Pomenirea Întemeietorului și Ctitorului Sfintei Mănăstiri ,,Frumușica” în Ziua de Prăznuire a Sfîntului Eftimie cel Mare - Portalul "Moldova Ortodoxă" | Portalul "Moldova Ortodoxă"
Header image

Pomenirea Întemeietorului și Ctitorului Sfintei Mănăstiri ,,Frumușica” în Ziua de Prăznuire a Sfîntului Eftimie cel Mare

18:07, duminică, 2 februarie, 2014 | Cuvinte-cheie: , , , , ,

În fiecare an, în ziua de prăznuire a Sfîntului Eftimie cel Mare,obștea Mănăstirii Frumoasa face pomenire, celui care a stat la fondarea acestui, locaș de închinare – Efrem Iurcu,mai tîrziu primind numele de Eftimie.

“Pe locul unde stă astăzi mănăstirea, înainte era o mare şi deasă pădure de stejar, iar în inima ei o poiană numită Frumuşica. În această poiană răzeşul din satul Onişcani, Efrem Iurcu (mai apoi schimonahul Eftimie) avea 7 stînjeni de pămînt proprietate. Dînsul era văduv şi a dorit să zidească pe acest loc o mănăstire şi să se facă călugăr. În buna lui intenţie a fost susţinut de încă trei bărbaţi vrednici, probabil rude cu el, anume Grigoraş Sîpoteanu (mai apoi posluşnicul Grigore), Antohie Sîpoteanu si Ioniţă (în altă parte Iordache) Iurcu, care s-au unit să zidească în poiana zisă “Frumuşica” un schit de călugări.” [Din,,Studiu făcut de Arhimandritul Ambrozie”].

Alături de el făcînduse pomenire și celorlanți nevoitori ,trecuți din viață, fiind îndemnați la această nobilă lucrare ,,din dumnezeiască dragoste”,după cum ne relatează istoria. Datorită muncii asiduie pe care au depus-o cu jertfelnicie, mănăstirea și-a avut momentele ei de prosperitate și înflorire, precum aveau să vorbească mai tărziu condeiele unora dintre personalitățile pămîntului nostru :

,,Aşezată pe o colina înclinată, înconjurată din toate părţile de dealuri împădurite şi cu vedere deschisă spre miază-zi, de unde se văd frumoasele coaste cu dumbrăvi şi grădini bogate din valea Ichelului, ea poartă cu drept un nume, care corespunde cu reailitatea”, – scria la 1919 arhimandritul Visarion Puiu.

Iar marele scriitor Mihail Sadoveanu gasea la Frumoasa ,, sufletul curat al Ţării”. Îl găseam neîntinat, moldovenesc, ca pînă la 1812, armonizat cu cel peizagiu unic aşa de distins, aşa de pătrunzător, plin de durerile şi amintirile trecutului. Cel ce se simte al Moldovei e ca un arbore care suge seva pămîntului şi lumina soarelui. Aveam la Frumoasa senzaţia că făceam parte şi eu ca şi oamenii, ca şi tot ce mă înconjoară din natură, din lumină…”.

Sursa: http://www.frumoasa.md/

Contact Form Powered By : XYZScripts.com