Să nu dăm vina pe ereditate

Unii susţin că sunt ceea ce sunt din pricina eredităţii. Le place să-şi învinuiască strămoşii pentru bolile, slăbiciunea, greşelile şi păcatele lor.

Iar strămoşii – bieţii de ei – nu mai sunt de faţă ca să se apere.

O femeie ce nu-şi găsea liniştea, silită de împrejurări, încerca să se explice: „Eu nu sunt aşa de felul meu. Cred că totul se datorează strămoşilor mei.” Fereşte că strămoşii ei nu erau cu totul nevinovaţi.  Dar sunt şi lucruri pentru care noi suntem vinovaţi, nu strămoşii noştri. Nu putem da toată vina pe ereditate.

Într-un fel viaţa e ca un joc de cărţi. Ni s-au împărţit anumite cărţi, ni s-au dat anumite limitări prin eriditare. Dar depinde de noi să jucăm cât putem de bine cu cărţile pe care le avem, fără a ne folosi mereu ca ţapi ispăşitori pentru nepriceperea noastră de a juca bine jocul.