Header image

Soţul meu m-a părăsit pentru iubitul lui homosexual, apoi mi-a luat şi copiii

Agenda de prezentare a unei imagini pozitive a familiilor formate de cupluri de același sex a ascuns suferința pe care multe dintre acestea sunt clădite. Trebuie să susținem căsătoria – și viețile prețioase pe care căsătoria le creează. Un articol de Janna Darnelle (SUA) – mamă, scriitoare și militantă pentru susținerea căsătoriei între un bărbat și o femeie. Ea este mentor pentru alte persoane ale căror familii au fost afectate de homosexualitate. În original la The Public Discourse.

De fiecare dată când un nou stat redefinește căsătoria, știrile abundă de povești fericite cu cupluri homosexuale și lesbiene și noile lor „familii”. Dar în spatele zâmbetelor până la urechi și fotografiilor însorite se ascund alte povești, mai dureroase. Acestea sunt păstrate în locuri secrete și întunecate. Sunt suprimate, iar cei care doresc să le spună sunt reduși la tăcere în numele „egalității căsătoriei”.

Dar eu refuz să păstrez tăcerea.

Eu îi reprezint pe aceia ale căror povești de viață reale sunt ținute în umbră. Am simțit personal durerea și suferința aduse de propaganda pentru distrugerea familiei naturale.

Divorțul

În toamna anului 2007, soțul meu, cu care eram căsătorită de aproape 10 ani, mi-a spus că este homosexual și că vrea să divorțeze. Într-o clipă, lumea pe care eu o știam și o iubeam – viața pe care o construisem împreună – s-a zdruncinat.

Am încercat să îl conving să-mi rămână alături, să reziste și să lupte ca să salvăm căsnicia noastră. Dar vocea mea, dorințele mele, nevoile mele – și ale copiilor noștri mici – nu mai contau pentru el. Devenisem dispensabili, fiindcă el luase în brațe un cuvânt mititel care devenise întreaga lui identitate. A fi gay era mai important decât angajamentul, jurămintele, responsabilitatea, credința, calitatea de tată, căsnicia, prieteniile și comunitatea. Toate acestea au fost lepădate în favoarea noii sale identități.

Oricât am încercat să salvez căsnicia noastră, soțul meu nu putea fi oprit. Divorțul nostru nu a fost hotărât prin mediere sau cu ajutorul avocaților. Nu, s-a mers până la proces. Soțul meu dorea custodia principală asupra copiilor noștri. Întreaga sa pledoarie poate fi rezumată într-o singură propoziție: „Sunt homosexual și merit să primesc drepturile mele”. A funcționat: judecătorul i-a dat practic tot ce a dorit. La un moment dat, chiar i-a spus soțului meu: „Dacă ai fi cerut mai mult, ți-aș fi dat”.

Cred, sincer, că judecătorul emitea legi prin intermediul instanței, ignorând faptele din cazul nostru particular și pur și simplu folosindu-ne pe noi – folosindu-i pe copiii noștri – ca să poată influența cazuri viitoare. În societatea noastră, cetățenii LGBT sunt percepuți ca victime marginalizate, care trebuie protejate cu orice preț, chiar dacă aceasta presupune spolierea drepturilor celorlalți. Ignorând nedreptatea comisă împotriva mea și a copiilor mei, judecătorul părea să creadă că îndreaptă o nedreptate mai mare.

Soțul meu ne-a abandonat pentru iubitul său homosexual. Ei fac mai mulți bani decât mine. Ei sunt doi, eu una singură. Chiar și așa, judecătorul a considerat că ei sunt victimele. Indiferent ce spuneam sau făceam, nu am avut nicio șansă să îi salvez pe copiii noștri de la a fi pasați dintr-o parte în alta ca niște bagaje.

