Header image

Patriarhul Kirill: viața duhovnicească – nu este un hobby, nu e un divertisment…

Pentru ce omul modern are nevoie de Biserică? Cum în ritmul megapolisului să implimentezi viața spirituală? Există în biserică o recetă pentru formarea unei soţietăţi corecte şi cinstite? Ce ar trebui să răspundem la publicațiile scandaloase în mass-media împotriva Bisericii? În apropierea sărbătorilor de Paşti răspunde la aceste întrebări Întâistătătorul Bisericii Ruse Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii Kirill.

Sanctitatea Voastră,  în zilele de Paști în Biserică se vorbeşte mult despre bucurie, dar când cobori  în metrou, adesea întâlneşti fețe triste, îngrijorate…. De ce în viaţa noastră este atât de puţină bucurie? Și ce să facem cu această stare?

– Atunci când o persoană alege o cale greșită în viață, în adâncul sufletului său deja arde o luminiţă roșie alarmantă, omul simte o nelinişte. Oamenii încearcă să înăbușe într-un fel acest semnal – şi de multe ori fac doar mai rău. Cuvântul lui Dumnezeu spune că, atâta timp cât rămânem în răutate, nu vom avea pace interioară.  Dar ne putem şi schimba viaţa – nu singuri, ci cu ajutorul lui Dumnezeu, alegând calea cea dreaptă. Bucuria și pacea din suflet vin atunci când ne punem nădejdea în Dumnezeu și facem voia Lui.

– Dar aceasta presupune îndreptarea omului către Biserică. Pentru ce are nevoie omul modern  de Biserică?

– Dar pentru ce în genere are nevoie de viaţă omul modern? La urma urmei, orice „pentru ce” implică un scop oarecare. De ce am nevoie de o navă? – Pentru a trece oceanul. De ce am nevoie de cunoștințe și abilități? –Pentru a atinge careva scopuri. Dar pentru ce să ating aceste scopuri? Merită oare ele? Care este scopul în general al vieții umane?

Hristos a întemeiat Biserica, pentru ca în ea să ne descopere sensul și scopul existenței noastre: de ce suntem aici, la ce putem spera şi ce ar trebui să facem. Și El ne descoperă că am fost creaţi pentru viața veșnică și binecuvântată, că aceste câteva decenii  din călătoria noastră pe pământ – sunt un  moment foarte important de pregătire pentru eternitate,  când şi vom culege roadele muncii pe care am făcut-o aici, pe pământ.  Şi această veșnicie poate fi plină de bucurie şi fericire, și poate, din păcate, să  nu fie așa. Și Biserica a fost creată de Dumnezeu cu unicul scop – mântuirea veșnică a oamenilor.

Când cineva înțelege acest lucru, când el tinde către mântuire, întreaga sa viață pământească se schimbă: bețivii îşi recunosc viciile lor, infractorii devin cetățeni cinstiți, oamenii trişti şi discurajaţi recapătă speranţa şi puterea. Omul care crede în mântuire şi Hristos, poate cu răbdare, cu speranță să ducă ceea, ce altul nu poate, pentru că el vede în fața sa perspectivele eterne, ​​nu cele temporale.

Omul devine altul, se schimbă sistemul său de valori. Omul găsește adevăratul scop și adevărata bucurie din viața sa. Ceea ce credea important, valoros, pentru care era dispus să facă orice, chiar și o crimă, devine ceva inutil și lipsit de sens.

Dumnezeu l-a creat pe om pentru bucuria infinită și fericire. Trebuie să ţinem minte acest lucru.

– Adesea oamenii spun că este mai important să faci fapte buine, decât să mergi la biserică, să participi la slujbe, să te rogi, să posteşti … Ce să le răspundem ?

—Începeţi să faceţi fapte bune cu adevărat. Nu doar să dai un bănuţ o dată pe an – un bănuţ poate dona şi o persoană nu prea bună, dar să trăieşti prin fapte bune.  Aceasta este o realizare deosebită, o faptă adesea imposibilă de realizat. Încearcţi  în fiecare zi să procedaţi doar bine, să faceţi doar ceea ce nu contravine conştiinţei, și veți vedea că nu vă reuşeşte, că aveţi nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

Doar Hristos nu este doar Învăţătorul care ne arată cum să trăim. El este Mântuitorul, care prin moartea şi  învierea Sa transmite harul Său, singurul care poate schimba viețile noastre. Așa cum ne spune Scriptura, Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2:8-9).

Biserica lui Dumnezeu este o comunitate de oameni care împărtășesc aceeași credință, se roagă împreună, și cel mai important, săvârşesc Taina Euharistiei, așa cum Hristos însuşi ne-a poruncit în Evanghelie.  Și Cuvântul lui Dumnezeu, Scriptura ne spune un lucru uimitor: Biserica, în care se săvârşeşte Euharistia este Trupul lui Hristos, în care e viața lui Hristos. Refuzând comunicarea cu Biserica, participarea la Euharistie – înseamnă renunțarea  la această viață. Însuși Dumnezeu în Evanghelie ne spune – că dacă nu ne împărtăşim cu Sfintele Taine, nu vom avea viaţă veşnică (Ioan 6:54).

