Header image

Preotul Alexandru Cernăuțeanu – martirizat prin împușcare

12:06, vineri, 3 februarie, 2017 | Cuvinte-cheie: , , ,

Preotul Alexandru Cernăuțeanu s-a născut la 10 ianuarie 1883 în familia preotului Mina și a presbiterei Elisaveta Cernăuțeanu din localitatea Mărcăuți, jud. Hotin. A fost botezat la 15 ianuarie în biserica din satul natal de către preotul Vasile Ostapov din Colicăuți, nași de botez fiind preotul Gheorghe și soția sa, presbitera Maria Stadnițchi din localitatea Comarovo, același județ[1].

În anul 1888, tatăl său, preotul Mina Cernăuțeanu fusese transferat la Biserica “Sf. Ap. Petru și Pavel” din târgul Secureni, jud. Hotin. Tânărul Alexandru și-a început studiile în școala din acea localitate[2]. A urmat studiile la Școala spirituală din Edineț, apoi la Seminarul Teologic din Chișinău, iar în perioada anilor 1903-1907, a studiat la Academia Teologică din Sankt-Peterburg, obținând titlul de candidat în teologie[3].

În următorul an, își începe activitatea pedagogică în calitate de “veghetor de ordine” la Școala spirituală din Kutaisi, Georgia. Până în anul 1918 și-a continuat activitatea pedagogică în Școlile spirituale din Pinsk, Minsk, Belarus, apoi din Nijegorodsk, Rusia[4]. Pentru activitate pedagogică sârguincioasă, în anul 1913, a fost decorat cu ordinul imperial “Sf. Stanislav”, gr. III[5].

În anul 1917, a fost ales delegat din partea enoriașilor eparhiei de Nijegorodsk, la Sinodul Local al Tuturor rușilor (1917-1918) [Поместный соборПравославной российской церкви], care s-a desfășurat la Moskova, în timpul de libertate din timpul Guvernului Provizoriu și încheiat sub presiunea guvernării bolșevice[6]. În luna octombrie a anului 1918, Alexandru Cernăuțeanu a fost ales membru Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei de Nijegorodsk și Arzamas, iar la 11 aprilie 1921 a fost hirotonit preot și numit paroh al Bisericii “Învierea Domnului” din Nijnii Novgorod, unde a slujit până la începutul anului 1926[7].

La 26 februarie, împreună cu alți preoți din Nijnii Novgorod, preotul Alexandru Cernăuțeanu a fost arestat de către agenții GPU. Era învinuit de “activitate antisovietică, ca fiind membru al unei grupări clericale ilegale, care desfășoară o activitate împotriva bisericii renovate”[8] – gruparea schizmatică “Biserica Vie”[9].

Prin hotărârea judecătorească din 26 martie 1926, preotului Alexandru Cernăuțeanu i-a fost interzis de a locui în șase regiuni centrale ale țării, pe o perioadă de trei ani, cu domiciliu forțat în localitatea Votkinsk din Udmurtia. Aici părintele a slujit la Catedrala “Sf. Nicolae”[10]. În luna ianuarie a anului 1928, a fost arestat din nou, fiind învinuit de “păstrarea și răspândirea literaturii antisovietice”[11]. Judecata a avut loc la 22 iunie 1928, fiind condamnat la 3 ani de detenție în lagărul Solovki, regiunea Arhanghesk. Potrivit scrisorilor expediate familiei sale, părintele Alexandru se afla în acest lagăr într-o mizerie nemaipomenită, deținuții erau înfometați, iar cei sleiți de puteri aveau nevoie de îngrijire permanentă. După expirarea termenului de detenție, la 3 ianuarie 1931 a fost condamnat încă la 3 ani de lagăr. A fost repartizat într-un lagăr din ținutul Oloneț din Karelia, supravețuind în condiții mai severe de existență[12].

