Header image

Răbdare până la Dumnezeu (Plânsetul lutului)

17:57, miercuri, 6 septembrie, 2017 | Cuvinte-cheie: , ,

Sînt zile cînd simt că întregul pămînt nu mă încape cu nevoile și suferințele mele. Nici un locușor nicăieri nu găsesc ca să mă dau la dos, să m-a fac covrig și să aștept pînă se vremuiește, ca-n copilăria mea.

Și atunci mă prinde un dor de mama, de rochia ei cu falduri, sînt gata să fac imposibilul, să desfac pămîntul în două cu palma, cu unghia, ca o fiară, să cobor lîngă ea, sa mă cuibăresc acolo între hume și să m-amestec cu plînsetul lutului.

”Învață mai întîi, frate Ioane plînsetul omului!”- îmi zice părintele Irinarh.” Dar ce înseamnă, părinte, -zic- plînsetul Omului?” ”Plînsetul omului înseamnă răbdare.” „Dar cît se poate de răbdat, părinte?” ”Pînă la Dumnezeu, frate Ioane.” „Dar ce înseamnă Dumnezeu, părinte, dacă mă lasă atîta să sufăr?” „Dumnezeu e plînsetul lutului ascuns în faldurile cuvîntului. Păzește cuvîntul.”

Ion Bradu

Contact Form Powered By : XYZScripts.com