Header image

Soţul ideal se alege, iar alegerea proastă duce la deziluzie

14:00, sâmbătă, 26 septembrie, 2015 | Cuvinte-cheie: , , , , , , , ,

Soţul ideal se alege, iar alegerea proastă duce la deziluzie.

Sigur, se nasc diferite întrebări: când alegem, cum alegem, de ce atâtea fete care au ales soţi ideali nu pot vorbi în căsnicia lor despre soţi ideali, de ce atâţia băieţi care au căutat fete ideale nu au reuşit să găsească ce au căutat. Dacă nu suntem atenţi cu noi înşine, ne vom forma într-un mod necorespunzător. Adică, un băiat, respectiv o fată, nu-şi pot permite orice. Ei au libertate nu pentru că de 15 ani încoace, de la Revoluţie, suntem cu toţii liberi, ci pentru că Însuşi Hristos a dat libertate tuturor.

Dar, atenţie! Eu trebuie să ştiu că mi-e de folos numai ceea ce este în perspectiva mea; nu orice din ceea ce îmi place îmi este şi de folos. De exemplu, eu am voie să mă dau cu capul de pereţi, dar nu mă dau, întrucât nu-mi este de folos. Sau am voie să citesc orice, am voie să privesc la televizor orice, am voie să vorbesc oricum, dar nu mi-e de folos, şi atunci încerc să evit toate acestea.

Îmi fac o regulă a vieţii mele: nu citesc orice, nu privesc orice fel de reviste – nici măcar nu privesc – iar când sunt singur acasă nu stau oricum; de exemplu, nu stau cu picioarele pe masă sau pe pereţi. De ce? Pentru că mă respect şi nu-mi permit să fac aşa ceva. De obicei încercăm să avem un anumit comportament numai când suntem de faţă cu cineva.

Să mai facem un pas şi să-nţelegem că Hristos a ridicat femeia la nivelul la care a lăsat-o Dumnezeu. El a ridicat femeia, născându-Se din Sfânta Fecioară Maria, participând la nunta din Cana Galileii, demonstrând apostolilor cât este ea de importantă – femeile au fost cele care nu s-au înfricoşat de tot ce s-a întâmplat la răstignire şi după înviere – arătându-Se Mariei Magdalena şi femeilor mironosiţe în grădina Ghetsimani. Sunt multe argumente care ne conduc la această idee. Iar relaţia de supunere, cum spuneam, rămâne o relaţie de supunere în sensul recunoaşterii relaţiei Biserică-Hristos, Hristos-Biserică şi atât.

Să vorbim despre fetele noastre de astăzi, şi când spun fetele noastre mă refer la fetele României, care sunt botezate, care sunt împărtăşite, care se şi spovedesc, cel puţin din când în când, dar care au manifestări în neconcordanţă cu chemarea Botezului, cu chemarea credinţei. Fetele noastre, din păcate, nu mai pot fi soţii ideale, decât dacă au avut grijă să nu denatureze ceea ce Dumnezeu a lăsat sfânt în ele. Se pare că relaţia de prietenie dintre un băiat şi o fată, relaţiile conjugale şi celelalte, de care putem discuta, sunt, de fapt, puţin discutate. Din mila lui Dumnezeu, în ultima vreme s-au scris câteva cărţi care ating aceste subiecte, dar, din păcate, societatea nu înţelege că Biserica trebuie să se amestece, prin preoţii ei, prin credincioşii ei, în aceste probleme. De obicei, spunem că o relaţie de prietenie între un băiat şi o fată este o problemă strict personală şi că prietenia lor se derulează în parc, pe stradă sau la o întâlnire şi atât.

Căci nu este permis să avem o relaţie doar de dragul de a ne ţine de mână, sau pentru a avea cu cine să ne plimbăm, sau cu cine să mergem în parc, la film sau la teatru. Asta nu înseamnă că dacă te-ai împrietenit cu cineva sigur te vei şi căsători, dar până să constaţi că nu te potriveşti cu persoana respectivă, gândul tău trebuie să fie în direcţia căsătoriei.

Când ai constatat că nu te potriveşti cu acea persoană, trebuie să fii sincer, să-i spui acest lucru şi să închei relaţia. Într-o prietenie, două persoane înaintează puţin câte puţin şi, cu timpul, ajung să se cunoască. În cazul în care unul nu-l cunoaşte pe celălalt îndeajuns, fiecare dintre cei doi îşi asumă un risc.

Sigur, noi nu lăsăm totul la nivelul persoanei noastre, adică la puterea noastră de cunoaştere, ci sprijinim această cunoaştere pe relaţia noastră cu Dumnezeu, rugându-ne lui Dumnezeu pentru luminarea minţii noastre. Această luminare nu ne va lăsa să ducem o prietenie 5-6 ani şi după aceea să constatăm că, de fapt, totul s-a terminat.

Dumnezeu nu ne va lăsa neajutoraţi, dacă ne rugăm Lui.

Părintele Nicolae Tănase, De la prietenie la iubire, Căsătoria – taina iubirii creștine, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, pp. 65-66

Contact Form Powered By : XYZScripts.com