Header image

Subofițerul Mihail Ikonnikov – Cercetător al mănăstirii Japca

15:49, luni, 3 februarie, 2014 | Cuvinte-cheie: , , , , , , , ,

Mănăstirea Japca, plasată pe o terasă de pe malul drept al fluviului Nistru, este singura aşezare monastică din spaţiul pruto-nistrean care funcţionează neîntrerupt de la înfiinţare. Fiind un focar de spiritualitate şi de cultură, acest complex monastic – unul din cele mai mari din regiune – a fost diriguit şi vieţuit de personalităţi evlavioase, culte, harnice, rezistente, care prin modul lor de viaţă şi de abordare a concepţiei despre lume au servit drept modele de urmat ale creştinătăţii. Unele personalităţi, cu o înaltă pregătire intelectuală, s-au manifestat chiar şi în domeniul cercetării ştiinţifice.

Primele informaţii referitoare la mănăstirea Japca au fost reconstituite în baza mărturiilor orale [1, nr. 20, pp. 920-921]. Părintele Paisie, „călugărul excentric” [2, p. 8], cel mai enigmatic și longeviv monah din Basarabia (a murit la mănăstire în anul 1827 sau 1828, la vârsta de 115 ani), a relatat comunităţii monahale informaţii valoroase despre schitul și mănăstirea Japca, unele mărturii fi ind menţinute în memoria colectivă și individuală a călugărilor până la sfârşitul sec. XIX [1, nr. 23, pp. 920-921].

A transmis urmaşilor informaţii complexe despre istoria mănăstirii, parte din care au fost incluse în Pomelnicul mănăstirii Japca din 1872. Acesta a fost menţinut în memoria colectivă şi cea individuală până la sfârşitul sec. XIX.

Un alt martor al evenimentelor istorice pe care le-a traversat mănăstirea Japca a fost călugărul Augustin (Ilie Muzurenco), afl at la mănăstire din 1819 şi care a depus mărturii pentru întocmirea Pomelnicului din 1872 [3, p. 408]. Prima istorie scrisă a complexului monastic de la Japca a fost elaborată de stareţul Teofi l (1818–1821). La 13 noiembrie 1820, arhimandritul Teofi l, urmând Ordinul nr. 3754 al Dicasteriei duhovniceşti, a prezentat un raport sumar referitor la istoricul lăcaşului monahal [4, pp. 262-264], parte din informaţie incluse în Pomelnic.

Ieromonahul Maximilian (Mihail Ikonnikov), blagocin al mănăstirii Japca, susţinut de arhimandritul Ieronim (Iohann Heppner), stareţ în perioada 10 iunie 1868 – 1873, a ţinut cont de relatările înaintaşilor și de documentele existente la mănăstire pentru întocmirea Pomelnicului mănăstirii Japca, document-cronică unic în spaţiul basarabean din sec. XIX. Pomelnicul a fost publicat în 1872 în Кишиневские епархиальныe ведомости [5]. Forma de prezentare a acestui document este una știinţifi că, conţinând notiţe și comentarii.

Ieromonahul Maximilian s-a născut în 1834. A studiat la Seminarul din Veatka, iar după absolvire, în timpul Războiului din Crimeea (1853–1856), a făcut carieră militară ca subofi ţer (1856), fi ind decorat cu medalia de bronz. După război a slujit în unităţile militare din Caucaz, unde s-a îmbolnăvit şi a fost nevoit să se retragă. După trecerea în rezervă, a intrat în ascultări la mănăstirea Sfântul Trifon din Veatka (1860–1864). A fost tuns în monahism la mănăstirea Înălţarea Sfi ntei Cruci din Slobodka (1866), unde a fost numit ierodiacon şi ieromonah (1867). În 1868 a venit la mănăstirea Japca. Împreună cu Ieronim, fostul stareţ al mănăstirii Japca, au plecat în Eparhia Cernigovului [1, nr. 23, pp. 920].

La întocmirea Pomelnicului, Maximilian a fost ajutat de călugărul Sinesie (Gheorghe Bârca), moldovean, care a tradus cele 150 de documente din română în rusă. Sinesie s-a născut în 1839. A studiat la Seminarul din Chişinău, apoi a fost repartiza ca preot în Sângerei (1864–1866). Rămas văduv, a plecat la mănăstirea Curchi (1866), unde s-a călugărit (1867). În 1869 a fost transferat la Japca. În 1872 a participat la deschiderea şcolii de la Japca.

De aici a fost transferat în funcţia de stareţ la mănăstirea Ţigăneşti (1872–1873) [3, pp. 406-408]. Pomelnicul include evenimente esenţiale din istoria mănăstirii – de la întemeiere până în 1872: stareţii acesteia, ctitorii, donatorii; oferă informaţii valoroase despre obștea monahală (sunt menţionaţi 106 călugări, majoritatea români), edificii, dinamica economică etc. De menţionat faptul că în acest valoros document se fac deseori referinţe la vechiul Pomelnic, care, din păcate, nu s-a păstrat [3, nr. 16, p. 498].

