Header image

Sufletul unui copil e ca o picatură de ploaie pe trupul unui măr….

Copiii sunt ca niște oglinzi. Dacă se află în prezența iubirii, ei reflectă iubirea. Dacă iubirea este absentă din viața lor, ei nu au nimic de dăruit celor din jur. Ce îmi doresc să învețe copiii lumii și copiii mei la școală?

Copiii lumii, în loc de integrale, învață că fiecare om este responsabil pentru propriile alegeri.

Notele de la purtare sunt puse nu în funcţie de cât de mult se supun regulilor, ci după cât de frumos ştiu să accepte, să dea drumul şi să lase.

La fel de important ca ABC-ul este lecţia de încredere în sine si lecţia despre cum să gândeşti pozitiv.

După ora de religie, copiii învață cum se joacă Universul de-a v-aţi ascunselea cu noi şi cum să-l găsim atunci când ni se pare că l-am pierdut.

Copiii lumii învață, de mici, faptul că frica nu îi ajută cu nimic, în 99% din cazuri; că a-și face griji este o modalitate foarte eficientă din a-și opri creierul să se ocupe de chestiuni mai interesante; că foarte puţine lucruri din viaţa noastră sunt dezastre cu adevărat, restul sunt poveşti bune de spus mai târziu nepoţilor.

După orele de dictare, copiii învață câteva lecţii despre cum să se asculte pe ei înșiși.

Apoi, la muzică, prin muzică și cânt, copiii cercetează mai departe sunetele inimii, ale respiraţiei şi ale gândurilor.

Înainte de prima lege a termodinamicii, copiii învață că cea mai importantă lege a vieţii este că nu te poţi lupta împotriva a ceea ce nu poţi schimba, iar oamenii pe care îi iubesc fac parte din categoria asta.

Studiind poeziile lui Eminescu, copiii învață că atunci când dau iubire, primesc la rândul lor iubire, dar nu ca un troc, ci ca o revărsare necondiţionată; apoi, în loc de comentarii, copiii efectuează câteva exerciţii practice de iubit cei mai nesuferiţi oameni din lume, începând cu însăşi profa de română…

Iar la minunatul obiect Psihologie, copiii învață și conștientizează diferenţa dintre nevoie, atașament şi dragoste, iubire necondiționată.

La dirigenţie, copiii discută despre secretele şi fricile lor, doar pentru a descoperi că toată lumea gândeşte la fel şi că nu suntem deloc singuri.

Iar în pauză, copiii se bucură de «pauza de gândit», în care să le fie lăsat creierul în pupitru ca pe o carte şi să-si petreacă tot timpul pauzei bucurându-se că “nu gândesc, dar totuşi există”….

Şi mai presus de orice, din clasa întâi, li se explică clar tuturor copiilor că notele pe care le iau nu contează, coroniţa nu contează, restanţele nu contează, diploma nu contează, olimpiadele nu contează, ci singurul lucru care contează este, până la urmă, Iubirea, Calea, Adevărul și Viața.

Copiii învață să iubească necondiționat….

E singurul lucru la care merită să iei coroniţă….

Sursa: iubiresilumina.com

Contact Form Powered By : XYZScripts.com