– Uneori aducându-ne exemple ale  preoților nevrednici, ne întreabă ce ne pot învăţa aceste persoane ..?

– Eu aş aborda altfel întrebarea: dar ce vrem să învățăm? La urma urmei nici un profesor bun sau unul  rău nu îl pot învăța nimic, pe cel,  care nu vrea să învețe. Când vrem să învățăm ceva util, de exemplu, o meserie, o știință exactă sau o limbă străină – noi doar nu spunem că, iată există şi învăţători nu prea buni şi deaceea mai bine nici nu învăţ. Sau mai degrabă, spunem, dar numai în cazul în care nu dorim cu adevărat să învățăm și căutăm o scuză.

Iar dacă dorim totuşi, atunci ne căutăm şi un învăţător bun. Aşa e şi în viaţa spirituală, dacă vrem să învățăm adevărata credință și viața virtuoasă, ne vor  interesa preoți vrednici,  și vă asigur că ei sunt majoritatea.  Astăzi, prin Internet se răspândesc unele ştiri despre „scandaluri”, iar prezentarea lor nu este doar una denaturată, demulte ori fiind o minciună pur și simplu. Iar despre acei preoți care sunt adevăraţii slujitori ai altarului, se scrie rareori, doar ei nu dau un motiv de scandal. Dar, în același timp, venind la Biserică, de cele mai multe ori vă veţi întâlni anume cu ei.

Dar este important să subliniem şi alt moment. Preotul săvârşeşte Sfintele Taine nu prin puterea lui, ci prin puterea lui Dumnezeu, şi nicicând Dumnezeu nu-i va priva pe credincioşi de harul său pentru  păcatele preotului. Dacă căutaţi iertarea păcatelor, ajutorul lui Dumnezeu, Dumnezeu vă va da şi una şi alta, și păcatele altor oameni nu pot împiedica acest lucru.

„Dacă suntem supuşi încercărilor, aceasta nu înseamnă că viaţa s-a terminat, ci că Dumnezeu ne pregătește pentru veșnicie. „

– Cum un om contemporan să găsească timp pentru viața duhovnicească ?

– Pentru a face acest lucru, trebuie plasate corect prioritățile, viața duhovnicească – nu este un hobby, nu e un divertisment, pentru care poate să ne ajungă sau nu timp. Aceasta este baza pe care ne construim restul. Când vă faceţi bagajele, faptul că vor încăpea sau nu toate lucrurile într-o valiză, nu depinde doar de cât de multe şi mari sunt ele, dar şi deasemenea şi de ordinea în care le veţi ordona. Când ne petrecem viețile în agitaţie continuiă, alergăm încoace și încolo, și chiar nu înțelegem întotdeauna şi pentru ce, cu adevărat nu reuşim prea multe – și suntem şi obosiţi peste măsură.

Dacă ne începem ziua cu rugăciunea, ne punem fundamentul pe care toate se vor construi în ordinea corectă, așa cum ni se spune şi în Scriptură despre bărbatul cuviincios, toate câte vom face vor spori (Ps. 1:3).

De atât este importantă tradiția bisericească a pravilei de rugăciune. Doar în fiecare dimineață și în fiecare seară indeferent de dispoziţia noastră noi ne rugăm. Unui începător îi poate fi dificil să citească întreaga pravilă de rugăciune, dar este important ca cel puțin cinci minute pe zi să se consacre rugăciunii, să se facă zilnic – şi veţi vedea cum viaţa începe să se schimbe. Cu cât mai mult timp veţi consacra rugăciunii, cu atât mai mult timp vă va rămâne pentru restul. Acest lucru poate părea surprinzător, dar aceasta este o experiență a multor oameni.

Dar şi în timpul zilei, se poate găsi întotdeauna un moment, cel puțin o jumătate de minut pentru a ne îndrepta gândul la Dumnezeu, a-I mulțumi pentru tot ce ați întâlnit frumos și bun în această zi, pentru ai cere ajutor pentru sine  și pentru alte persoane în dificultăți .. . Faptul că oamenii moderni sunt mereu ocupaţi, dar chiar şi împovăraţi de prea multe are loc şi în mare măsură pentru că ei puţin se roagă.

– Pe mulţi oameni îi smintesc publicaţiile anti-clericale în mass-media și rețelele sociale,  scandalurile în care au fost implicaţi unii preoți.  Cum ar trebui să ne atârnăm faţă de ele?