O nouă familie a unui cuplu de același sex – construită pe ruinele familiei mele

După aceea, fostul meu soț și partenerul său s-au căsătorit. Prima lor ceremonie s-a desfășurat înainte ca statul nostru să redefinească căsătoria. După crearea căsătoriei între persoane de același sex, au ales să repete spectacolul. În ambele ocazii, copiii mei au fost obligați – împotriva voinței mele și a lor – să participe. La a doua ceremonie, care a inclus peste 20 de cupluri, posturile de știri și ziarele locale au fost la fața locului pentru a documenta primele căsătorii homosexuale oficiate în statul nostru. USA Today a realizat o ședință foto-jurnal cu fostul meu soț și partenerul său, copiii mei și chiar bunicii. Eu nu am fost înștiințată că se petrecea acest lucru și nici nu mi s-a dat ocazia să obiectez față de utilizarea copiilor noștri ca „recuzită” pentru promovarea căsătoriei între persoane de același sex în presă.

La momentul primei ceremonii, căsătoria nu era recunoscută de statul nostru, de națiunea, de biserica noastră. Iar noua căsătorie a fostului meu soț, ca și majoritatea relațiilor între bărbați, este o relație „deschisă”, „neexclusivă”. Aceasta transmite un mesaj clar copiilor noștri: ceea ce simți surclasează toate legile, promisiunile și autoritățile supreme. Poți face orice vrei, oricând vrei – și nu contează pe cine rănești pe parcurs.

După publicarea fotografiilor cu copiii noștri, au apărut un potop de comentarii și postări. Lumea exclama ce frumoasă este această familie homosexuală și îi felicitau pe fostul meu soț și partenerul lui pentru familia pe care o „creaseră”. Dar o persoană importantă lipsește din fotografii: mama și soția abandonată. Acea „familie homosexuală” nu ar putea exista fără mine.

Nu există nici măcar o singură familie homosexuală pe lume care să fi fost creată în mod natural.

Fiecare familie a unui cuplu de același sex poate exista numai prin manipularea naturii. În spatele fațadei fericite a multor familii conduse de cupluri de același sex, se constată relații construite prin distrugere. Ele reprezintă legămintele nerespectate, dragostea abandonată și responsabilitățile strivite. Sunt construite pe o temelie de trădare, minciuni și răni adânci.

Acest lucru este valabil și pentru cuplurile de același sex care folosesc tehnologii de reproducere asistată, cum ar fi mama-surogat sau donarea de spermă, pentru a avea copii. Astfel de procese exploatează bărbații și femeile pentru potențialul lor reproducător, tratează copiii ca produse ce pot fi cumpărate și vândute și refuză intenționat copiilor o relație cu unul sau ambii părinți biologici ai acestora. Plenitudinea și echilibrul nu sunt de găsit în astfel de familii, fiindcă ceva mereu lipsește. Eu lipsesc. Dar eu sunt reală și reprezint sutele și miile de soți și soții care au fost trădați și respinși.

Dacă soțul meu ar fi ales să rămână lângă noi, știu că nu ar fi fost ușor. Dar aceasta înseamnă căsnicia: să faci un legământ și să alegi să trăiești conform acestuia, zi după zi. La bine și la rău, soții trebuie să aleagă să îl pună pe celălalt înaintea lor, să îl iubească, chiar și când este greu.

O căsnicie bună nu depinde doar de dorința sexuală, care poate să vină și să treacă și adeseori nu o putem controla. Ea depinde de alegerea iubirii, respectului și fidelității pentru o persoană, în ciuda tuturor celorlalți. Se întâmplă frecvent ca soții să fie atrași de alte persoane – de obicei de sex opus, dar uneori, de același sex. Soții care își prețuiesc căsnicia nu acționează pe baza acestor impulsuri. Pentru cei care sunt atrași de persoane de același sex, fidelitatea față de soțul sau soția de sex opus nu reprezintă o trădare adevăratei lor identități. Mai degrabă, constituie o decizie de a nu se lăsa conduși de patimi. Este o dovadă de profunzime și tărie de caracter când acești oameni își respectă jurămintele, străduindu-se conștient să rememoreze, să cinstească și să reînvie dragostea pe care au avut-o pentru soț sau soție atunci când s-au căsătorit.

