Header image

Recompensă pentru iubire și fidelitate

15:55, joi, 23 aprilie, 2015 | Cuvinte-cheie: , ,

Reflecție în Duminica femeilor mironosițe

 „Maria din Magdala, Ioana, Maria [mama] lui Iacob și altele dimpreună cu ele” (Luca 24:10). Anume ele au devenit, după cum zice Sf. Ioan Hrisostom, „apostoli ai apostolilor”, aducându-le celor „ascunși de frica iudeilor” vestea Învierii lui Hristos. Acest lucru nu este deloc întâmplător, urmând să corecteze o gravă eroare morală și socială a lumii de atunci și de mai târziu.

În lumea antică – atât cea iudaică, cât și cea păgână – femeia era o ființă de categoria a doua. Descriind obiceiurile vremii sale, istoricul Iosif Flavius spune: „Mărturia femeilor nu trebuie luată în considerare din cauza neglijenței și a prejudecăților lor” (Antichități iudaice, Cartea IV, 8, 15). Tratatul talmudic „Shevuot” folosit în tribunalele religioase exclude femeile din rândul celor care au dreptul de a depune mărturie în instanță. (Foaia 30). Talmudul subliniază în mod repetat statutul neînsemnat al femeilor. De exemplu, ele nu ar trebui să aibă dreptul să învețe Legea: „…și învățați-i pe fiii voștri, pe fii, dar nu fiice” (Tratatul „Berachot”). Se spune chiar că iudeii mai zeloși rosteau zilnic rugăciunea „Dumnezeule, îți mulțumesc că nu m-ai făcut femeie”. Dar această discreditare a femeii în rândul evreilor era una destul de moderată în comparație cu poziția femeii în lumea păgână. Biblia descrie prima femeie ca pe un „ajutor al bărbatului”, în timp ce în mitologia greacă prima femeie, Pandora, este cea care deține celebra cutie cu toate relele din lume.

Cea mai defavorizată poziție a femeilor a fost în Grecia antică, unde femeia era total subordonată tatălui (sau soțului) și nu putea lua decizii în mod independent. Aristotel spunea: „Bărbatul este mai presus decât femeia prin însăși natura sa, iar femeia este mai prejos, din această cauză el domnește asupra ei, iar ea este supusă”. Puțin mai privilegiate erau femeile romane, dar nici ele nu aveau drepturi civile și erau excluse în mod oficial de la participarea la treburile publice, deși puteau să le influiențeze indirect. În instanță însă, interesele unei femei puteau fi reprezentate doar de tatăl ei, iar în lipsa acestuia, de un tutore de sex masculin.

În literatura antică sunt suficiente exemple de atitudine foarte disprețuitoare față de femei, care erau catalogate drept ființe inferioare din punct de vedere rațional și moral, iar faptul că anume niște femei au fost primii mesageri ai Învierii lui Iisus a fost pentru criticii creștinismului o sursă inepuizabilă de ridiculizare. „Se zice că El, deși nu s-a putut apăra pe Sine în viață, devenind cadavru – a înviat, purtând semnele execuției – mâinile străpunse. Dar cine a văzut asta? O femeie aproape nebună sau altcineva din aceeași companie de șarlatani?” – întreabă caustic scriitorul anti-creștin Celsus (sec. II). Și tot el continuă: „El s-a arătat în ascuns doar unei femei și acoliților săi”.

În mediul păgân, pentru o lungă perioadă de timp, experiența spirituală și credința femeilor nu a provocat decât dispreț. Drept urmare, chiar și apostolii au primit mărturia femeilor mironosițe cu o evidentă neîncredere: „Şi cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare şi nu le-au crezut” (Luca 24:11), considerându-le astfel martori inadecvați pentru evenimente de o asemenea amploare.

Din cele expuse până aici putem extrage câteva idei fundamentale.

În primul rând că mărturia despre femeile prezente lângă mormântul gol este fără îndoială adevărată și foarte timpurie. Femeile au aflat primele despre Învierea lui Iisus și au povestit apostolilor, dar aceștia nu le-au crezut. Din punct de vedere al contextului cultural de atunci
este o situație total incomodă, chiar indecentă, pentru tânăra comunitate creștină. Profesorul și cercetătorul britanic Nicholas Thomas Wright scrie: „Ne place sau nu, în lumea antică femeile nu erau considerate martori de încredere. Chiar la apostolul Pavel, în 1Corinteni 15:3-8, femeile au fost excluse din rândul martorilor Învierii, fiind în acea vreme destul de dezavantajoase din punct de vedere apologetic. Dar în relatările evanghelice anume femeile sunt primii martori și primii apostoli.” (T. Wright, Glavnaya tayna Biblii, Moscova, 2009)

 Al doilea lucru important care trebuie reținut este că Dumnezeu, alegând pe cele privite cu dispreț ca niște persoane de clasă inferioară, ruinează orgoliul uman. În acest context putem face referință la cuvintele apostolului Pavel: „Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari; Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt” (1Corinteni 1:27-28). Dumnezeu cinstește pe cei, pe care lumea îi disprețuiește.

 Și al treilea moment: femeile merg după Iisus nu doar atunci când este înconjurat și ovaționat de mulțime, nu doar atunci când este primit cu osanale și aproape de a fi proclamat rege al lui Israel, ci și atunci când El este înjosit, nimicit, omorât și îngropat. Ele rămân credincioase Domnului chiar și atunci când înfrângerea Sa pare atât de sigură. Anume din acest motiv ele primesc vestea Învierii cele dintâi.

ierom. drd. Paisie Iurie Ipate

Contact Form Powered By : XYZScripts.com