Header image

Sfântul Nicanor este viu! Mesaje transmise de un sfânt contemporan australian, Nicanor Savici

10:56, joi, 16 februarie, 2017 | Cuvinte-cheie: , , ,

Dragostea transformă omul și îl vindecă. Omul nu înțelege, deoarece îi lipsește smerenia. În dragostea divină nu există impas. Omul este un slujitor smerit și recunoscător. Esențial pentru el e să nu piardă dragostea. Să nu se gândească excesiv la competiții, uitând de bucuria de a patina, de a picta, de a cânta, de a scrie. Dacă omul Îl iubește pe Hristos, viața lui se va schimba negreșit. Va scăpa de frică, va cunoaște dragostea eliberatoare. Și nu va lăsa răului nici un gemuleț de intrare. Omul înțelege abia când nu se mai îndoiește și nu se mai împotrivește. Dacă nu se duce la Hristos, omul va suferi încontinuu.

Aceste mesaje le transmite un sfânt contemporan australian, Nicanor Savici. Născut la Valjevo, într-o familie de țărani sârbi pioși, Nicanor ajunge călugăr atonit, apoi face misiune pe continentul australian. Aici îi reconciliază pe frații ce se aflau în conflict. Om al rugăciunii, îndrumă pe toți fiii duhovnicești să biruie trândăveala. Deosebit de discret, știe când să tacă și când să se retragă. Tema preferată de reflecție propusă pelerinilor era despre strădania de a fi cât mai bun posibil în Biserică. Toate celelalte erau teme secundare.

I-a captivat pe toți cei care l-au întâlnit, îngrijindu-se să îi apropie de oameni de Hristos, nu de el însuși. Este un mărturisitor curajos, mare parte din misiunea sa desfășurându-se pe vremea comunismului iugoslav. A dorit să fie înhumat fie la Niș (la metocul atonit), fie în SUA (lângă sfântul Nicolae Velimirovici), fie în Australia (la mănăstirea Sf. Sava). A treia variantă s-a dovedit a fi cea corectă.

Imediat după înveșnicirea lui, multe minuni au îmbucurat pe creștinii australieni. Sfântul Nicanor este viu! Se arată adesea creștinilor de la antipozi și îi încurajează: Nu aveți nici un motiv de frică, Hristos este dragoste! Este un sfânt de calibrul sfinților Paisie, Porfirie, Iacov, Taddei, Iustin, Nectarie, Efrem, Luca, Kukșa, Siluan, Ilie (de la Auschwitz) sau Maxim Gorlițki. Dintre multele mărturii, amintim cazul domnului Lysenko, vindecat de o tumoare gravă prin intervenția luminoasă a sfântului Nicanor. Multe relatări sunt legate de pelerinajele de la mormântul sfântului, din Elaine, Victoria, Australia. Recent, domnul Kefalidis s-a vindecat de orbire!

Deja nu avem nici o scuză dacă nu am scăpat de frica debutantului. Această frică este subvenționată de lăcomie. Cele mai nefericite popoare nu sunt cele care au speranța de viață scăzută sau venitul exagerat de mic. Doamna Claire Cook-Starkey ne propune în cartea sa, Seeing the Bigger Picture (O’Mara Books, London, 2012) o confruntare sinceră cu adevărul statistic, în căutarea curajului, a fericirii și a bucuriei. Premiza este faptul că omenirea tinde să o ia în prea multe direcții, scinzându-se și propunându-și expectații nerealiste, deosebit de frustrante datorită imposibilității realizării lor. Degeaba vrei să fi sultan otoman, e imposibil.

Luminarea vine prin înțelegerea omenirii ca una, omenire ce străbate un singur drum, iar cuvântul de ordine este siguranță. Frica dispare atunci când știi sigur ce ai de făcut, nu mai ești ezitant. Cifrele sunt deosebit de reci pentru europeanul plictisit de prea mult huzur. În lume, 80 de milioane de copii de vârstă școlară nu merg la școală (Uganda, Angola, Niger, Etiopia, Bangladesh). Prosperitatea a devenit adesea un obstacol, un prilej acut de nerecunoștință.

Sunt două miliarde de computere în lume la ora actuală, dar acestea nu au cum să suplinească efortul uman de căutare a infinitului. Este un efort odihnitor, dar este un efort, ori depresivul bogat nu mai mișcă un deget pentru nimic. Și rămâne captiv al propriei frici. Vorbind despre australieni, statistica amintită mai sus îi plasează în topul adicțiilor de jocuri de noroc (cazinou și pariuri sportive), cu aproape trei sferturi din populație implicată în fenomen și cu o medie uriașă de 1300 dolari pentru fiecare adult pierdută pe an. Fosta închisoare britanică gigantică a devenit o carceră a bogaților, în care săracii nu pot fi ajutați, deoarece nu pot intra.

