Header image

Slujba Învierii Domnului la Patriarhie

Mii de credincioşi aflaţi pe Colina Bucuriei din Bucureşti au primit în faţa Reşedinţei Patriarhale Sfânta Lumină adusă de la Ierusalim. Aici, Slujba Învierii Domnului a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. De la ora 23:30, s-a săvârşit Canonul Sâmbetei celei Mari, apoi s-a oficiat Slujba Învierii.

În cadrul acestei Sfinte Slujbe s-a citit Sfânta Evanghelie de la Matei capitolul XXVIII, versetele de la 1-16.

Sărbătoarea Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos sau Sfintele Paşti este lumina sau sensul ultim al vieţii omului, al istoriei şi al universului, a evidenţiat Patriarhul României în cuvântul său.

Scopul ultim al vieţii omului pe pământ este pregătirea pentru viaţa cerească veşnică

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu şi că omul este chemat să trăiască veşnic: „Învierea lui Hristos din morţi ne arată că omul nu a fost creat pentru moarte, ci pentru viaţă veşnică. Destinaţia lui ultimă nu este întunericul mormântului, ci lumina Împărăţiei Cerurilor. De ce? Pentru că omul este singura fiinţă care a fost creată după chipul lui Dumnezeu Cel Veşnic Viu, de aceea este chemat să trăiască veşnic. Moartea nu a fost creată de Dumnezeu, ea este un accident sau o urmare a păcatului neascultării omului faţă de Dumnezeu Izvorul Vieţii. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune că cel din urmă duşman al omului care va fi desfiinţat sau nimicit va fi moartea. Noi ne-am obişnuit cu ea şi uneori o numim un fenomen natural. Sfânta Scriptură ne spune că moartea este contrară firii şi că de fapt conform firii este numai viaţa. Întrucât Hristos Domnul Cel Răstignit şi Înviat a biruit păcatul, iadul şi moartea ne-a dăruit viaţă veşnică. De aceea El spune: Eu sunt Învierea şi Viaţa, cel ce crede în Mine chiar dacă va muri va trăi şi oricine trăieşte şi crede în Mine va avea viaţă veşnică. Aceasta înseamnă că scopul ultim al vieţii omului pe pământ este pregătirea pentru viaţa cerească veşnică. Aici suntem într-o trecere, într-un paşte spre Împărăţia Cerurilor, spre cetatea stabilă, netrecătoare din Împărăţia Preasfintei Treimi. Acest adevăr este cuprins şi în Crezul nostru sau în Simbolul Credinţei, la sfârşitul căruia noi mărturisim Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Duminica cea dintâi a săptămânii este Ziua Învierii şi ea luminează fiecare săptămână a vieţii noastre. Prin Învierea lui Hristos viaţa creştinului este îndreptată spre învierea cea de obşte şi spre Împărăţia Cerurilor. Această lumină a învierii lui Hristos este lumina sau sensul ultim al vieţii creştine. De aceea, purtăm lumânări înmână în noaptea de Paşti, simbolizând prin aceasta că am învăţat care este sensul vieţii noastre Învierea şi Împărăţia lui Dumnezeu. Fiecare zi din viaţa creştinului se desfăşoară sub binecuvântarea luminii şi iubirii lui Hristos. În fiecare zi suntem chemaţi să adunăm lumină în suflet prin gândul bun, prin cuvântul bun şi prin fapta bună. Iar, lumina pe care o adunăm în suflet în timpul vieţii pământeşti este un semn sau o dovadă a prezenţei iubirii milostive a lui Hristos în viaţa noastră şi o arvună a luminii din Împărăţia Preasfintei Treimi”.

Istoria este locul în care noi în ciuda păcatului şi a răutăţii trebuie să mărturisim adevărul credinţei în Dumnezeu

