Header image

Svetlana Sârbu – Mesager al cuvântului divin

22:35, sâmbătă, 20 decembrie, 2014 | Cuvinte-cheie: , ,

Veşti bune pentru Svetlana Sârbu, şefa Redacţiei Cultură de la Radio Moldova Actualităţi, în ajunul sărbătorilor de iarnă. Pentru munca sa inspirată, pentru profesionalism şi devotamentul de care dă dovadă deja de mai bine de 17 ani, inclusiv la realizarea emisiunilor cu caracter religios Svetlana Sârbu a fost decorată de Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, Vladimir, cu Ordinul „Sfânta Cuvioasa Parascheva”.

– Zilele acestea au avut loc două evenimente importante în viața Dumneavoastră. Mă refer la o aniversare frumoasă, dar și la distincția specială cu care V-ați întors de la Mitropolia Moldovei. Vă rugăm să oferiți câteva detalii pentru cititorii site-ului trm.md.

–  A fost, cred, cel mai important cadou cu ocazia zilei mele de naștere. Modesta mea muncă la radio, modeștii mei 17 ani de când realizez transmisiunile, a fost înalt apreciată și răsplătită cu Ordinul „Sfânta Cuvioasa Parascheva” de gradul II. Această medalie, de fapt, mă obligă la lucruri și mai multe. În domeniul comentariului liturgic, cuvântului duhovnicesc, sunt un autodidact. În toată munca mea sunt ajutată de colegul Iulian Proca, iar pas cu pas, am învățat cum să spun, ce să spun și cum să ascult liturghia.

Cu fiece transmisiune, înțeleg că s-ar putea mai mult. Eu însămi descopăr lucruri interesante. Calea spre cunoaștere, spre credință este o cale foarte interesantă, dar deloc ușoară. Astfel, prin intermediul cuvântului încerc să le aduc ascultătorilor noștri lumină, speranță, încredere, încerc să îi motivez să-și facă timp, în ritmul acesta atât de tumultuos, pentru ceea ce este cu adevărat valoros și sfânt. Rămâne la discreția omului – merge la biserică, se roagă mai mult acasă, cinstește sfinții… Datoria noastră este să fim discreți, profesioniști, să fim acei oameni care i-ar motiva pe ascultători să se gândească la viață. Nu toată lumea în zi de muncă poate merge la biserică. Atunci, radioul este o sursă foarte bună, este un sfetnic bun, aduce cuvântul lui Dumnezeu la biroul omului, la casa fiecăruia.
– Cum a fost întâlnirea cu Mitropolitul Vladimir?– A fost foarte emoționantă. Deși pe Mitropolitul Vladimir îl văd ori de câte ori merg la transmisiuni, la Mitropolie, în biroul Înalt Prea Sfinției Sale a fost cu totul altceva. Am fost onorată să fiu salutată prima, fiind un grup de patru oameni. Pe lângă înalta distincție au fost aduse și cuvinte frumoase, am primit în dar și o icoană, un dar de suflet. Deși a fost ședere scurtă, protocolară, de doar 15 minute, prin încărcătura emoțiilor mi-a părut cât o zi întreagă. I-am spus și Mitropolitului Vladimir că am o frumoasă ocazie să îi mulțumesc și pentru că foarte mulți preoți ne-au fost de ajutor. Ei rămân a fi colaboratorii postului Radio Moldova, ne referim acum la părintele Octavian Moșin, părintele Eugen Onicov, stareții mănăstirilor Curchi și Țâpova, Arhimandriții Siluan și Ioan Moșneguțu, sunt unele dintre fețele bisericești care între timp au devenit prietenii ascultătorilor, dar și prietenii noștri.

– De mai bine de 17 ani Dumneavoastră sunteți cea care își petrece sărbătorile la înregistrările în locașurile sfinte. A meritat să faceți acest sacrificiu, or, și familia își dorește să Vă aibă alături la masă în acele clipe de reuniune?

– Cred că a meritat, deși, de cele mai multe ori, aveam sentimentul de jenă atunci când veneam acasă, la mama, atunci când masa este gata, când bucatele sunt deja aranjate. Mi-e rușine că nu o pot ajuta, fie că e vorba de Paște, Crăciun, dar răsplata vine prin faptul că încerc să aduc puțină bucurie ascultătorilor noștri. Fiecare transmisiune înseamnă o noapte nedormită, emoții, dar încerc de fiecare dată să caut ceva nou. Regret uneori, dar încerc să mă gândesc altfel, am o șansă și o ocazie frumoasă ca de sărbătorile mari să fiu prezentă la biserică, acolo unde îi șade bine unui creștin. Or, sărbătoarea înseamnă întâi de toate rugăciunea, liturghia, cuvântul sfânt și apoi hrana materială. Asta am învățat în timp. Iar pentru că bat la poartă sărbătorile de iarnă, această distincție va fi cel mai frumos dar, probabil, și pentru ei, sau ce poate fi mai frumos pentru un părinte decât să se bucure de succesele copiilor săi. Atunci vor înțelege de ce vin mai rar, sau lipsesc de la mesele de sărbătoare.

– De 22 de ani faceți parte din echipa Radio Moldova, sunteți o profesionistă pe care a ales-o radioul și o prețuiește publicul. Care e mesajul Dumneavoastră pentru jurnaliștii în devenire?– Radioul într-adevăr m-a ales. I-am rămas fidelă 22 de ani. Au fost perioade în care mă bântuia gândul să plec, dar imediat îmi dădeam seama că nu aș fi putut să stau departe de acest colectiv minunat, de această atmosferă atât de frumoasă. Radioul înseamnă și foarte multă muncă, sacrificiu, dăruire, lacrimi, scenarii rupte, stresuri, dar radioul mai înseamnă și bucuria de a dărui, de a face viața cuiva mai frumoasă prin cuvânt. Microfonul trădează la fel ca și camera de luat vederi, microfonul simte minciuna, lașitatea, nepregătirea, trișarea. Și acum, după atâția ani de muncă, nu pot veni în fața microfonului fără pregătire, fără notițe, sunt niște reguli ca în orișicare meserie. Uneori mă gândesc că această muncă nu este pentru o femeie, or, ea este și mamă și gospodină. Însă te încurajezi și mergi mai departe, pentru ca și acasă să le reușești pe toate, și în suflet să îți fie bine, și emisiunea să fie una frumoasă, ca și în timpul postului ascultătorul să aibă ferma convingere că cel de la microfon a venit doar pentru el.


– Fiind în preajma sărbătorilor divine, ce le-ați ura ascultătorilor Radio Moldova, pentru că, practic, ați devenit deja un membru al familiei lor?

– Întâi de toate le-aș dori foarte multă sănătate. Recunosc, cândva prin tinerețe, îmi părea o urare banală, lipsită absolut de inspirație. Însă au trecut anii și le urez ascultătorilor noștri sănătate! Să avem grijă de noi, pentru că atunci când noi vom fi sănătoși, le vom putea aduce bucurie, îi vom putea susține pe cei dragi. Le mai doresc liniște sufletească, să aibă credință, să nu își piardă speranța. Să aibă puținul care să le aducă senzația de fericire, să se gândească că oricât de mari ar fi problemele, Dumnezeu este mai mare și le vede pe toate.

Sursa: www.trm.md

Contact Form Powered By : XYZScripts.com