Header image

Schimbarea vieții

Pentru ca omul să înceteze să facă un păcat trebuie să încerce să evite orice prilej care pricinuiește acest păcat. Bețivul, de pildă, dacă vrea să se ajute pe sine și să nu mai bea, nu trebuie să mai treacă nici pe dinaintea tavernei. Este nevoie de puțină străduință și de intenție bună, și Bunul Dumnezeu ne va ajuta să depășim greutățile.

Să spunem că cineva are o patimă. O recunoaște, se nevoiește s-o taie, se pocăiește, se smerește. Intenția ce o are ca să-și taie patima sa Îl vestește pe Dumnezeu, care Îl ajută. Dar dacă nu depune străduință ca să se schimbe și continuă să păcătuiască, atunci Dumnezeu cum să-i dea harul Său? Harul lui Dumnezeu nu vine într-o stare greșită, pentru că lucrul acesta nu l-ar ajuta pe om. Dacă ar fi fost așa, Dumnezeu ar fi dat harul Său și diavolului.

Omul care nu mai vrea să rămână în căderea sa, în gândurile lui păcătoase, ci se pocăiește pentru greșalele lui și se nevoiește să nu mai păcătuiască, primește harul lui Dumnezeu și este ajutat. Însă atunci când nu există pocăință și păcatul este considerat modă, acesta este o stare demonică.

Cuviosul Paisie Aghioritul, “Nevoinţa duhovnicească”, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003

Contact Form Powered By : XYZScripts.com