Header image

Sfântul Nicolae Velimirovici: „Libertatea a devenit o noţiune de stat, în timp ce adevărul şi mila au ramas noţiuni particulare”

10:31, sâmbătă, 2 noiembrie, 2013 | Cuvinte-cheie: , , , , , , , , , , ,

Fara credinta in Dumnezeu,
nici robia n-o poti indura
si nici libertatea n-o poti mentine.

Democraţiile, şi cele antice, şi cele contemporane, au apărut ca antidot împotriva tiraniei. Puterea unuia era schimbată prin puterea celor mulţi sau prin puterea tuturor. Punctul de pornire al oricărei democraţii a fost dorinţa de a dalibertate mai multor oameni sau de a da libertate tuturor oamenilor.

Dar nici în democraţie libertatea nu e garantată pentru toţi. Aşa cum scaunul nu se poate ţine pe un singur picior, aşa şi libertatea nu poate rezista de una singură. Pentru a se menţine, ea are nevoie de încă două lucruri, şi anume: de adevăr şi de milă, mai bine-zis de dragoste, daca mai putem folosi azi acest cuvânt.

Toate aceste trei noţiuni garantează stabilitatea, renasc lumea, ridică puterea şi sporesc sănătatea şi bucuria. O, cât mi-aş dori ca pe un astfel de scaun sigur să se poată odihni şi oamenii obosiţi şi necajiţi şi mult-pătimitele popoare.

Ce pune în pericol libertatea din timpurile noastre? Singurătatea fără adevăr şi fără milă. În societatea democratică contemporană, libertatea e apărată de lege şi e înscrisă în statutele democratice. Libertatea a devenit o noţiune de stat şi naţionala, în timp ce adevărul şi mila au ramas noţiuni particulare, ce ţin de convingerile personale şi de bunăvoinţa fiecăruia.

Libertatea e singură. Ea nu se poate apăra nici de minciună, nici de egoism. Ea poate să se apere pe moment doar de tiranie. Dar existenţa ei permanentă e posibilă doar dacă lipsesc minciuna şi egoismul. Ea are nevoie de adevăr şi milă, pentru a se apăra cu ajutorul lor de minciună şi egoism. Astfel, libertatea sfinţită cu adevar şi înnobilată cu milă va fi veşnic dragă oamenilor şi va rămâne cu ei până când va exista omenirea.

Fără credinţă în Dumnezeu, nici robia n-o poţi îndura şi nici libertatea n-o poţi menţine.

Pe porţile oricărei ţări creştine ar fi trebuit scrise cu litere mari cuvintele Apostolului Pavel: “Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate, numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire” (Gal.5, 13).

Aşadar, conform învăţăturii creştine, scopul libertăţii este slujirea lui Dumnezeu şi a apropiaţilor, o slujire din dragoste. Iar robia este o slujire a stăpânului, dar nu o slujire de bunăvoie, ci prin constrângere, fără demnitate personală şi fără răspundere.

Cu cât libertatea e mai multă, cu atât trebuie să fie mai mari slujirea fiecăruia şi responsabilitatea fiecăruia. Iar sufletul omului se desăvârşeşte şi se apropie de Dumnezeu. Şi Fiul Omului a venit nu pentru a fi slujit, ci ca să slujească.

Din nefericire, până în ziua de azi, libertatea e folosita mai mult pentru a satisface dorinţele trupesti. Dar nu poate continua mult aşa, altfel nu va mai rămâne libertate.

Adevărul nu limitează libertatea, ci îi dă un sens, îi arată scopul şi o păzeşte de stricăciune, iar mila înnobilează pentru fapte bune.

Într-adevăr, de o astfel de libertate a oamenilor se va bucura Cerul şi toate generaţiile care vor urma.

(Din “Tarimul inaccesibil”, Episcopul Nicolae Velimirovici,
editura Cathisma, Bucuresti, 2007, pp.79-84)

x Close

Facebook

Contact Form Powered By : XYZScripts.com