Header image

Scrierile Sfântului Ambrozie al Mediolanului despre Taina Sfântului Botez

16:50, miercuri, 20 decembrie, 2017 | Cuvinte-cheie: , , ,

Opera Sfântului Ambrozie, în ciuda diversității genurilor literare, nu este de fapt decât o continuă predică, iar predica lui nu este altceva decât o neobosită meditație (ruminatio – după un cuvânt drag Sfântului Părinte) asupra Sfintei Scripturi. Cu orice ocazie, discursul episcopului de Mediolanum, chiar și atunci când este cuprins într-un tratat sau într-o scrisoare redactată în liniștea cabinetului său de lucru, este născut din predica sa, ce avea în centrul ei Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură.

Pentru Sfântul Ambrozie, Scriptura este ‘Trupul Fiului lui Dumnezeu’, la fel ca Biserica sau Euharistia (Expositio Evangelii Secundum Lucam, VI, 33; PL 15, 1763), astfel Scriptura nu este constituită dintr-o simplă înșiruire de cuvinte, ci cuvinte care au o substanță a lor: ‘Cuvântul lui Dumnezeu, într-adevăr, este substanța vitală, cu care se hrănește sufletul nostru … și după care își reglează comportamentul ș…ț. Prin Cuvântul lui Dumnezeu și sub acțiunea harului Său, sufletul nostru este întărit’ (Expositio Psalmum 118, 7, 7; PL 15, 1350). Extrema densitate a citatelor și trimiterilor scripturistice din țesătura prozei ambroziene a frapat pe toți cititorii săi. Acesta poate este și obstacolul cel mai mare în lectura scrierilor Sf. Ambrozie, căci noi, cel mai adesea, am pierdut familiaritatea intimă cu textul scripturistic și înțelegem greșit, cel puțin la prima lectură, necesitatea și coerența compilațiilor de versete scripturistice, care joacă în scrierile sale un rol mult mai important decât acela de simple testimonia (mărturii). Astfel, Vechiul Testament, ca ‘pedagog către Hristos’ (Galateni 3, 24) oferă o serie de prefigurări, de simboluri ale unor învățături descoperite în chip deplin ca realități abia după întruparea Fiului lui Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Ambrozie al Mediolanului acordă o atenție deosebită prefigurărilor Tainei Botezului în Sfânta Scriptură, expunându-le sistematic, într-o ordine cronologică, în cele două lucrări cunoscute ale sale De mysteriis și De sacramentis.

Prefigurări în Vechiul Testament

Prima preînchipuire a Botezului o găsește Sfântul Ambrozie chiar la zidirea lumii, în primele versete ale Facerii, unde se spune: ‘Duhul Domnului Se purta pe deasupra apelor’ (Facerea 1, 2) – acestea fiind o icoană a apei de mai târziu a Botezului creștin.

A doua preînchipuire a Botezului este apa potopului, prin care Dumnezeu a curățit lumea de păcate: ‘Apa este, așadar, cea în care se scufundă trupul. Ca să se spele tot păcatul trupesc. Se îngroapă în ea toată fărădelegea. Lemnul este cel pe care a fost răstignit Domnul Iisus, când a pătimit pentru noi. Porumbelul este acela sub al cărui chip a coborât Duhul Sfânt, după cum ai învățat din Noul Testament, și El îți insuflă pacea sufletului, liniștea minții. Corbul este chipul păcatului, care se duce și nu se mai întoarce dacă se va păstra și în tine paza și icoana dreptății’ (De mysteriis III, 11, în PSB, vol. 53, p. 12.); ‘Oare, potopul nu este ca și Botezul, prin care toate păcatele se îneacă și numai cugetul celui drept și harul reînviază?’ (De Sacramentis II, I, 1).

A treia preînchipuire vetotestamentară a Botezului o reprezintă trecerea evreilor prin Marea Roșie, fiind astfel eliberați din robia egipteană: ‘Bagi de seamă că și în acea trecere a evreilor prin Marea Roșie, în care egiptenii au pierit, iar evreii au scăpat, a fost anticipată încă de pe atunci închipuirea Sfântului Botez. Căci, ce altceva învățăm zilnic în această taină, decât că vina este luată de ape și că greșeala se șterge cu ele, însă evlavia și nevinovăția rămân pururi ocrotite?’ (De Mysteriis, III, 12, în PSB, vol. 53, p. 12).

