Header image

Școala părinților – Cu Hristos la școală

Orice părinte ortodox conștient își dă seama de lucrurile rele ce pot veni în sufletul copilului atunci când acesta începe să frecventeze școala publică. Injurii, scene imorale, cuvinte murdare, idei ateiste sau chiar lucruri împotriva firii la care poate asista fără să vrea pot oricând răni sufletul fraged al unui copil. Totuși, nu ne putem proteja copilul toată viața, nu în putem închide în turn ca să îl apărăm de ispite, iar educația acasă este ilegală în țară noastră. Ce PUTEM face? Putem transforma orice factor negativ într-o experiență pozitivă, de învățare, pentru copiii noștri.

Ca și educatori creștini ( și părinții sunt primii și cei mai importanți educatori din viața unui om), trebuie să ne folosim de fiecare ocazie pentru a le arăta copiilor noștri că toate lucrurile sunt legate de Dumnezeu și de credința cea dreaptă, pentru a înțelege “Cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate întru înţelepciune le-ai zidit!” (Ps 103, 24)

Școala publică ne dă multe astfel de ocazii. Să înveți să îți faci în pace lucrul tău, alături de oameni ce vin din cele mai diferite medii sociale, este un lucru ce se poate învăța în școală. Să înveți să faci diferența intre lucrurile plăcute Domnului și celelalte, să îl întrebi mereu pe Domnul, cu inima, „bun e acest lucru, acest gând, această idee?” sunt lucruri ce pot fi practicate în școală. Să fii milostiv și iubitor cu ceilalți se poate învăța în școală. Toate sunt cu putință, mai ales dacă, ca și părinți ortodocși, ne-am străduit ca să ne modelăm copiii după dreapta credință, încă din primii lor ani.

Ce putem, deci, să facem, ca si părinți drept măritori pentru a-i ajuta pe copiii noștri să crească întru Domnul și să valorificăm la maximum procesul de educație în timpul anilor de școală?

Să ne implicăm. Să le dam de știre educatorilor, profesorilor, administrației, că vrem să ajutăm, chiar să facem voluntariat, după puteri. Dacă avem copii micuți, cu care stăm acasă, să căutăm să ne luăm ceva de lucru acasă, proiecte, etc. Aceasta îi va arăta scolii și copiilor noștri că ne pasă de educația lor.

Să ne facem văzuți. Să le aducem câte odată vreo gustare la școală copiii noștri, să asistăm la unele lecții, să îi ducem la școală sau să ne întâlnim cu ei acolo, după ore. Toate aceste lucruri ne vor ajuta să ne facem o idee despre ce se întâmplă în școală.

Să verificăm zilnic temele copiilor. Să avem un timp bine stabilit când ne așezăm și verificăm temele și însărcinările copiilor, nu doar ce au rezolvat ei, ci și cerințele însăși, căci câteodată copiii pot primi niște însărcinări sau pot avea de lucru la niște texte cu o morală îndoielnică. Pe lângă aceasta, verificarea temelor durează doar câteva minute, dar ne poate dărui momente foarte speciale alături de copiii noștri. Experții în educație mai spun că interesul pe care îl acordăm educației copiilor noștri le crește interesul de a studia și îi ajută să aibă rezultate mai bune.

Să ne ascultăm copiii. Aceștia au multe să ne spună, și noi vom avea multe de învățat, și ne vom și dezvolta abilitățile de comunicare. Seara, înainte de culcare, să îi întrebăm ce lucruri bune li s-au întâmplat in acea zi. Apoi să îi întrebăm dacă li s-a întâmplat și ceva mai puțin bun. Ne vom face o idee mai bună despre cum le-a trecut ziua, despre lucrurile ce s-ar putea să îi preocupe, și chiar s-ar putea porni niște discuții foarte interesante.

Să fim un exemplu bun. Acest lucru este cel mai ușor, dar si cel mai greu. Copiii învață urmărind exemplul nostru. Indiferent de cât de mult învață la scoală despre droguri, valori sau corectitudine, până la urmă, copiii adoptă de obicei valorile părinților lor.

