Header image

Telegonia sau despre inversii genetice

Telegonia este ştiinţa care afirmă că asupra descendenţilor din partea femeii influenţează toţi foştii ei partneri sexuali. Este ştiut că şi după câţiva ani după relaţile extraconjugale întreţinute în timplul deplasarilor la festivalurile internaţionale sau olimpiadele sportive rusoaicele au început să dea naştere de la soţi albi, sănătoşi genetic, copii care nu seamănă nici cu mama, nici cu tata.

Cauza acestuia era modificarea genetică a lanţului cromozomial. Astfel, relaţia sexuală întreţinută cu mult timp  până la căsătorie devenise motivul tragedilor în familii.

Telegonia are muţli adversari, care prezintă „rezultatele cercetării”, demonstrând că telegonia este o aiurelă. A te conduce de ea înseamnă a manifesta lipsă de respect faţă de sine şi faţă de proprile dorinţe. Majoritatea acestor teoreticieni sunt oameni cointeresaţi, întrucât industria pornografică ar suferi pierderi considerabile dacă fenomenul telegoniei ar fi predat copiilor în şcoală. Pentru persoanele care promovează interesele acestei industrii este mai convinabil ca elevii să studieze în şcoală obiesctul ,,Planificarea familiei”, care contribue la familizarea tinerei generaţii cu viaţa precoce sexuală si, prin urmare, la profitul acestor persoane.

În timpurile noastre sunt răspândite aşa-zisele căsătorii de probă. Tinerii trăiesc, fără obligaţii reciproce şi „încearcă” dacă se potrivesc sau nu. Totul pare a fi foarte modern- mai bine să încerce pentru început, decât mai târziu să ajungă la divorţ. Şi „încearcă” o dată, de două ori, de trei ori. Rare ori o astfel de relaţie se termină cu căsătorie. Totuşi, numărul divorţurilor în urma acestor legături nu a scăzut. Conform datelor satatistice, doar al patrulea bebeluş se naşte sănătos. Şi aici ne amintim de principiul telegoniei!

Istoria milenară a omenirii este completată de exemple de pedeapsă a Domnului asupra poporului pentru viata lui desfrinata, „Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr.”(Romani 1,18). Iată unele mărturii din Biblie despre cum Dumnezeu îi cheamă pe oameni la neprihănire şi puritatea morală.

Până în zilele noastre pe muntele Ararat se află, toată în gheaţă, Arca lui Noe – corabia care aminteşte de potopul cu care omenirea a fost pedepsită pentru fărădelegile sale. În timpurile lui Noe păcatul devenise un mod de viaţă. Rămase unicul mod de stârpire a viciului şi a necredinţei de pe pământ – să fie distrusă toată suflarea omenească, astfel încât să nu devină purtătoare a nefericirii pentru urmaşi. Trebuia să moară şi lumea animală, căci oamenii, prin păcatul sodomiei, le-au pângărit şi pe necuvântătoare.

Următorul exemplu din Biblie este a celor cinci oraşe: Sodoma, Gomora, Adma, Ţeboim şi Bela. „Şi a stricat cetăţile acestea, toate împrejurimile lor, pe toţi locuitorii cetăţilor şi toate plantele ţinutului aceluia.” (Facere 19,25). Populaţia acestor oraşe se deosebea prin moravuri răzvrătite şi prin vicii oribile: „Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii. Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.”  (Romani 1,26-27).  Răul atinse aşa cote, încât aşteptările de remediere erau deja zădarnice, iar amânarea pedepsei era periculoasă.

Întinarea duce la rezultate distrugătoare pentru destinele viitoarei generaţii. Nici macar poporul ales de Dumnezeu, care este vinovat de păcatul curviei, nu este scutit de „mânia aprinsă” a Domnului. Biblia spune „Atunci s-a aşezat Israel în Sitim, dar poporul a început să se spurce, păcătuind cu fetele din Moab. Cei ce au murit de pedeapsa aceasta au fost douăzeci şi patru de mii.” (Numeri 25, 1-9).

Hipersexualitatea a devenit o caracteristică indespensablă a civilizaţiei moderne. Desfrâul la om se aprinde din toate direcţiile, la aceasta servesc publicitatea, nenumăratele filme ce abundă în scene pline de păcate. Acestui scop servesc şi moda, industria cosmetică.

Ideologia contemporană a libertăţii contemporane distruge complet coarda ruşinii în om. Chiar de la o vârstă precoce copilului i se impun „idealuri” de cultură în masă, inclusiv industria de producere a diverseloor jucării pentru micuţi ce dezvoltă hipertrofia sexuală. Este suficient să te uiţi la păpuşa Barbie – cu picioare lungi, cu ochi albaştri, cu părul lung de culoare aurie. Nu în zădar păpuşa Barbi este numită „vedetă porno neînsufleţită”.

Fenomenul telegoniei se manifestă prin influenţa foştilor parteneri asupra urmaşilor, astfel, copii femeilor care se află în a doua căsnicie vor moşteni şi amprenta primului bărbat.