Totodată, ieromonahul Maximilian a sistematizat şi a avut grijă de documentele așezământului monahal. Primele încercări de a organiza arhiva mănăstirii îi aparţin arhimandritului Casian (Alexiei Artiuhovski), „stareţul gospodar” [7, p. 26] în perioada 29 aprilie 1836–1842, 1844–1853, 1856–1864 [8, p. 29]. În anii 1869–1871, Maximilian a adunat, a selectat şi catalogat într-un volum circa 150 de documente referitoare la domeniul mănăstirii. Pentru această activitate importantă Maximilian a primit mulţimuri din partea ierarhilor eparhiali [9, pp. 3-4].

La traducerea documentelor mănăstirii a participat şi monahul Sinesie, viitorul stareţ al mănăstirii [10, F. 211, inv. 161, f. 1]. Informaţia preţioasă selectată de Maximilian i-a facilitat munca la întocmirea Pomelnicului. În 1939, teologul Visarion Puiu (1879–1964) a descoperit documentele mănăstirii, le-a copiat şi a depus originalele pentru păstrare la Arhivele Statului din București [8, p. 7]. Cunoscutul istoric Gheorghe Bezviconi (1910–1966) a publicat, în 1942, 140 de documente ale sfântului lăcaș „scoase dintr-un colţ prăfuit al chiliilor… salvate de pierdere şi de urgia bolșevică” [8, p. 7]. Cadrul cronologic al documentelor include anii 1646–1843.

La Japca se afl au documente referitoare la activitatea mănăstirii Hârbovăţ în perioada 1813–1821. Aceste dosare au fost transferate de Maximilian la Hârbovăţ [11, p. 92]. Egumenul Sinesie (Oliciovski), diriguitor al mănăstirii Japca între 31 august 1821 şi 1824, a scris istoria mănăstirii Hârjauca pe baza arhivei mănăstirii Japca [10, F. 1232, inv. 1, d. 32 f. 1].
În perioada postbelică, arhiva mănăstirii a avut de suferit de pe urma unor incendii [12, p. 445].

Actualmente, călugăriţele întreţin cu atenţie arhiva mănăstirii. Un exemplar al Pomelnicului din 1872 se afl ă în biblioteca lăcaşului monahal.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:
1. М. А. Ганицкий, Шабский Вознесенскiй Монастырь, în Кишиневскиe епархиальныe ведомости, № 20, №
23, 1876.
2. Ion Xenofontov, Paisie – călugărul excentric de la Japca, în Literatura şi Аrta, 13 octombrie, 2011.
3. Ieром. Максимилиан, Синодик Шабскаго монастыря, în Кишиневскиe епархиальныe ведомости, № 13, №
16, 1872.
4. Arhimandrit Visarion Puiu, Însemnările despre monastirile şi schiturile eparhiei Hotinului, din 1820,
în Arhivele Basarabiei. Revistă de istorie şi geografi e a Moldovei dintre Prut şi Nistru, nr. 3, 1930, pp. 262-264.
5. Кишиневскиe Епархиальныe Ведомости, № 13-17, 1872.
6. Сергей Чекир, Церковная жизнь освящëнная в Кишиневских епархиальных ведомостях (1867–1874), în Basarabia ortodoxă din interfl uviul prutonistrean (1813–2013). Simpozion ştiinţifi c internaţional 14-15 octombrie 2013, Chişinău, Cuvântul ABC, 2013.
7. Ion Xenofontov, Arhimandritul Casian, stareţul gospodar de la Mănăstirea Japca, în Timpul, 03 februarie, 2012.
8. Gh. Bezviconi, Mănăstirea Japca din judeţul Soroca, București, Tipografi a „Fântâna Darurilor”, 1942.
9. Punerea la cale a stăpânirii de Eparhie (text bilingv, în română, cu grafi e chirilică şi rusă), în Кишиневскиe Епархиальныe Ведомости, № 1, 1870.
10. Arhiva Naţională a Republicii Moldova, F. 211, inv. 161, f. 1; F. 1232, inv. 1, d. 32, f. 1.
11. Павел Чудецкий, Из монастырских документов, în Кишиневскиe Епархиальныe Ведомости, № 2, 15-31 января, 1882.
12. Ion Xenofontov, Mănăstirea Japca, în Mănăstiri şi schituri din Republica Moldova: studii enciclopedice. Chişinău, Institutul de Studii Enciclopedice, 2013.

Dr. Ion XENOFONTOV,
Institutul de Studii Enciclopedice al AŞM

,

x Close

Facebook

Contact Form Powered By : XYZScripts.com