Header image

Patriarhul Chiril: Trebuie să facem totul pentru ca păcatul să nu fie legiferat de stat

Şi izbăvindu-vă de păcat, v-aţi făcut robi ai dreptăţii. Deci ce roadă aveaţi atunci? Roade de care acum vă e ruşine; pentru că sfârşitul acelora este moartea. Dar acum, izbăviţi fiind de păcat şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roada voastră spre sfinţire, iar sfârşitul, viaţă veşnică.(Rom.6 18-22)

Sunt profund convins că aceste cuvinte ar trebui să le cunoască fiecare om modern, pentru că nici un alt cuvânt nu este folosit atât de des în comunicarea interpersonală, în proclamarea unor anumite poziții politice, ca cuvântul „libertate”. Cunoaştem că pentru libertate oamenii au luptat și au murit. Dar ce este surprinzător: dacă vom analiza toate aceste lupte grandioase şi ne vom aminti ce s-a întâmplat după, vom putea oare spune că aceste sacrificii umane au adus oameni la libertate?

Nu voi aduce multe exemple de lupte în numele libertății, care s-au sfârşit cu tirania, moartea oamenilor şi decăderea morală. Să ne amintim doar de două evenimente. În primul rând, de Revoluția Franceză, după care s-a instalat regimul de teroare, și apoi de Napoleon, care a distrus sute de mii de oameni, dorind să-şi extindă dominația asupra Europei.

Dar şi începutul secolului XX, a fost de asemenea remarcat de lupta nestăpânită pentru libertate, care s-a transformat în teroare, dictatură, moarte a milioane de oameni.

Omul trebuie să aibă libertatea alegerii. Probabil pentru această libertate şi s-au luptat oamenii, ca necătând la circumstanțele externe, nici o tiranie, nici o dominație a celor bogați asupra celor săraci, să nu poată împiedica oamenii de a alege ceea ce ei doresc să aleagă.

Dar însăşi alegerea este un mecanism. Asigurarea lui este necesară, dar problema principală rămâne: dar ce anume alege persoana ca rezultat al libertăţii? Și în acest pasaj din Epistola către Romani, apostolul Pavel și ne spune că cel mai important lucru este ceea către ce duce libertatea. Dacă o persoană ca urmare a libertăţii devine rob al păcatului, atunci sfârșitul său este  moartea. Dar dacă obţinând libertatea, îl alege pe Dumnezeu și devine robul său, atunci el tinde către sfințenie, iar sfârșitul său e viața veșnică.

Cât de minunat ilustrează acest adevăr divin, relatat de apostol, toată istoria omenirii! În cazul în care, după ce s-a obținut libertatea este ales păcatul, acolo e şi moartea, acolo e teroarea, dictatura, indiferent de forma pe care o ia această dictatură – a individului, partidului, grupului, a  puterii financiare … Iar acolo unde există o dictatură, unde oamenii sunt privați de libertate, ei sunt foarte ușor de manipulat în orice direcție, inclusiv spre săvârşirea păcatului, și unde e păcatul, acolo e şi moartea.

Poate că nu nu pentru toţi este clară expresia Sfântului Apostol Pavel – ” sfârşitul păcatului este moartea”, doar fiecare cunoaşte, că păcătuind, el nu moare imediat, și, uneori, oamenii păcătoși, batjocoritori, ostili față de religie, ce-L urăsc pe Dumnezeu și Biserica, trăiesc şi nici un fulger din cer nu-i loveşte, cu foarte puține excepții … Trebuie să înțelegem ce are în vedere apostolul, atunci când vorbește despre moarte. El ne spune despre moartea duhovnicească a persoanei.

Unde e păcatul, acolo e şi moartea spirituală, iar omul se transformă într-un animal, el este privat de libertatea de a alege, pentru că este controlat complet de instinctele sale, păcatul său. Și cât de ușor este de a conduce un astfel de om!

Dăţi-i mai multe oportunități pentru a-şi satisface instinctele și să păcătuiască, și se va duce acolo, el se va întoarce de la toate ce ieri erau importante, sfinte pentru el, cu care era unit prin  idealurile părinților şi strămoșilor săi. El va merge la staulul unde va fi consistent hrănit și unde poate trăi din legea instinctului. Aceasta şi este moartea, pentru că oamenii mor ca persoane libere.

Istoria ne oferă multe exemple de moarte spirituală. La nivelul personal, poate nu este atât de simţitor. Dar atunci când păcatul prin libera alegere personală se acumulează în scara societății, a poporului sau statului, atunci el devine vizibil. Pentru o astfel de societate, un astfel de stat nu există nici un viitor. Istoria din nou și din nou, ne arată modul în care corupția morală, amestecul binelui şi răului, dezvoltă societatea către una neviabilă.

Trăim într-un timp în care forțe colosale sunt îndreptate spre a ne convinge pe toți că singura valoare adevărată este libertatea de a alege și nimeni nu are dreptul să încalce această valoare, chiar și atunci când cineva alege răul, chiar și atunci când o persoană alege un comportament social periculos – doar dacă nu sunt încălcate normele de drept civil. Dar noi cunoaştem cât de ușor ele pot fi evitate. Știm că orice lege, chiar şi cea mai perfectă nu poate eradica crima, corupția, răul, minciuni, confruntarea – ele pot fi eradicate doar de persoana care a făcut o alegere liberă în favoarea binelui.

În ultimul timp ne confruntăm cu ispite enorme, atunci când într-un număr de țări alegerea în favoarea păcatului este aprobată și justificată prin lege, iar acei care se luptă cu legile impuse de minorităţi, sunt reprimaţi. Acesta este un simptom apocaliptic foarte periculos, iar noi trebuie să facem totul pentru a ne asigura că păcatul nu va fi legifirat de stat, deoarece aceasta înseamnă că poporul va porni pe calea autodistrugerii.

traducere pentru www.ortodox.md
Sursa: www.pravmir.ru 

Contact Form Powered By : XYZScripts.com