Există o legitate istorică, absolut veridică şi verificată – acele popoare în rândul cărora este râspândit păcatul desfului repede dispăreau de pe faţa pământului sau îşi pierdeau independenţa şi cedau locul altor popoare. Legătura dintre naţiunile slăbite sau pe cale de dispăriţie şi păcatul desfrâului este evindentă din punct de vedere istoric. O societate bolnavă, molipsită de păcate, încetează de a mai da naştere unor oameni de geniu, transformându-se în una mediocră. Acest lucru are loc treptat, pe parcursul a câtorva generaţii, prin înmulţirea de păcate. Moralitatea este esenţială, prioritară, de aceea, în cazul în care ea este afectată, suferă şi trupul.

America este ţara cu libertate nelimitată a moravurilor în relaţiile sexuale, unde cultul păcatului de preacurvie este înrădăcinat încă din copilărie. Cu toţii ştim că SUA cumpără „creieri” din Europa, Rusia, India, China şi din alte ţări, nefiind în stare să-şi asigure un număr suficient de specialişti cu grad superior de calificare în anumite domenii. Nu este aceasta o confirmare a existenţei practice a telegoniei?

Noi nu putem afirma că fenomenul telegoniei este explicabil din punc de vedere bilogic, dar ceva asemănător a fost descris în Biblie: „Să nu-şi ia de soţie femeie desfrânată sau necinstită; nici femeie lepădată de bărbatul ei, căci sunt sfinţi ai Domnului Dumnezeului lor.” (Leviticul  21, 7). „Fiul femeii desfrânate să nu intre în obştea Domnului.” (Deuteronomul 23,2). „Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său. „ (1 Corinteni 6,18).

Există o părere preconcepută în tradiţia populară precum unei tinere nu i se permite să aibă o relaţie intimă până la nuntă, iar tânărul are voie. Acest lucru este categoric neadevărat. Dacă tânărul întreţine relaţii intime cu oricine şi consideră că mai târziu va fi totul în ordine, el se înşeală. Dacă el nu se pocăieşte pentru cele făcute, peste o vreme se va convinge că urmaşii lui vor duce păcatul acelor desfânate cu care el a întreţinut relaţii până la căsătorie.

Сe este de făcut? Este necesară pocăinţa adâncă, sinceră şi căsătoria religioasă. Marea taină a cununiei corectează multe păcate ale tinereţii, ceea ce în nici un caz nu înseamnă că trebuie să păcătuim până la căsătorie. Castitatea este un mare dar spiritual, este o garanţie a fericirii pentru toată viaţa.

Strămoşii noştri ţineau fetele de măritat închise, deoarece ei ştiau foarte bine care sunt consecinţele relaţiilor de până la căsătorie. Bărbatul care necinsteşte o tânără îi distruge întreaga viaţa şi nu numai pe a ei, dar şi cea a copiilor pe care îi va aduce în lume.

Acesta este unul din motivele de bază ale bolilor genetice începând cu tulburările sistemului nervos până la subdezvoltarea lui, sindromul Down şi alte nenorociri. Telegonia a demonstrat că se transmit nu doar trăsătirile exterioare ale partenerului sexual, dar şi cele interioare. Rezultatele telegoniei au demonstrat că într-adevăr contează cine au fost partenerii fetelor şi a femeilor în relaţiile lor intime până la căsătorie.  Legătura sexuală a femeii cu fiecare dintre parteneri duce la modificarea genetică a sistemului de reproducere, în consecinţă o schimbă pe ea, dar şi genealogia soţului legitim.

Principala concluzie a telegoniei este următoarea: cu cât mai multe relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi are femeia are până la naşterea primului copil, cu atât mai mult se modifică lanţul ei cromozomic şi cu atât mai puţine sunt şansele de a da naştere copiilor proprii ai iubitului. De aceea „onoarea de fată” este o concepţie mai mult moral-genetică, iar virginitatea este un criteriu al curăţirii genetice. Strămoşii noştri ştiau apropri că primul contact sexual al femeii lasă urme în sistemul ei genetic pentru toată viaţa.

Explicaţia este următoarea: pe de  o parte în organismul femeii pătrund hormoni şi fermenţi cu acţiuni puternice, care modifică mecanismul eridităţii în perioada de procreare. Pe de altă parte, se produce o puternică influenţă asupra psihicului, iar prin intermediul acestuia asupra sistemului eriditar.

Legile morale ale strămoşilor noştri şi elementele de bază ale creştinismului îşi găsesc confirmarea în preocupărişe ştiinţifice actuale. Tinerii trebuie să cunoască aceste rezulatate şi să ia atitudine, dar nu să urmeze modelele desfrâului actual.

Pr. Victor Curcă
Extras din Credinţă creştină ortodoxă şi medicină, Chişinău 2012, p.63-66

 

 

,

x Close

Facebook

Contact Form Powered By : XYZScripts.com