De asemenea, Patriarhul României a subliniat faptul că Învierea lui Hristos este lumina sau sensul ultim al istoriei: „Învierea lui Hristos Cel care a fost răstignit pe nedrept de oameni păcătoşi ne arată că dreptatea lui Dumnezeu nu piere niciodată. El a fost osândit la moarte pe nedrept, dar Dumnezeu L-a înviat din morţi şi I-a dăruit Lui o slavă şi o cinste mai presus de orice slavă şi aceasta arată că sensul vieţii noastre se află în Hristos cel Înviat şi că istoria este locul în care noi în ciuda păcatului, a răutăţii şi a tuturor ispitelor care pot veni asupra noastră trebuie să mărturisim adevărul credinţei în Dumnezeu, să apărăm dreptatea şi să săvârşim binele Învierea lui Hristos îndreptată spre învierea cea de obşte, sau care inaugurează învierea cea de obşte, ne arată că toţi vom fi judecaţi ca persoane şi ca popoare în ziua de apoi, potrivit criteriul iubirii noastre faţă de semenii noştri. De aceea, slujba de Înviere ortodoxă conţine în ea, la începutul slujbei, ideea de profetică înviere de obşte şi de judecată de apoi. Înviază Dumnezeu şi se risipesc vrăjmaşii Lui şi fug de la faţa Lui cei ce îl urăsc pe El – este un psalm profetic care se referă atât la Învierea lui Hristos cât şi la Învierea universală când Dumnezeu va judeca vii şi morţii. Aceasta arată că dreptatea lui Dumnezeu se afirmă împotriva răutăţilor şi nedreptăţilor oamenilor din istorie”.

Învierea lui Hristos modifică spaţiul şi timpul ca separaţie şi arată libertatea omului faţă de orice determinism al naturii căzute.

Totodată, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că învierea lui Hristos este sensul ultim al universului: „Sfânta Scriptură deja ne spune că cerul şi pământul pe care le vedem se vor sfârşi. Oamenii de ştiinţă prevăd colapsul sau distrugerea actualului sistem solar când universul actual, mai ales sistemul nostru solar se va prăbuşi. Dar Sfânta Scriptură ne arată că va fi un cer nou şi un pământ nou pe care Dumnezeu le dăruieşte ca răsplată pentru cei care au crezut în El. În cerul nou şi pământul nou pe care le descrie cartea Apocalipsei se spune că moarte nu va mai fi, nici lacrimi şi nici întristare. Acest cer nou şi pământ nou va cuprinde Noul Ierusalim, sau Ierusalimul cel de sus, cel ceresc care este împreună sălăşluirea lui Dumnezeu cu oamenii. Domnul va lumina cetatea şi noapte nu va mai fi. Deci, universul actual a început să se schimbe prin Învierea lui Hristos pentru că Hristos nu mai revine cu Trupul Său la viaţa biologică amestecată cu durere şi cu moarte, ci El nu mai moare niciodată. Trupul său trece prin uşile încuiate, trece mai întâi prin piatra care se afla deasupra mormântului. Învierea lui Hristos modifică spaţiul şi timpul ca separaţie şi arată libertatea omului faţă de orice determinism al naturii căzute. Deci, universul actual care se degradează şi se descompune va fi înlocuit cu un cer nou şi cu un pământ nou care au fost deja inaugurate prin Trupul lui Hristos Cel Înviat din morţi. De aceea, în această noapte vom cânta: Iată acum toate s-au umplut de lumină, adică de sens şi cerul şi pământul şi cele de sub pământ. Toate primesc un sens şi viaţa omului şi mersul istoriei şi destinaţia ultimă a universului”.

Să ducem cu noi pretutindeni Bucuria Învierii

În încheierea cuvântului său, Preafericirea Sa a îndemnat să ducem Bucuria Învierii Domnului şi celor aflaţi în suferinţă: „Învierea Domnului este izvor de pace de lumină şi bucurie. Ea ne cheamă să adunăm în suflet pace şi bucurie şi multă iubire smerită şi milostivă şi să le arătăm în jurul nostru, mai ales celor săraci, bolnavi, suferinzi, celor îndoliaţi şi întristaţi, iar în aceste zile să arătam ajutorul nostru frăţesc şi celor care suferă din cauza inundaţiilor. Să ducem cu noi pretutindeni Bucuria Învierii, speranţa înnoirii vieţii noastre şi să preamărim pe Dumnezeu prin lumina lui Hristos Cel Răstignit şi Înviat care se află în sufletele noastre, lumină adunată prin Postul Sfintelor Paşti, prin spovedanie, prin rugăciune, prin Împărtăşire ca o arvună a biruinţei asupra păcatului şi asupra morţii. Cu prilejul sărbătorii Sfintelor Paşti vă adresăm tuturor părinteşti doriri de sănătate şi de mântuire, de pace şi de bucurie dimpreună cu salutul pascal Hristos a Înviat!”

Sărbătoarea Învierii Mântuitorului a continuat cu oficierea în Catedrala Patriarhală a Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur.

sursa http://basilica.ro

Contact Form Powered By : XYZScripts.com