Header image

Rugăciunea sutaşului

18:07, duminică, 6 iulie, 2014 |

Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea

(Matei 8, 8)

Dumnezeiescul Apostol şi Evanghelist Matei istoriseşte că Mântuitorul s-a minunat, auzind cuvintele sutaşului. Un militar roman, păgân, căpetenie peste o sută de soldaţi, se adresează Mântuitorului: „Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit” (Matei 8, 5). Mii de iudei îl înconjoară curioşi şi sceptici pe un „oarecare” Iisus din Nazaret, fiu al teslarului, despre care alte mii de iudei, Apostoli şi ucenici, mărturisesc că e mare Proroc şi Izbăvitor – şi iată acest păgân, militar roman, om dur, deprins cu violenţa şi triumful puterii fizice, vine, umil, către acest Învăţător, şi îi zice „Doamne”… Şi, culmea, nu se roagă pentru sine, pentru cineva al casei sale, nu pentru soţia, mama sau tatăl său, nu pentru copilul său, ci pentru… o slugă, un rob! Câte slugi poate avea? Mare lucru, de va muri, îmi voi lua alt om – dar, nu! E om, e fiinţă dragă, nu-mi e simplă slugă, e prieten scump! Văzând dragostea acestui om aspru pentru sluga sa, Mântuitorul îi spune,„Venind, îl voi vindeca”, la care sutaşul răspunde, spre stupefierea scepticilor din jur, „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea”.

De câte ori noi îl rugăm pe Dumnezeu să ne dăruiască ceva aici şi acum, uitând de toate, vrem acum o slujbă – ca să ne hrănim copiii, o maşină, o casă – vorbind obiectiv, lucruri necesare pentru viaţa de zi cu zi, dar nu şi pentru mântuire. De câte ori ne întristăm că Domnul nu răspunde la rugăciunile noastre, că deja de un an tot scriem la slujbe pe acest „vrăjmaş”, dar Dumnezeu nu a făcut încă nimic cu el, e bine, sănătos, merci! Or, suntem bolnavi şi Îl rugăm pe Doctorul Sufletelor şi Trupurilor noastre să vină şi să ne vindece. Acum. Ori mii de alte cereri, una mai măruntă decât alta. Şi vrem, cerem, solicităm, ca Dumnezeu să ni le dăruiască pe toate acum şi aici.

Îmi amintesc de băbuţa Ana, o bătrânică oarbă şi gârbovă, adusă la biserică de ambele mâini de două nepoate ca să se roage lui Dumnezeu. Dictând pomelnicul pe care îl scria nepoţica pentru Liturghia ce iată-iată urma să înceapă, spune: „Scrie pe bolnava Cutare, bolnavul Cutare, pe Cutare şi mai Cutare. Da’ pe mine nu mă scrie, că-s sănătoasă!” Iată rugăciune şi dragoste pentru aproapele! Iată smerenie! „Doamne, sunt un păcătos. Abia păşesc spre Tine, abia am început. Sunt atât de întinat, că nu îndrăznesc să ridic capul şi să mă uit la Tine, darmite să Te chem în casa sufletului meu! Of, câtă mizerie e în această casă, cât întuneric, mucegai şi putregai. Foarte tare aş vrea să vii şi să mă încălzeşti, să străluceşti lumina Ta, ca să risipeşti bezna dinlăuntrul meu, dar nu cutez… Iar Tu, Doamne, ai atâtea lucruri importante. Atâţia oameni au nevoie de Tine! Tu doar spune, şi mă voi face bine! Doar porunceşte bolii, şi sluga mea se va face sănătoasă!”

Credinţa acestui sutaş i-a ruşinat pe mulţi dintre cei consideraţi drepţi înaintea lui Dumnezeu. Ştiind acest lucru, Hristos le spune:„Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă”, mustrându-i indirect pe fiii lui Avraam. Ştim că abia venind la propovăduire, Sfântul Ioan Înainte-mergătorul şi Botezătorul Domnului îi mustra pe iudeii mândri, care credeau că doar pentru faptul că sunt fiii lui Avraam, sunt şi mântuiţi. El le spunea: „Vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam” (Luca 3, 8). Şi iată, Mântuitorul întăreşte acest cuvânt al Înainte-mergătorului Său, zicându-le iudeilor: „Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor, Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”. (Matei 8, 11-12). Câtă ură şi zăvistie au stârnit aceste cuvinte în inimile haine! Şi câtă zdrobire de inimă, smerenie şi pocăinţă au atins ele în sufletele însetate de Dumnezeu!

Să avem şi noi, fraţilor, dragostea, smerenia, şi credinţa sutaşului, şi să auzim şi noi cuvântul mult dorit al Atotţiitorului: „Du-te, fie ţie după cum ai crezut!” Ca să primim izbăvire în ceasul acela!

Preot Constantin Cojocaru

Sursa: http://preotconstantincojocaru.blogspot.com/

Contact Form Powered By : XYZScripts.com