Header image

Relațiile părinți-copii în prag de căsătorie (I)

18:04, joi, 10 septembrie, 2015 | Cuvinte-cheie: , , , ,

Mulți tineri se confruntă cu dificultăți în pragul căsătoriei. Cu unii dintre ei discutăm înaintea Cununiei.

Cea mai grea este clipa când aceștia urmează să comunice părinților intenția de a se căsători. De obicei, în aceste momente se confruntă cu un şir de probleme: rezistența, neacceptul și influența părinților. Rar când mai întâlnești părinți cu scaun la cap, care nu se implică în deciziile tinerilor. Or, de cele mai multe ori părinții îşi privesc odraslele ca pe o proprietate privată și consideră că decizia le aparține: cu cine și când să se căsătorească. Cel puțin au pretenția să le fie pe plac alesul sau aleasa.

În aceste condiţii cum să nu fie dificil, mai ales că unii tineri nu sunt deschiși și sinceri cu părinții, iar atunci când este destăinuită relația, au de suferit în urma opoziției părintești.

Cea mai mare greșeală, după părerea mea, este că părinții nici n-au apucat să facă cunoștință cu alesul sau aleasa copiilor lor, dar iau decizii în urma unor realități: de unde este, câți copii sunt în casă, ce studii are și care este statutul părinților. Apoi se mai uită cum arată la exterior și dacă are asigurat așa zisul „trai decent” și cum se vor descurca tinerii împreună.

Acum câțiva ani am fost martorul unei logodne (în sensul întâlnirii viitorilor cuscri) a unui tânăr din Republica Moldova cu o domnișoară din România. Mama băiatului i-a întrebat pe părinții fetei: „Ce zestre dați fetei?” şi a rămas șocată când i s-a răspuns că aceștia au crescut o fată cinstită și i-au dat studii. Oare ce poate fi mai de preț?

Nimic nu încălzește și nu aduce mai multe bucurii decât o relație sinceră și curată izvorâtă din adâncul rădăcinii inimii. Or, cea mai de preț avere este integritatea morală, spirituală, intelectuală… a tinerilor.

La nimic nu le vor folosi averile și zestrele, dacă nu vor avea minte, nu vor ști să se respecte și să se iubească unul pe altul.

Un mare duhovnic român spunea că: „În mintea strâmbă și lucrul drept se strâmbă” (Pr. Arsenie Boca).

De aici și nevoia purității și integrității tinerilor, care le-ar ajuta să creeze o familie durabilă.

Biserica ne învață că a te căsători înseamnă a renunța la sine de dragul aproapelui. Deci nunta e o mare jertfă. Nu toată lumea este conștientă de acest fapt.

Şi, ca urmare, statistici deloc îmbucurătoare: fiecare a treia pereche divorțează.

Iar una din cauzele atâtor divorțuri sunt părinții celor căsătoriți.

Preot Octavian Moșin

1417714413_familie2

Contact Form Powered By : XYZScripts.com