Header image

Petr Mamonov – Lumea lui Dumnezeu

19:08, joi, 17 noiembrie, 2016 | Cuvinte-cheie: , ,

Există o astfel de expresie. Dar ce semnifică ea? Pentru mine ea însemnează chiar lumea creată de Dumnezeu. Tot ce arată frumuseţea şi măreţia Lui. Uneori acesta e sufletul meu, uneori – maşina, alteori – copacii sau iarba. Atunci se poate afirma, că Dumnezeu e peste tot? În afara acelor locuri din care noi l’am alungat. Mă înspăimânt, bunaoară, când văd o casă hidoasă sau când aud sudalme.

La un moment dat mi-a venit asta, sau mi-a zis-o cineva, nu mai ţin minte, că Dumnezeu nu doar a creat lumea şi a plecat, ci o „ţine” în palmele Sale. Iată de ce, acest colţ respingător sau un balconaş mai stângaci, reverberează în întregul Univers, şi chiar peste hotarele acestuia. Tot astfel se întâmplă şi cu faptele noastre. Pe mine o astfel de explicaţie mă prinde imediat. Devin solidar cu toată fiinţa. Şi ce cuvânt – Universul!

Se poate merge şi mai departe. Chiar şi frumuseţea minunatului nostru Pământ poate prisosi.

Trăia odată pe muntele Athos un bătrânel. Şedea într’o mică peşteră, se ruga pentru toată lumea, dar şi pentru sine. Iar Dumnezeu îi şi dădea câte ceva. Prin deschizătura cavernei se arată o privelişte încântătoare spre mare, spre cerul azuriu, spre insule, iar bătrânelul acoperea fereastra cu o scândurică. Era întrebat: „Avva, de ce acoperi toate astea? Asta e lumea lui Dumnezeu, lumina Dumnezeiască”. Iar el dădea răspuns: „Dacă aţi şti ce lumină e înlăuntrul meu!”.

Fireşte, aceste înălţimi sunt de neatins pentru noi. Dar, cum spunea Sfântul Grigorie Teologul la anul 325: „Mai bine să zbori mai jos decât uliul din înalturi, decât de-asupra larvelor ce se târăsc pe faţa pământului”.

Petr Mamonov

Tălmăcire de Vladimir Bulat

Contact Form Powered By : XYZScripts.com