Header image

Predica Preafericitului Patriarh Chiril la Chișinău

În predica sa Preafericitul Patriarh Chiril a spus:

„Inima mea se umple de bucurie, când vă văd pe voi pe toţi, adunaţi într-un atât de mare număr aici, pe piaţa centrală, lângă catedrala capitalei Chişinău. Noi ne-am adunat azi nu pentru ca să declarăm anumite idei politice, nu pentru a apăra anumite drepturi, nu pentru ca să ne confruntăm, nu pentru ca unii să obţină victorii asupra altora – noi ne-am adunat aici ca un popor unic: şi cei de dreapta, şi cei de stânga, şi centriştii prin convingeri, şi persoanele care în genere sunt departe de orice politică, tineri şi oameni în vârstă, clerici şi mireni, cu studii înalte şi oameni simpli. Noi suntem un popor. Ne-am adunat acum nu din curiozitate, nu pentru a ne distra, dar pentru a înconjura pristolul lui Dumnezeu, pe care s-a săvârşit Dumnezeiasca liturghie, această mare scumpete şi concomitent puterea adevărată duhovnicească, a oamenilor. Este uimitor, însă niciodată o persoană puternică nu îşi demonstrează puterea. Mulţi sportivi mari, care sunt înzestraţi cu o forţă enormă, niciodată nu intră în luptă corp la corp cu oamenii simpli, nimic nu demonstrează prin putere, deoarece astfel este statutul omului puternic. Puterea o demonstrează acei, care au nevoie să o demonstreze. Noi azi mărturisim faptul că puterea adevărată a poporului moldav este credinţa ortodoxă, care uneşte pe oameni, care determină morala lor, care trasează sistemul de valori, prin care trăieşte orice om. Deoarece acest sistem de valori a parvenit la noi nu de la interesele grabnic trecătoare şi nu de la moda rapid schimbătoare, acest sistem de valori s-a transmis din generaţie în generaţie şi izvorul lui nu este omul, dar Domnul. Noi ştim, iar generaţia mai în vârstă şi cea medie ţin minte acele vremuri, când această catedrală a fost închisă. Aceleaşi generaţii ţin minte, când clopotniţa a fost aruncată în aer, atunci când nu era cu putinţă a te numi ortodox, când mărturisirea sinceră a credinţei cerea curaj. Atunci puterea enormă a statutului funcţiona pentru a demonta acest sistem moral-duhovnicesc al valorilor şi al filozofiei, o făceau şi prin convingeri, şi prin putere, şi prin făgăduinţe, dar nimic nu le-a reuşit. Ce poate vorbi mai puternic despre faptul că lucrarea lui Dumnezeu este mai puternică decât orice lucrare omenească? Cuvântul lui Dumnezeu şi legea lui Dumnezeu este mai tare decât orice cuvânt al omului. Până acum, recent, a fost astfel: legile societăţii umane corelau cu acest cuvânt al lui Dumnezeu, care se refractă în viaţa omului prin principiul moral. Moralitatea şi legea întotdeauna erau legate, de aceea legile cu uşurinţă se îndeplineau de către oameni, deoarece în limbajul uman, în limbajul politic era formulată legea morală a lui Dumnezeu.

Noi cunoaştem că în istorie au fost cazuri, când legile contraveneau moralităţii şi atunci oamenii nu le acceptau. Nu erau acceptate de conştiinţă legile fascismului, nu erau acceptate legile apartheidului în Africa de Sud, deşi puterea statului lucra pentru menţinerea lor. Dar de ce? Deoarece ele nu corespundeau adevărului lui Dumnezeu şi principiului moral. Eu vă doresc ca în viaţa Moldovei baza duhovnicească puternică, care este inclusă în credinţa profundă a poporului moldav, să capete întruchiparea şi expresia sa în legi şi în practica politică. Ca niciodată să nu se creeze vreun conflict între putere şi popor din acea cauză că cineva deviază de la calea trasată de Dumnezeu. Fundamentul creat de Dumnezeu nu poate fi zdruncinat şi indiferent de ce puteri i-ar înainta provocări, ele sunt provizorii, trecătoare, ele întotdeauna vor fi făcute de ruşine de către puterea lui Dumnezeu. Iar pentru ca viaţa oamenilor să fie luminoasă, paşnică, pentru ca să fie armonie în relaţiile dintre putere şi popor, este foarte important ca acel enorm potenţial al credinţei, care este prezent în viaţa poporului Moldovei, în deplină măsură să se dezvolte şi să se întărească de principiile duhovniceşti măreţe ale oamenilor.

Noi astăzi aici, toţi împreună, persoane de diferite concepţii, convingeri politice, ne-am rugat pentru un lucru – pentru bunăstarea şi prosperarea Moldovei. Eu m-am rugat ca Domnul să încline mila Sa către acest pământ, către poporul Moldovei, ca să se termine conflictele, confruntările, ca oamenii să găsească în sine puteri ca împreună, în comun, să meargă spre viitor, pornind de la fundamentul comun duhovnicesc, deoarece în afară de acest fundament nimic nu uneşte poporul Moldovei. Toate celelalte sunt parţiale, particulare, temporare, rapid trecătoare, iar credinţa este veşnică, deoarece la baza credinţei se află Dumnezeu. Eu cred că Domnul va înclina mila Sa şi că dificultăţile existente de ordin economic, care deseori îi fac pe oameni să se ridice, să plece din casele lor, să meargă în vreo ţară depărtată, să-şi lase fără supraveghere copiii – că totul va trece. Moldova este o ţară mică, însă în ea sunt suficiente puteri ca să construiască o viaţă paşnică, prosperă şi liniştită şi dea Dumnezeu să fie anume aşa.

