Rugăciunea nu trebuie să fie o normă, ci o necesitate

Multe familii credincioase, care își educă copiii într-un zelotism exagerat, ținându-i în picioare ore întregi la paraclise și acatiste se miră ca aceștia, când se apropie de adolescență, încep să nu mai umble la biserică.

Sfântul Teofan Zăvorâtul, care a fost un mare ascet, îi mustră pe părinții care fac acest lucru. El le recomandă să nu-i oblige pe copii să se roage cu rugăciuni din carte, ci să rostească ceea ce le spune lor inima: „Doamne, ajută”;  „Mulțumesc ție, Doamne”; „Slavă Ție, Doamne” ori de câte ori își aduc aminte de Dumnezeu. Aceasta tocmai pentru a nu li se lehămisi de rugăciune, pentru că rugăciunea nu trebuie să fie o normă, ci o necesitate.

Din Ierodiacon Savatie Bastovoi, În căutarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, Timișoara, 2002, p. 58-59