Un al patrulea simbol anticipativ al Botezului creștin îl vede Sfântul Ambrozie într-o minune săvârșită de Moise, în timpul traversării pustiului până în Canaan, și anume la Merra, unde evreii întâlnesc un izvor de apă amară, pe care Moise îl preface în apă bună de băut: ‘Moise a aruncat un lemn în ea și s-a făcut dulce. Firește, fără semnul Crucii Domnului apa nu era de niciun folos pentru mântuirea ce avea să vie: dar după ce a fost sfințită prin taina Crucii mântuitoare, atunci a devenit bună pentru baia duhovnicească și pentru paharul mântuirii. Așadar, precum Moise, adică proorocul, a aruncat lemnul în acel izvor, tot așa preotul aruncă în această fântână baptismală semnul Crucii Domnului și apa se face dulce (potrivită) pentru har’ (De Mysteriis, III, 14, p. 12).

Un alt simbol al Botezului creștin este, după Sfântul Ambrozie, curățirea de lepră a lui Naaman Sirianul, prin afundarea lui în apele Iordanului, după îndemnul proorocului Elisei: ‘Și fiind curățit din aceasta, a înțeles că faptul de a se curăți cineva nu stă în puterea apelor, ci a Harului’ (De Mysteriis, III, 17, p. 13.).

Un al șaselea simbol al Botezului în Vechiul Testament, îl vede Sfântul Ambrozie într-o minune săvârșită de proorocul Elisei, care mergând pe malul râului Iordan spre a tăia lemne, unul din fiii proorocului scapă fierul securii în apă; atunci proorocul Elisei a tăiat o bucată de lemn, pe care aruncând-o în apă, fierul a ieșit la suprafață, putând fi astfel recuperat: ‘Vezi, așadar, că prin Crucea lui Hristos se ridică neputința tuturor oamenilor’ (De Sacramentis, II, IV, 11; Cf. De Mysteriis, IX, 51, în PSB, vol. 53, pp. 22 – 23.).

Prefigurări în Noul Testament

În Noul Testament, înainte de a fi instituit Botezul, el este prefigurat de Botezul Domnului în Iordan de către Ioan: ‘Așadar, de ce a coborât Hristos (la apa Iordanului), dacă nu ca să se curățească trupul acesta, trupul pe care l-a luat după firea noastră? Căci Hristos, Care nu a făcut păcat, nu avea trebuință să-și spele păcatele; dar avem trebuință noi, care suntem supuși păcatului. Așadar, dacă Botezul s-a dat pentru noi, pentru noi s-a făcut chipul lui, ni s-a pus înainte o formă a credinței noastre’ (De Sacramentis I, V, 16); ‘Cel ce avea să boteze cu Duh Sfânt și cu foc, a făcut cunoscută de mai înainte, prin Ioan, Taina Botezului (Matei III, 11)’ (Despre pocăință, I, 8,).

O ultimă prefigurare a Botezului creștin o vede Sfântul Ambrozie în minunea vindecării slăbănogului de la lacul Vitezda (Ioan 5, 2): ‘Așadar, și acea scăldătoare a fost o preînchipuire, ca să crezi că în această apă (a Botezului) coboară puterea dumnezeiască’ (De Mysteriis, IV, 23, în PSB, vol. 53, p. 14).

Toate aceste prefigurări scripturistice ale Botezului s-au împlinit în Botezul ‘cu Duh Sfânt și cu foc’ (Matei 3, 11) adus de Mântuitorul Iisus Hristos, ‘prin a Cărui venire să nu mai însănătoșească umbra doar pe unul, ci adevărul pe toți’ (De mysteriis IV, 24, în PSB, vol. 53, p. 14). (

Articol publicat în „Ziarul Lumina”, Ediția din data de 31 ianuarie 2011

Contact Form Powered By : XYZScripts.com