– Cei care au trecut prin perioada dictaturii atee – eu mi-o amintesc foarte bine – ştiu bine că şi atunci adversarii Bisericii, au folosit același set de metode. Preoții, spun ei, sunt oameni lacomi, imorali, exploatează ignoranță maselor întunecate … Deci nimic nou aici pentru noi nu este. Vremurile se schimbă, se schimbă steagurile sub care acționează forțele anti-clericale, dar nu se schimbă scopul lor. În toate timpurile – și în cele mai vechi, și în vremurile de persecuție atee, şi acum – lupta este dată pentru un singur lucru: pentru sufletele nemuritoare ale oamenilor.  Conflictul adevărat se desfăşoară la nivel spiritual, așa cum a spus Dostoievskii, „diavolul se luptă cu Dumnezeu, şi câmpul de luptă -sunt Inimile oamenilor”

Acum, mulți oameni se întorc la Hristos, vin în Bisericile lui Dumnezeu, și se învrednicesc de Sfintele Taine.  Și cu cât mai mulți oameni aleg calea mântuirii, cu atât mai puternice sunt strigătele forțelelor anti-Bisericeşti – „Nu! Nu! Nu vă duceţi la biserică! Acolo toți sunt mincinoși, trișori, adunători de averi!” Gândiți-vă pe cine –l intimidează cel mai mult gândul că oamenii vor merge la biserică, se vor întoarce la Dumnezeu, cine nu poate suporta astea ? ..

Mulți mi-au relatat că anume campaniile anti-bisericeşti i-au ajutat să devină oamenii ai bisericii: deoarece unele forțe puternice nu vor cu disperare să fim în biserică, atunci este tocmai foarte important să fim în ea. Dacă sunt depuse atât de multe eforturi să ne împiedice să ne apropiem de Sfintele Taine, atunci  este foarte important pentru viaţă le primim.

Acei care sunt implicați în atacurile împotriva Bisericii nu sunt de obicei conștienți de faptul de cine sunt manipulaţi cu adevărat. Dar ar fi bine să mediteze la aceasta.

 Oamenii adesea se plâng pe imoralitatea societăţii: peste tot îi întâlneşte lipsa onestităţii, corupția, duritatea, cruzimea, indiferenţa … Cum Biserica poate ajuta pentru a schimba această situație? Și ce le-aţi spune celor care reproșează Bisericii, că după douăzeci și cinci de ani de libertate religioasă  societatea nu s-a eliberat de aceste rele? 

— Permiteți-mi să vă readuc aminte unele din lucrurile evidente. Situația se schimbă atunci,  când se schimbă oamenii. Iar oamenii se schimbă atunci, când doresc să se schimbe. Nu atunci când ei doresc să se schime alţii (altora le poţi reproşa şi impune tot felul de cereri – nu va duce la nimic), dar atunci când ei își dau seama că propriile căi le sunt greșite, propriile valori trebuie revizuite, propria morală are nevoie de corecție. Acești oameni se întorc la Dumnezeu cu pocăință și credință, și vin la Biserică pentru a găsi ajutor și a-şi schimba propria viaţă.

Este inutil să ne aşteptăm că alţi oameni, că societatea în întregime se va schimba, dacă noi nu vrem să ne schimbăm.

Orice schimbări înspre bine încep doar de la om însuși. Voi repeta cuvintele mele, care cuiva nu i-au plăcut: dacă noi trăim greşit în propria familie, în sfera profesională, de ce atât de insistent cerem ca dreptatea să fie realizată undeva la un macronivel, la cel micro ea nu ar trebui să fie realizată? Oamenii se duc pe ei însăşi în capcană: fiecare cere să fie drept cu el vecinul, colegul, şeful, fără să încerce singur să fie cel neprihănit.

Și aici Biserica oferă posibilitatea de a vedea situația într-un mod diferit. Problema noastră principală – nu sunt păcatele altora, ci păcatele noastre. Amintiți-vă cum personajul din piesa „La fund” spune: „Fiecare om vrea ca vecinul său să aibă conștiință, dar vezi că numănui nu îi este avantajos să o aibă.”

Este o concepție materialistă a omului, în care principalul eliment este de a-şi satisface nevoile materiale, realizarea propriilor dorințe, și aici este profitabil să fie înconjurat de oameni conştiincioşi, dar nu şi să fie unul asemenea. Și de multe cererile adresate Bisericii aşa şi sună: „Făceţi ca vecinul meu să fie conștiincios. Vreau ca să fiu înconjurat de oameni buni, cinstiţi. Şi totodată scutiţi-mă de sfaturile dvs pentru mine. „

Dar Biserica vorbește despre Mântuitorul, care a venit să ne mântuiască pe noi de păcatele noastre. Pentru că nimeni nu va fi vreodată condamnat de Dumnezeu pentru păcatele altora. Nimeni nu va fi lipsit de viața veșnică din cauza defectelor altora.

Să fii conștiincios, să eviţi răul, să faci bine, să urmeze poruncile lui Dumnezeu – acest lucru este important nu doar şi nu atât pentru vecin, dar este vital pentru noi înşine.

Traducere şi adaptare Natalia Lozan

site sursa www.foma.ru

,

x Close

Facebook

Contact Form Powered By : XYZScripts.com