Pe fiecare creangă o bucată de pânză

Un om în vârstă stătea odată în tren lângă un tânăr. A observat că tânărul era extrem de tulburat:  necontenit îşi frângea mânile, arătând şi alte semne de nevrozitate. Bătrânul s-a încumetat să intre în vorbă cu el şi a aflat că odinăoară tânărul cu pricina îşi părăsise casa părintească în pripă, cam ca fiul risipitor din Evanghelie. Acum se reîntorcea la mama sa.

„În urmă cu câteva săptămâni”, explica el, „i-am scris mamei, spunându-i că îmi pare rău de tot ce am făcut şi că vreau să vin asasă să stau împreună cu ea. I-am spus vă dacă vrea să mă întorc, să agaţe o pânză albă de creanga copacului din curtea noastră. Ştiţi, trenul trece pe lângă casa noastră. Dacă văd pânza albă, cobor în gară; dacă nu, rămân pe loc. Şi tocmai acum ne apropiem de curtea mea”, spuse el. „Dar nici nu pot să mă uit spre copac de frică să nu-l văd gol. Mi-e aşa de frică să nu fi primit scrisoarea sau să fi uitat să pună pânza! Vreţi să vă uitaţi dumneavoastră în locul meu?” a întrebat tânărul, îngropându-şi faţa în mâini.

„Fireşte!”, a răspuns bătrânul în clipa în care trenul trecea pe lângă casă.

„Fă-ţi bagajele”,  i-a spus tânărului, „şi coboară în gară. În copac nu e doar o bucată de pânză, ci pe fiecare creangă este câte o bucată de pânză albă.”

Iată ce primire ne aşteaptă când ne căim şi ne întoarcem la Tatăl precum fiul risipitor!