Trebuie să mai ţinem minte încă ceva: probleme de ordin exterior, inclusiv cele de ordin economic, sunt de asemenea probleme de rapidă trecere. Nouă ni se pare uneori că problema zilei de azi este atât de enormă, încât întunecă privirea şi ţi se pare că nimic nu mai există, cu excepţia acestei probleme. Trec anii şi oamenii uită despre faptul ce a fost. Iar alterarea vieţii poporului duce după sine urmări îngrozitoare. Noi cunoaştem pilda ţării, în care am trăit împreună – un superstat foarte puternic cu resurse enorme şi intelectuale, şi naturale. Toate puterile au fost orientate pentru atingerea unui scop, cu toţii lucrau pentru acel scop, însă a fost întreprinsă încercarea a distruge credinţa, a submina viaţa duhovnicească a poporului. Dar nimic nu le-a reuşit, totul s-a prăbuşit, totul a rămas în trecut şi a fost uitat. Este o mare pildă, care demonstrează că fără Dumnezeu nu poţi construi relaţiile între oameni. Noi ştim că azi dictează alte mode în lume şi că religia este mânată în domeniul vieţii particulare, mulţi considerând că ea nu are loc în viaţa societăţii. Şi atunci ceva începe să se întâmple cu aceste popoare – ele devin slabe, incapabile pentru eroism. Noi ştim că atunci când se produce ciocnirea acestor popoare cu altele, câştigă nu acel puternici fiziceşte, dar cel care este mai puternic duhovniceşte. Moldova trebuie să-şi păstreze puterea duhovnicească. Poporul trebuie să-şi păstreze capacitatea de a comite fapte eroice, nu de dragul banilor, nu din cauza carierei, deoarece eroismul nu se săvârşeşte în numele banilor şi al carierei, dar al intereselor întregului popor, în numele Patriei, în numele credinţei noastre.

Fie ca Domnul să vă dea puteri vouă tuturor, dragii mei! Vreau să mai spun odată: sunt bucuros să mă rog azi cu voi, să vă văd pe voi pe toţi! Este minunat că aici sunt prezenţi şi politicieni, care aparţin la diverse partide, la diferite opinii politice, deoarece totul ce ne uneşte pe noi este anume fundamentul poporului Moldovei.

Noi pomenim aniversarea a 200 de ani de la fondarea Bisericii Ortodoxe din Moldova şi, bineînţeles, pomenim numele unui proeminent fondator al acestei Biserici – Preasfinţitul mitropolit Gavriil (Bănulescu-Bodoni), care prin nevoinţa vieţii sale a pecetluit fidelitate Domnului şi Bisericii. Noi cu toţii suntem urmaşii lui, noi cu toţii suntem aici adunaţi pentru că 200 de ani în urmă el a fondat Biserica Ortodoxă a Moldovei.

În acest an noi sărbătorim de asemenea aniversarea a 1025 de ani ai existenţei istorice a Bisericii noastre. Amintindu-ne de această cale ce a durat 1025 de ani, noi atragem atenţia asupra unui segment mic, dar important – ultimii 25 de ani. Doar schimbarea în viaţa Bisericii a început exact 25 de ani. Dar ce s-a întâmplat pe întinderile Bisericii noastre în aceşti ani? O astfel de renaştere a credinţei, care nu a avut loc niciodată, nici într-un popor, nici într-o ţară pe parcursul istoriei. În aceşti 25 de ani zeci de mii de biserici au fost construite şi renăscute, sute de mănăstiri, aproape o sută de instituţii de învăţământ teologic. Biserica a intrat în toate domeniile vieţii omeneşti. Aceasta s-a produs după dominaţia ateistă, care a continuat pe parcursul a 70 de ani. Cu toţii recepţionăm aceasta ca pe un mare dar de la Dumnezeu. Însă acest dar aparţine tuturor ţărilor, asupra cărora se extinde responsabilitatea Bisericii Ortodoxe Ruse. Moldova este acea parte a Bisericii, în care transformările din ultimii 25 de ani sunt îndeosebi de vizibile. Noi trebuie să-I mulţumim Domnului pentru aceşti 1025 de ani şi pentru 25 de ani de renaştere, şi pentru 200 de ani de existenţă a Bisericii Ortodoxe a Moldovei. Aceasta ne oferă experienţa istorică.

Memoria istorică ne dă speranţă pentru viitor. Credem şi nădăjduim că pentru mila lui Dumnezeu se va păstra unitatea Bisericii noastre. Pentru mila lui Dumnezeu Biserica Moldovei, slăvită prin nevoitorii, sfinţii şi mărturisitorii Ei, care a fost proslăvită de poporul ei evlavios, va urca din putere în putere.

Aş vrea să-mi exprim o recunoştinţă aparte Dumneavoastră, Înaltpreasfinţia Voastră stăpâne mitropolit Vladimir, Preasfinţiţilor stăpâni, care trudesc pe pământul Moldovei, întregului cler numeros şi tuturor vouă, dragii mei, pentru acea jertfă care s-a făcut aici, pe acest pământ, ce ne oferă posibilitatea să sărbătorim întru slavă aniversarea a 200 de ani de la fondarea Bisericii în Moldova”.

,

x Close

Facebook

Contact Form Powered By : XYZScripts.com