Psihoza calendaristică europeană în Moldova

Recent, Parlamentul Republicii Moldova a hotărât ca data de 25 decembrie să fie considerată zi de sărbătoare nelucrătoare, fiind numită „Naşterea lui Iisus Hristos (Crăciunul pe stil nou)”. În argumentarea acestei modificări la „Legea cu privire la zilele de sărbătoare şi de odihnă din RSS Moldovenească”, care este încă din decembrie 1990, autorii modificării constată că:

– deşi majoritatea creştinilor din Republica Moldova ţin Crăciunul pe vechi, adică pe 7 ianuarie, tot mai mulţi cetăţeni (nu se dau cifre sau procente) încep să ţină Crăciunul pe nou, adică pe 25 decembrie;

– toate ţările Uniunii Europene ţin Crăciunul pe 25 decembrie, ceea ce ar trebui să facem şi noi, în semn de solidaritate cu cetăţenii acelor ţări (şi, implicit, cu misiunile diplomatice acreditate în Republica Moldova), dar şi ca o armonizare a sărbătorilor din iarnă între Republica Moldova şi Uniunea Europeană.

Nu ne oprim la faptul că, în cel puţin 6 ţări ale Uniunii Europene, există importante comunităţi ortodoxe care ţin sărbătorile pe stil vechi (Estonia, Lituania, Letonia, România, Bulgaria şi Grecia). Acele comunităţi sunt recunoscute de stat, dar la Crăciunul lor (pe 7 ianuarie) nu se dă zi liberă, iar această inechitate nu este considerată drept discriminare – idee la care de asemenea fac apel autorii modificării acestei legi. Mai mult decât atât, în ultimii 10-15 ani, milioane(!) de emigranţi ucraineni, moldoveni, ruşi, georgieni + „stiliştii” din România ş.a. care muncesc în Vestul UE şi SUA sunt obligaţi să muncească pe 7 ianuarie, dar nimeni nu se apucă să le apere drepturile. Bineînţeles, oamenii întregi la minte nici n-au crezut vreodată că în UE sau SUA este dreptate şi echitate, cum de fapt, nu este nicăieri în lume, nici chiar în „Sfânta Rusie”. Asta va fi doar în Împărăţia lui Dumnezeu…, dar în acest caz măcar să nu minţim lumea că în UE se respectă drepturile tuturor.

Până la urmă, altceva am vrut să spun, căci sărbătoarea pe 25 decembrie oricum avea dreptul la existenţă şi nu văd nici un pericol în legalizarea ei, mai ales că şi creştinii de stil vechi au o sărbătoare importantă în acea zi – pomenirea Sf. Ierarh Spiridon, arhiepiscopul Trimitundelor.

Imediat după adoptarea acestei legi, presa a cerut opinia Mitropoliei Moldovei care, după părerea mea, a fost una foarte corectă şi echilibrată. Părintele Vadim Cheibaş, secretarul Mitropoliei a declarat: „Biserica Ortodoxă și exponenții săi marchează sărbătorile în conformitate cu calendarul iulian, adică pe stil vechi. Este o decizie care nu vizează Biserica Ortodoxă din Republica Moldova și nici enoriașii ei. Mai curând decizia a fost luată pentru cei care vin din alte confesiuni religioase, pentru misiunile diplomatice și alte persoane care sărbătoresc Crăciunul în această zi. Este opțiunea fiecăruia dintre ei”. La acestea, părintele secretar a mai adăugat: „Prea mult ne-am obișnuit să spunem că suntem nemulțumiți de un lucru sau altul. Nu e cazul să dăm o calificare acestei decizii. Biserica se întărește când are în fața sa obstacole”.

Partea proastă e că această reacţie din partea Bisericii, care poate fi considerată una oficială, a stârnit mai multe neplăceri decât însăşi legea. Diferiţi pseudo-teologi şi pseudo-duhovnici, care de ani buni nu fac altceva decât să aducă o imagine proastă Bisericii, cheamă la proteste şi revoluţii, considerând că Biserica şi tradiţiile noastre sunt condamnate la pieire de către actualii politicieni. Este destul de simplu să demonstrezi că nici cei care s-au zbătut pentru data de 25 decembrie, dar nici cei care o apără pe cea de 7 ianuarie, nu fac decât „să se uite ca mâţa-n calendar”, pentru că habar nu au ce înseamnă acesta şi cum se raportează Biserica la el. Mai mult decât atât, nici unii nici alţii nu vorbesc despre importanţa mântuitoare a Naşterii Domnului şi felul în care ar trebui să ne pregătim şi să trăim duhovniceşte această sărbătoare, ci totul se limitează la un fel de numerologie. Or, problema calendarului este mult mai complexă, iar în Moldova, febra calendaristică este una sezonieră şi seculară, fără nimic religios în ea…

Închei această scurtă observaţie prin ilustrarea temerilor pe care cred că le-au avut şi încă le mai au cele două tabere extreme:

– politicienii, ca nişte „buni creştini” ce sunt, s-au gândit că, mergând la Biserică pe 25 decembrie pentru a se împărtăşi, s-ar putea să găsească bisericile închise şi de aceea s-au grăbit să facă această schimbare în lege pentru a nu rămâne neîmpărtăşiţi;

– „ortodoxiştii calendarişti”, preferând dezbinarea decât învăţătura de carte şi duhul Evangheliei, s-au gândit că politicienii vor da buzna pe 25 decembrie la Biserică şi în loc de slujba Sfântului Ierarh Spiridon, îi vor obliga pe preoţi să cânte slujba Naşterii Domnului, iar dacă vor refuza, îi vor scoate forţat la paradele homosexuale.

Dar întrucât ambele temeri sunt mai mult decât fantastice, nu are rost să mai comentăm la acest subiect. Vreau doar să amintesc „ortodoxiştilor calendarişti” că dacă tot le place să vorbească în permanenţă despre sfârşitul lumii şi persecuţiile anti-creştine, să se aştepte la ce este mai rău pentru ei şi pentru noi toţi, căci Hristos nu ne-a promis pace şi linişte din partea autorităţilor politice, ci tocmai inversul. Iar politicienii moldoveni, indiferent de culoarea lor politică, nu fac excepţie…

P.S. Felicit pe toţi creştinii (indiferent de calendar) cu marele praznic al Naşterii Domnului! Domnul să ne lumineze şi să ne ajute în toate!

Sursa: http://www.teologie.net/