Header image

Situaţia religioasă din Basarabia şi Bucovina de Nord în primul an de ocupaţie sovietică

15:07, vineri, 27 iunie, 2014 | Cuvinte-cheie: , , , ,

Ca urmare a semnării Protocolului adițional secret al tratatului sovieto-german din 23 august 1939, Uniunea Sovietică arăta interes față de Basarabia. La 26 iunie 1940, Guvernul sovietic adresează României prin ambasadorul român la Moscova o notă ultimativă în care se cerea cedarea Basarabiei și a Bucovinei de nord.

Sovieticii motivau ” înapoierea” Basarabiei argumentând fals cum că majoritatea populației de pe acest teritoriu o alcătuiesc ucrainenii și că în 1918 a fost zădărnicită unirea Basarabiei cu Ucraina.Nordul Bucovinei îl cereau ca deaspăgubire pentru ocuparea Basarabiei de către România timp de 22 de ani. Pentru a evita invazia sovietică pe întreg teritoriul României, după lungi discuții în Consiliul de coroană s-a acceptat cerințele ultimatului, hotărând ca armata și administrația civilă de pe teritoriile indicate să se evecueze. La 28 iunie 1940 trupele sovietice intră în Basarabia, Bucovina de nord și ținutul Herța( motivând mai apoi că ținutul Herța a fost ocupat ”din greșeală”).În aceeași zi s-a început evacuările din Basarabia și Bucovina de nord. Împreună cu administrația civilă și militară românească s-au retras peste Prut un număr mare de populație. S-au retras și 486 de preoți din cele trei eparhii basarabene și 112 preoți din Mitropolia Bucovinei.

După eliberarea Basarabiei şi revenirea autorităţilor româneşti, s-a constatat că doar într-o perioadă de un an de ocupaţie sovietică (1940-1941) au fost distruse 13 biserici, 27 transformate în cluburi, 48 de preoţi omorâţi sau deportaţi.

Potrivit altor date, dintre cei rămași în timpul ocupației, au fost execitați, sau deportați peste o sută de preoți.Numai în localitatea Volintiri, jud. Cetatea Albă au fost executați de către agenții N.C.V.D.,16 preoți.În perioada stăpânirii sovietice se desfăşura o intensă propagandă antireligioasă. Bisericile erau supuse la plata unor impozite exagerate, în cazul neachitării la timp a sumelor stabilite de autorităţi locaşele sfinte erau închise şi transformate în magazii, sali de spectacole, căzărmi, grajduri sau chiar closete, cum a fost cazul unor biserici din Hotin şi Ismail. Preoţii rămaşi sub stăpânirea sovietică erau şi ei supuşi la plata impozitelor. Erau obligaţi să îndeplinească tot felul de munci degradante, erau umiliţi, bătuţi, deportaţi şi chiar omorâţi.

În vara anului 1941, când trupele sovietice se retrăgeau,devastau şi incendiau în calea lor tot ce era mai de preţ.A fost incendiată Catedrala din Chişinău şi Palatul Mitropolitan.Au suferit mari distrugeri şi alte biserici.Dintre cele 182 de parohii eliberate din nordul Bucovinei 18 biserici erau deteriorate. În stare avariată era și catedrala din Cernăuți dar cel mai mult au suferit o parte din clădirile mitropoliei Bucovinei, Facultatea de Teologie, Internatul teologic, Școala de cântăreți și biserica seminarială.Această biserică a fost devastată și pângărită în cel mai groaznic chip. Iata doar câteva mărturii ale scriitorului Constantin Virgil Gheorghiu dintr-un reportaj de război:„Cum pășești apoi pragul bisericii, te lovește un miros greu. Chiar lângă ușă se află o mitră episcopală pe care bolșevicii, după ce i-au luat pietrele scumpe, au transformat-o în oală de noapte. Aurul și argintul a fost scos. Ochii sfinților sunt înțepați cu baionetele. În icoanele de pe catapeteasmă pe care nu le-au putut înțepa cu baionetele, au tras cu revolverele. Stră nele și cea mai mare parte din mobilierul de lemn al bisericii au fost întrebuințate ca lemn de foc […] , bucăți de veșminte preoțești, de icoane de pânză sau mușama erau întrebuințate de bolșevici ca hârtie igienică. Biserica era transformată în întregime în closet. Soldații bolșevici au pângărit mai ales sfântul altar care era plin de excremente. Între aceste murdării erau aruncate bucăți de cruce, bucăți de icoane sau de veșminte. Dar spectacolul de grozavă pângărire și de nemaipomenită sălbătăcie pe care-l înfățișează această bisericuță umilită de bolșevici și de evrei este indesriptibil.”

Despre starea în care se afla Palatul Episcopal din Bălţi după eliberarea oraşului , avea să-şi amintească mai târziu P.S. Partenie Ciopron, Episcopul Armatei Române,locotenent(locţiitor)al Episcopiei de Bălţi:

„ Măreţul palat episcopal bălţean n-a avut a suferi de pe urma barbariei ca zidărie, dar tot ce a fost înăuntru nu s-a mai aflat la venirea noastră. Ba s-a aflat ceva: când am venit aici am găsit bălegar şi gunoi, moloz şi murdărie în toate odăile …, a trebuit să radem parchetul care avea un lat de mână de noroi şi de alte murdării de asupra … şi aşa peste tot… N-am putut vedea un mai desăvârşit cult al murdăriei ca la aceşti „ făcători de revoluţie”, cu pretenţia de a schimba lumea …”, îşi amintea episcopul.

După eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de nord, viaţa religioasă a revenit la normal. Sub conducerea arhiereilor numiţi în funcţie au început lucrările de refacere a bisericilor distruse de sovietici, au fost redeschise şcolile teologice , au început să reapară periodicile bisericeşti.

Protoiereu Ioan Lisnic

Contact Form Powered By : XYZScripts.com