Copiii mei merită ceva mai bun

Cei doi copii mici ai noști au fost aruncați voit, intenționat într-o lume a disputelor și a unor credințe, stiluri de viață și valori combative, totul în numele „drepturilor homosexualilor”. Tatăl lor s-a mutat în apartamentul noului său partener, aflat într-un complex unde locuiesc 16 bărbați homosexuali. Unul dintre bărbați are un băiat de 19 ani care se prostituează și care vine să îi ofere „servicii”. Un alt bărbat, figura paternă a acestei comunități, are aproape 70 de ani, iar partenerul său are 20 și ceva. Copiii mei sunt duși la petreceri ale homosexualilor unde ei sunt singurii copii și unde se servesc numai băuturi alcoolice. Sunt duși la jocuri de baseball ale persoanelor transgender, evenimente de strângeri de fonduri pentru lobbyul homosexual și festivaluri de film LGBT.

Amândoi copiii mei se confruntă cu probleme identitare, ca și alți copii. Dar există anumite probleme profunde și unice cu care se vor confrunta drept consecință directă a acțiunilor fostului meu soț. Fiul meu este acum un adolescent în curs de maturizare și este foarte interesat de fete. Dar cum să învețe să gestioneze acest interes, când el este înconjurat de bărbați care caută gratificarea sexuală de la alți bărbați? Cum să învețe să trateze fetele cu grijă și respect, când tatăl său le-a respins și le devalorizează? Cum își va îmbrățișa masculinitatea în curs de dezvoltare fără să îl vadă pe tatăl său trăind ca un bărbat autentic și tratându-și soția și familia cu dragoste, respectându-și jurămintele căsătoriei, chiar și când este greu?

Și fiica mea suferă. Are nevoie de un tată care să o încurajeze să își îmbrățișeze feminitatea și frumusețea, dar aceste calități sunt parodiate și distorsionate în lumea tatălui său. Tatăl ei se machiază și poartă curele de tip sado-masochist de Halloween. Este adeseori expusă la bărbați care se îmbracă în femei. Pereții din apartamentul lui sunt „împodobiți” cu fotografii mari, înrămate, cu femei în poziții provocatoare. Ce ar trebui fetița mea să creadă despre feminitatea și frumusețea ei? Tatăl său ar trebui să îi protejeze sexualitatea. În schimb, el i-o deformează.

Fără îndrumare din partea ambilor părinți, mamă și tată, cum pot copiii mei să își parcurgă identitățile și sexualitatea în curs de dezvoltare? Mă doare sufletul să îmi văd copiii chinuindu-se, încercând cu disperare să înțeleagă lumea.

Copiii mei și cu mine am suferit mari pierderi din cauza deciziei fostului meu soț de a se identifica drept homosexual și a se descotorosi de viața sa alături de noi. Timpul aduce la lumină profunzimea acestor răni, dar eu nu le voi permite să ne distrugă, pe mine și pe copiii mei. Refuz să îmi pierd credința și speranța. Cred în puterea legământului căsătoriei între un bărbat și o femeie cu o pasiune înmiită astăzi, față de când m-am căsătorit. Există o altă cale pentru persoanele atrase de același sex. Distrugerea nu este singura opțiune – nu poate să fie. Copiii noștri merită ceva mult mai bun de la noi.

Acest tip de suferință nu ar trebui să se întâmple niciodată altui soț, altei soții sau altui copil. Vă rog, vă implor: apărați căsătoria ca fiind între un bărbat și o femeie. Trebuie să apărăm căsătoria – și viețile prețioase pe care căsătoria le creează.

sursa http://stiripentruviata.ro/

Contact Form Powered By : XYZScripts.com