce se întâmpla în jurul nostru, încât ea a devenit o persoană profund  credincioasă. În acel preot simplu ea l-a văzut nu pe acela care de la înălțimea situației sale primește spovedania, dar pe omul care este în stare să se identifice pe sine cu problemele ei și să vorbească nu doar în numele unui învățător, dar să vorbească în numele unui participant interesat al procesului de ieșire a omului de sub presiunea și influența înclinărilor spre păcat.

Acest exemplu ar trebui, după părerea mea, să vă arate tuturor că fără o experiență interioară duhovnicească nu există un jurnalist bisericesc adevărat. Jurnalistul bisericesc este acela care Îl propovăduiește pe Hristos, chiar fără a se ocupa de propovăduirea bisericească. Prin urmare, totul ce scrie și spune, trebuie să fie o parte importantă a vieții lui personale.

Încă despre ceva aș vrea să vă vorbesc. Pleacă din circulație un termen minunat – „publicistica”. Încă în secolul al XIX-lea sfântul ierarh Teofan Zăvorâtul scria cu alarmă, că ar trebui de pregătit o armată întreagă de apologeți creștini, pentru a ne opune ideilor ateismului în răspândire. Perifrazând aceste cuvinte ale sfântului ierarh Teofan, aș vrea să spun că Biserica noastră are nevoie azi de o armată de publiciști care posedă cuvântul viu, metaforic, care sunt sinceri, fierbinți și capabili să trezească interesul la cele mai diverse pături ale societății.

Eu cunosc câțiva publiciști excepționali de acest fel și cu toată lipsa de timp le citesc articolele, deoarece ele multe ne oferă nu doar din punctul de vedere al cunoașterii unor argumente, dar și din punctul de vedere al înțelegerii faptului ce se întâmplă în conștiința omului inteligent, cu studii, care trece prin sine o anumită temă bisericească. Eu cred că de asemenea cunoașteți numele acestor persoane. Unii dintre ei sunt prezenți azi în sală.

Noi avem nevoie de foarte mulți publiciști de acest fel, care ar putea susține temele ortodoxe, ar putea apăra poziția bisericii în mod viu, convingător, intelectual, oferind exemplu și în discuția de polemică, fără ofense, fără etichetări, biruind pe oponenți nu prin emoții, în special de ordin negativ, dar prin puterea convingerii, prin frumusețea frazei, prin caracterul metaforic al expresiei, prin erudiție.

Nu este un lucru simplu și o slujire deloc simplă. Cred că universitățile noastre ortodoxe trebuie să se gândească la crearea unei elite de scriitori bisericești. Deoarece publicistul este persoana care se referă la elita jurnalisticii. Nu este acela care transmite informația despre evenimentele ce au avut loc, dar acela care le supune analizei, acela care ajută oamenilor să pătrundă în esența problemelor nu doar de natură bisericească, dar și a celor care se află la tangența relațiilor dintre Biserică și stat, dintre Biserică și societate, dar cel mai important, a problemelor care se întâmplă azi cu omul și cu societatea umană.

Noi trăim în vremuri deosebite și poate că generația viitoare va vorbi despre noi tot așa, cum noi vorbim despre vremurile revoluțiilor ruse: dacă noi am fi fost acolo, nu am fi făcut aceasta. Oare cum nu au observat ei aceasta? Cum au putut ei admite așa ceva? Dar dacă am fi fost acolo noi, am fi făcut și mai rău. Nu cumva și despre noi să se spună: „De ce nu s-au găsit oameni în Biserică, care s-ar adresa către societate convingător și viu și care ar chema-o să se lase de tendințele păgubitoare nu într-un limbaj  de mentor, de învățător, dar prin puterea cuvântului, prin forța intelectului, prin puterea duhului?”

Un publicist bisericesc este același propovăduitor care lucrează pe un front mai larg. De aceea este atât de important ca să fie format un corpus de acești oameni, care ar fi în stare să ajute contemporanilor noștri să vadă frumusețea adevărată a Evangheliei și în corespundere cu această frumusețe să își organizeze viața.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

http://ioanatan.wordpress.com