Alcoolismul juvenil este o problemă mare, mai ales în Danemarca și UK, dar și în Finlanda și Polonia. Tinerii nu mai taie lemne, nu mai merg la biserică, au prea mult timp liber, prea mulți bani de cheltuit. Îngrijorător este și faptul că scade vârsta de la care încep aceste probleme și crește gravitatea riscurilor asociate (consum de droguri, violență, desfrâu). Doar în SUA mor 2000 de tineri anual în urma accidentelor rutiere cauzate de consumul de alcool la volan.

Toată lumea se plânge de trafic. Metropolele sunt foarte aglomerate, chiar murdare și zgomotoase. Este dificil pentru un om echilibrat să își păstreze râvna pentru credință. Secretul ar fi să nu fie motivat doar de bani în ceea ce face. Cum să nu fie aglomerat, când majoritatea mașinilor angajate în trafic au un singur pasager?! Culmea egoismului: fiecare membru al familiei are mașina lui, laptopul lui, tot ce vrea al lui, încât familia nu mai își îndeplinește rostul. Membrii familiei parcă ar fi colegi de cămin, care împart doar cheltuielile. Chiar dacă ascultăm multe ore Radio Renașterea în mașină la Cluj, încă nu am fost la Sao Paolo!

Apare în țările bogate frica de sărăcie, de boală (deși au cele mai bune spitale), frica de moarte, frica fricilor, dezvoltată pe fondul lipsei de credință și a abuzului de patimi. Cele mai multe crime absurde sunt în America Centrală și Caraibe: Honduras, El Salvador, Jamaica (găști infracționale care reduc considerabil afluxul potențial de turiști). În ultimii 20 de ani, Australia și SUA s-au îmbogățit considerabil, iar statele est-europene și sud-sahariene au sărăcit. De departe, cea mai săracă țară este Zimbabwe.

Speranța de viață este cea mai crescută în Japonia și Australia (82 de ani) și cea mai scăzută în Angola (38 de ani) și Nigeria (47 de ani). Peste 90% din ugandezi nu au lumină electrică, în vreme ce în Australia, UK, SUA, Germania și Franța procentul este maxim. În Angola, mortalitea infantilă este 18%! Cote ridicate sunt și în Yemen, Ghana și Somalia.

În 1800, doar 3% din populația mondială era urbană. Azi, cota a rămas valabilă doar pentru Burundi. Toate aceste modificări au adus avantaje incontestabile, dar rămâne și un cost de plătit. În Anglia, de exemplu, este mult mai convenabil să trăiești într-un sătuc cochet (chirie mică, liniște, puțini imigranți, școli sig(85ure, lume mai politicoasă).

În Top 10 Cele mai corupte țări nu apar cele ortodoxe deloc, ci tot cele sărace (Ciad, Uzbekistan, Sudan, Guineea Ecuatorială). Obezitatea este o problemă gravă în Nauru (85% dintre bărbați sunt obezi), SUA (50% dintre femei), Mexic și Argentina. Nu ne mai mirăm că se produc mai multe smartphon-uri pe oră decât bebeluși se nasc în lume! Cele mai mari procente la capitolul infecții grave le găsim în Swaziland (26% din populație infectată cu HIV), Zambia și Tanzania.

În lume, mor doi oameni în fiecare secundă… Până nu îi trece frica morții, omul rămâne nefericit. România apare o singură dată în această carte, pe primul loc negativ cu 39% din populație care se declară nefericită. Doar Egiptul este aproape (36%), restul țărilor având sub 10% declarați nefericiți (Rusia, Fiji, Elveția). Poate mă ajutați cu o explicație a acestei cifre îngrijorătoare pentru noi. Să fie vorba (și) despre frică?! Despre victimizare, despre convalescență prelungită, despre negăsirea locului?! Peste 830 de milioane de oameni trăiesc sub limita sărăciei, în creștere cu 55 de milioane față de anul 2000. Cele mai multe sinucideri (Lituania și Ungaria) și cele mai multe eutanasieri (Germania și Elveția) întregesc tabloul unei lumi din ce în ce mai descreștinate și mai panicate.

Marius MATEI

Frica e doar pentru începători

Sursa: http://www.lumeacredintei.com/

Contact Form Powered By : XYZScripts.com