În luna septembrie a anului 1933, fiind eliberat din detenție, s-a întors la familia sa. Au fost nevoiți să-și schimbe locul de trai, părintele Alexandru având interdicția de a locui în Nijnii Novgorod[13]. S-au stabilit cu traiul în orașul Arzamas, unde a fost numit de către autoritățile eparhiale, slujitor la Catedrala “Învierea Domnului”din acest oraș. La scurt timp a fost ridicat în treapta de protoiereu și numit în calitate de protopop al cercului I din regiune[14]. După acapararea Catedralei din Arzamas de către membrii grupării “Biserica Vie”, părintele Alexandru Cernăuțeanu a slujit la biserica cimirului localității[15].

La 6 septembrie 1937, părintele iarăși a fost arestat, chiar în timpul săvârșirii slujbei divine. Era învinuit de “activitate antisovietică, fiind membru al unei grupări clericale fasciste”. Pe acest dosar fabricat au fost arestați 76 de oameni. Părintele Alexandru Cernăuțeanu fiind considerat conducător al grupului de arestați din Arzamas[16]. Aflat în închisoare în condiții inumane de detenție, după lungi interogatorii, dar și din cauza torturilor la care a fost supus, părintele Alexandru a recunoscut toate învinuirile din dosarul fabricat[17].

Judecata a avut loc la 23 octombrie, fiind judecat de către troika NKVD din regiunea Nijegorodsk și condamnat la pedeapsa capitală prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 1 noiembrie 1937[18]. La 26 iulie 1989, părintele Alexandru Cernăuțeanu a fost reabilitat de către Procuratura regiunii Gorki (Nijegorodsk)[19].

Protoiereu Ioan Lisnic

[1] ANRM, F. 211, inv. 19, d. 108, f. 125

[2]Алексей Мандзяк, Репрессированные священники и церковнослужители Сокирянщины, sursa:http://www.ukrkovcheg.org.ua/%D1%80%D0%B5%D0%BF%D1%80%D0%B5%D1%81%D1%81%D0%B8%D1%80%D0%BE%D0%B2%D0%B0%D0%BD%D0%BD%D1%8B%D0%B5%D1%81%D0%B2%D1%8F%D1%89%D0%B5%D0%BD%D0%BD%D0%B8%D0%BA%D0%B8-%D0%B8-%D1%86%D0%B5%D1%80%D0%BA%D0%BE/, consultat, 15.01.2017, ora 15.30

[3] Олексій Мандзяк, Православна Церква на Cокирянщині, Сокиряни, 2016, p. 708

[4] О. В. Дёгтева, Нижегородские священнослужители — узники Соловков, (краткий мартиролог), Rev. Нижегородская Старина, Краеведческо-Историческое издание, Выпуск 39-40, 2014, p. 87

[5]Новомученики и исповедники Русской Православной Церкви ХХ века, sursa: http://kuz1.pstbi.ccas.ru/bin/nkws.exe/no_dbpath/css_nopanel/koi/newmr/?HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6XbuLdS0hfiDac8oU87SZs8qUsyOUfGYUU8iZei4UfOHU66mcfOuWeCQ*, consultat 12.01.2017, ora 19.20

[6] О. В. Дёгтева, op. cit.
[7] Духовенство Русской Православной Церкви в ХХ веке, sursa: http://duhovenstvo.solovki-monastyr.ru/person/3046/, consultat, 12.01.2017, ora 17.50

[8] Ibidem

[9] Gruparea schizmatică “Biserica Vie” a apărut în Rusia în anul 1917 și a fost susținută de autoritățile comuniste cu scopul de a diviza Biserica Ortodoxă

[10] Олексій Мандзяк, op. cit.

[11] Соловки. Голгофа и Воскресение, sursa: http://solovki-monastyr.ru/news/278/, consultat la 12.01.2017, ora 21.40

[12] О. В. Дёгтева, op. cit., p. 88

[13] Ibidem

[14] Алексей Мандзяк, op. cit.

[15] Духовенство Русской Православной Церкви в ХХ веке

[16] Ibidem

[17] О. В. Дёгтева, op. cit.

[18] Новомученики и исповедники Русской Православной Церкви ХХ века

[19] Духовенство Русской Православной Церкви в ХХ веке

x Close

Facebook

Contact Form Powered By : XYZScripts.com