Să folosim exemplele rele de comportament și situațiile neplăcute pentru a învăța lucruri bune. Atunci când vedem sau auzim ceva nepotrivit, să folosim acel lucru pentru a consolida, a întări un obicei, un comportament bun. Să povestim împreună cu copilul exact ceea ce s-a întâmplat, să spunem că a fost un lucru greșit, apoi să spunem ce comportament corect se putea adopta, ce lucru bun se putea face în loc. De exemplu, dacă vedem un grup de copii ce își bat joc intenționat de un copil retardat mintal, putem spune: „Copiii aceia și-au bătut joc de acel copil. El s-a născut înapoiat mintal și nu poate vorbi sau gândi la fel de clar ca noi. Este greșit, rău să își bată cineva joc de el. Probabil că acest lucru in rănește, îl face să sufere. Dumnezeu nu vrea ca noi să ne batem joc de nimeni, căci Domnul îi iubește pe toți, toți sunt copiii Lui.” Propozițiile simple îi vor ajuta pe copiii noștri să înțeleagă mai ușor ceea ce vrem să le spunem și poziția noastră și vor face ca vorbele noastre să nu fie obositoare pentru ei. Putem chiar începe cu cuvintele „Ca și creștini ortodocși, credem că…” care pot fi mai ușor de primit, în special pentru copii mai mari, adolescenți.

Să avem încredere in Domnul. Probabil că cele mai importante două lucruri pe care trebuie să le ținem minte atunci când ne creștem copiii sunt 1) nu avem puterea să facem din copiii noștri oameni perfecți și 2) Nu avem garanții de nici un fel. Chiar dacă vom face totul „corect”, copiii noștri pot alege să urmeze o cale diferită decât ceea ce am avut noi în minte. Aceasta pentru că ei, ca fiecare om, s-au născut cu voință proprie. Până la urmă, ei trebuie să aleagă să trăiască ca și creștini ortodocși. Sarcina noastră este să facem tot ce putem pentru a-i crește pe căile Domnul. După aceasta, trebuie să ne trăim credința crezând că Hristos va binecuvânta și va conduce copiii Lui (da, ai Lui! Căci ai Domnului sunt, și nu ai noștri!) pe drumul cel bun.

Să avem încredere în copiii noștri. Când ajung în clasa întâi, copiii noștri au caracterul deja format, în mare măsură. Ei vor fi deja capabili să deosebească multe lucruri bune de cele rele, deși mai au încă nevoie de călăuzirea noastră iubitoare atunci când lunecă de pe drumul bun. Trebuie totuși să le acordăm încrederea noastră, să credem că vor lua multe hotărâri bune, corectându-i cu dragoste atunci când iau o decizie greșită.

Să ne trimitem copiii la școală cu rugăciune. Atunci când ies din casă, sau când îi lăsăm la școală, să ne rugăm ca Domnul să îi binecuvânteze și să fie cu ei (chiar dacă am făcut deja împreună rugăciunile de dimineață) în ziua ce le stă înainte. Putem chiar să le facem semnul crucii și le spunem direct ” Domnul să te binecuvânteze și să fie cu tine” sau, cel puțin „Doamne, ajută!”, pentru a le aminti că Domnul veghează asupra lor.

Faptul că ne trimitem copilul la școala publică se poate transforma intr-o binecuvântare, intr-o experiență ce poate aduce multe foloase. Situațiile ce apar, interacțiunea copilului nostru cu alți copii ne poate dărui ocazii minunate de a învăța și de a întări importante valori si virtuți creștine. Cel mai important este să ne punem nădejdea în Hristos, crezând că El ne va ajuta să creștem din copiii Lui adevărați creștini ortodocși.

Articol de Ann-Marie Gidus-Mecera, Columbus, Ohio.
Traducere și adaptare de Oltea Boldureanu

011-molieben-school-orthodox-kirill

Contact Form Powered By : XYZScripts.com