Trăind în viitor

Unii trăiesc în trecut; alţii în viitor. „Cât  de ciudat este cursul vieţii noastre! scria Stephen Leacock. Copilul spune: „Când voi fi mare.” Iar când e mare, zice „Când am să mă căsătoresc”. Apoi gândul se schimbă în „Când voi ieşi la pensie”. Iar când vine pensia, se uită înapoi la peisajul străbătut şi-i pare că peste el bate un vânt rece:  parcă a trecut pe lângă el şi s-a dus. Viaţa, aflăm prea târziu, este în trăire, în ţesătura fiecărei zi şi în fiecare ceas.”

Aşa cum scrie părintele Elcianinov în Spiritualitatea rusă : Noi fie privim cu tristeţe în urmă, fie trăim în aşteptarea viitorului în care nu se pare că va începe adevărata viaţă. Dar prezentul – viaţa noastră adevărată  – îl petrecem în vise şi regrete fără rost.”

Dacă luăm o lanternă puternică şi luminăm la mare distanţă, nu mai vedem drumul pe care calcăm.   Uneori ne concentrăm aşa de mult la căile de mâine, încât ne împiedicăm şi cădeam pe calea de azi. Cum bine zicea cineva: „Fă întâi binele pe care-l ştii şi ţi se a arăta binele pe care nu-l ştii.”

Cea mai bună cale de a înfrunta viaţa este aceea de a nu privi spre trecut sau a-ţi face griji pentru viitor, ci ate încrede în Dumnezeu, Care ne dă viaţa într-o zi şi ne făgăduieşte să ne dea „pâinea cea de toate zilele”, confortul necesar, tăria şi sprijinul de fiece zi.