Sunt moştenite nu păcatele personale, ci predispoziţia spre ele

Subliniem: se moştenesc nu păcatele personale, ci predispoziţia spre ele, adică pervertirea naturii omeneşti. Cu îngăduinţa lui Dumnezeu, păcatele nepocăite ale strămoşilor provoacă modificări patologice în trupurile şi în sufletele urmaşilor. Nu este exclus să fie vătămat genotipul.

Între însuşirile înnăscute se numără, de pildă, caracteristicile fundamentale ale sistemului nervos (după I. P. Pavlov, intensitatea, mobilitatea şi echilibrul proceselor de stimulaţie şi inhibiţie). Acestea lasă o amprentă esenţială asupra particularităţilor temperamentale (impulsivitate, irascibilitate, lentoare, calm, vioiciune şi așa mai departe).

Iar temperamentul, la rândul său, are o puternică înrâurire asupra comportamentului, caracterului, obiceiurilor, intereselor, cerinţelor, şi prin aceasta predispune la prezenţa anumitor patimi păcătoase. De el depinde într-o măsură însemnată puterea cu care se manifestă emoţiile negative (în primul rând mânia şi frica).

Din K. V. Zorin, Păcatele părinţilor şi bolile copiilor, Editura Sophia, Bucureşti, 2007, p. 38