Header image

Școala părinților – De ce plictiseala este bună pentru copilul tău

„Mamă, m-am plictisit.” Sunt niște cuvinte ce te pun intr-o situație delicată, nu-i așa? Poate chiar te fac să te simți un părinte rău. Cei mai mulți dintre noi ne simțim vinovați pentru această stare a copilului și vrem să rezolvăm „problema” imediat. Răspundem plictiselii copiilor noștri oferindu-le „distracții” tehnologice sau activități structurate (le „organizăm” tot felul de activități, dându-le instrucțiuni și nelăsându-i să ia inițiativa). Dar acestea sunt, de fapt, niște lucruri contraproductive. Copiii au nevoie să se facă cunoștință cu și să învețe să folosească corect „substanța” din care e făcută viața: timpul liber, nestructurat, neprogramat.

De ce timpul nestructurat este atât de important pentru copii?

Timpul nestructurat le dă copiilor ocazia de a explora atât lumea exterioară, cât și pe cea interioară, lucruri ce stau la baza creativității. Iată cum învață copiii să se „lupte” cu sine și cu viața, să își folosească imaginația, să inventeze și să creeze.

Timpul nestructurat îi provoacă pe copii să își exploreze propriile pasiuni, interese. Dacă îi ținem ocupați cu lecții și activități structurate, sau dacă își „umplu” timpul stând în fața ecranului, copiii nu vor putea învăța să răspundă chemărilor propriei inimi, care l-ar putea duce pe trotuar ca să studieze mersul gândăceilor (așa cum făcea Einstein timp de ore întregi), să construiască o cetate în curtea din spate, să facă o figurină din lut, să scrie o scurtă povestioară sa să compună un cântecel, sau să organizeze copiii din vecinătate pentru a regiza un film. Aceste chemări ale inimilor noastre sunt ceea ce ne conduce la pasiunile, interesele care adaugă sens vieții, și pe care le putem cunoaște încă din copilărie, dacă ni se dă frâu liber pentru a explora și cerceta ceea ce ne provoacă interesul.

Este de asemenea esențial pentru un copil să aibă experiența de a decide pentru sine însuși cum să își folosească (în mod productiv) anumite perioade de timp liber, căci altfel nu vor învăța niciodată să facă acest lucru. Una din cele mai mari provocări ale noastre ca adulți, și chiar ca adolescenți, este să învățam să ne gestionăm corect timpul. Așa cum spunea Nancy H. Blakey,

“Inlocuieste timpul folosit în fața ecranului și activitățile structurate și lasă-i să-și folosească timpul solicitându-și imaginația. […] Dacă nu ne putem întâi imagina un lucru – un tort, o relație, un tratament pentru SIDA – acel lucru nu va putea exista. Viața este legată de ceea ce ne putem imagina, proiecta. Nu pot planta imaginație în copiii mei. Pot, totuși, să le ofer un mediu unde creativitatea nu înseamnă încă un lucru murdar ce trebuie curățat ci o dovadă binevenită că micuțul este învingător în lupta cu plictiseala. Se poate ca plictiseala să fie cea care ne ajută să găsim ceea ce este mai bun în noi, acel ceva ce tinde spre lucruri eroice și iluminare și frumusețe de nedescris. Dacă stăm în liniște destul de mult timp, vom putea auzi chemarea de dincolo de plictiseală. Odată cu experiența, putem căpăta și capacitatea de a ne ridica și de a răspunde acestei chemări. „

De ce „Sunt plictisit” devine refrenul atâtor copii?

Cei mai mulți copii, atunci când ajung să aibă timp liber, nestructurat, se ridică (după ce se plâng un pic) și găsesc ceva interesant de făcut. Copiii sunt întotdeauna cel mai mulțumiți de joaca pe care o conduc ei însuși. Pentru că jocul este munca copilului. Așa își pun în ordine emoțiile și experiențele pe care le-au avut. Să privim orice grup de copii jucandu-se (afară, fără ecrane), și vom vedea cum se organizează pentru o activitate de vreun fel, fie că vor face un dig în pârâu, se vor juca „de-a doctorul” sau vor vedea cine sare mai departe.

Atunci când copiii pur și simplu nu pot găsi ceva de făcut, este de obicei din cauza că:

1. Sunt atât de dependenți de ecrane încât nu au experiența de a privi în interiorul lor pentru a vedea ce este de făcut.

2. Timpul lor este mereu atât de structurat, de programat, încât nu sunt obișnuiți să găsească lucruri interesante de făcut în timpul lor liber.

3. Au nevoie de un pic de atenție din partea părinților. Toți copiii au nevoie să se „conecteze” cu părinții lor pentru a se „reîncărca” cu dragoste, în timpul zilei.

Din nefericire, societatea noastră crește o întreagă generație de copii ce sunt dependenți de ecrane. Aceasta se întâmplă din cauza că aceste aparate (Ipad-uri, telefoane, calculatoare, console, televizoare) sunt făcute ca să producă mici „recompense”, doze de dopamină (un hormon al fericirii, n.t.) în creierele noastre atunci când interacționăm cu ele. Acesta este un lucru atât de plăcut încât toate celelalte experiențe pălesc, în comparație cu aceasta.

Dar copiii au nevoie de tot felul de alte experiențe, de la construcții din cubulețe și blocuri (ce stimulează capacitățile motorice și perceptuale) până la interacțiunea cu alți copii (pentru a învăța cum să comunice și să lucreze împreună cu alții) și la acțiuni creative (pentru a deveni o persoană care FACE, nu un observator pasiv). Copiii mai au nevoie și să fie activi din punct de vedere fizic, sau nu se vor putea concentra pentru a învăța. Iată de ce este esențial să limităm timpul petrecut în fața ecranului.

Cum pot răspunde părinții, atunci când copiii spun că s-au plictisit?

În primul rând, oprește-te din ceea ce faci și concentrează-te asupra copilului tău, timp de cinci minute. Dacă folosești acest timp pentru a te ” conecta” cu el, a te apropia de el sufletește, vei vorbi puțin cu el și vă veți „drăgăli” puțin, copilul tău va primi probabil afecțiunea de care avea nevoie și își va căuta din nou o ocupație pe cont propriu.

Dacă cel mic nu se poate desprinde de tine și tu trebuie să te întorci la lucrul tău după câteva minute de apropiere, gândește-te dacă nu cumva are nevoie de puțin mai mult timp petrecut împreună cu tine. De cele mai multe ori, atunci când un copil este plângăcios și nu se poate concentra, aceste lucruri se întâmplă pentru că au nevoie de timp împreună cu noi, pentru a se apropia mai mult. Oferă-te să îl implici și pe el în ceea ce faci, sau ia o pauză și faceți ceva împreună.

Odată ce te-ai asigurat că micuțul tău are „rezervorul” plin de dragoste, poți să revii la întrebarea „ce este de făcut”. Până acum, probabil că are deja ceva idei referitor la ce i-ar plăcea sa facă. Dacă nu, spune-i că el este cel ce trebuie să găsească moduri frumoase în care să își petreacă timpul, dar că ai fi fericit(ă) să îl ajuți să găsească idei despre activități posibile.

Autor: Dr. Laura Markham, Psiholog clinic, fondatorul site-ului Ahaparenting.com

Traducere și adaptare: Oltea Boldureanu

descărcare (7)

Contact Form Powered By : XYZScripts.com