Header image

Să nu fim pricină de sminteală

Să ne facem un mic examen de conștiință după truda unei zile, să Îl întrebăm pe Domnul, să zicem: Doamne, oare eu am fost pricina de sminteală pentru cineva, cu ceva, în ziua aceasta?

Țăranii noștri, foarte cuminți, aveau, zic eu, proprietatea cuvintelor; noi astăzi, un pic, am mai pierdut-o și semnificația multor cuvinte nu o mai înțelegem în profunzimea lor. Și țăranii până astăzi mai folosesc încă acest verb [a sminti]. În momentul în care este un obiect pus undeva și îl muți în altă parte te întreabă:

De ce l-ai smintit din locul acela și l-ai pus în alt loc?

Cu alte cuvinte: de ce l-ai pus din locul care era al lui, acolo, și l-ai pus în alt loc, care nu-i potrivit pentru el? Deci „l-ai smintit”: l-ai scos din matca lui, l-ai scos din firescul lui, l-ai scos de acolo de unde este locușorul lui, unde e ambianța lui, și l-ai pus undeva într-un loc străin, care nu-l reprezintă.

Și să știți că așa se întâmplă și cu noi, oamenii. Când îi smintim pe cei de lângă noi îi scoatem din cele ale lor. Și Dumnezeu fiecăruia dintre noi ne-a dat acest dar al păcii, al liniștii. În Taina Botezului toți L-am primit pe Hristos, toți am primit Harul și „este ascuns în noi” – ne spun Părinții Bisericii, cu precădere Sfântul Marcu Ascetul. Hristos este în noi, acolo, pe Care L-am primit în Taina Botezului. Și Îl smintim pe Hristos, adică Îl mutăm și Îl scoatem din noi prin toate păcatele pe care le facem. Mai mult decât atâta, și mai grav, Îl smintim pe Hristos, adică Îl scoatem, Îl mutăm [din sufletele fraților noștri]. Acesta e sensul adevărat, nu numai că îl tulburi pe cineva, sau îi iei liniștea, sau ajungi la un moment de conflict, te cerți cu cineva, și zici că l-ai smintit prin ceea ce ai făcut tu. Mai mult decât atâta, cred că e mult mai grav să Îl scoți pe Hristos, să Îl furi pe Hristos din sufletul unui om, [din cauza] păcatelor tale, [din cauza] neputințelor tale. Și în momentul în care noi smintim pe cei de lângă noi nu facem altceva decât să Îl mutăm pe Hristos, să Îl scoatem din inima lor, pentru că întâi L-am scos din inima noastră. Și când nu este în noi, nu avem cum să avem grijă de Hristos Care este în inima celorlalți. Dacă toți am avea această conștiință, și credința că în cel de lânga noi este Hristos, și că este chipul lui Hristos, sau mai frumos: icoana lui Hristos, să știți că nu ne-am permite nici să judecăm, nici să îl batjocorim, nici să îl ironizăm, chiar dacă are neputințele lui. Pentru că vom zice: dacă eu îl batjocoresc, dacă eu îl judec, atuncea Îl judec pe Hristos, Îl batjocoresc pe Hristos, Îl ironizez pe Hristos, Care este acolo, în sufletul lui.

Și, vedeți, dacă lumea de astăzi ar trăi acest adevăr, cât de mult ne-am schimba! Cât de mult ne-am schimba! Și, cred eu, fără a fi utopic, fără a fi un visător așa, gratuit, lumea aceasta s-ar transforma într-un rai, dacă toți am avea conștiința că în cel de lângă mine este Hristos, și m-aș raporta față de el, și i-aș da cinstea cuvenită lui Hristos, ca lui Hristos, celui de lângă mine. Cât de mult s-ar schimba lumea, foarte mult!

Părintele Episcop Ignatie Mureșanu
Sursa: cuvantul-ortodox.ro

Contact Form Powered By : XYZScripts.com