Header image

Un om nemaipomenit – Părintele Paul Mihail

22:23, duminică, 17 iunie, 2018 | Cuvinte-cheie: , , ,

În Chișinău, pe actuala str. A. Șciusev, fosta Leovei se mai păstrează casa cu nr. 78, care a găzduit odinioară pe un distins cărturar și biblioteca lui.

Tânărul Paul MIHAILOVICI, care mai târziu semna Paul Mihail, originar din Cornova, judeţul Orhei e un reprezentant al noii generaţii de clerici cu studii solide teologice, având primele descoperiri importante încă în anii studenției, adică manuscrise şi cărţi vechi, el era parcă chemat să cerceteze trecutul.

Colegul lui, preotul Vasile Ţepordei, era publicist, era redactor al unei gazete combative Raza, pe când Paul Mihail vroia să dea o altă dimensiune generaţiei sale, adică o generaţie calmă, care caută în adâncurile istoriei şi nu încearcă să se răfuiască cu orgoliile care bântuiau acel segment delicat al istoriei interbelice.

Biografia lui Paul Mihail dintr-o eroare n-am inclus-o în Enciclopedia Chişinăului (1997), fapt mult regretat de mine şi-am reuşit să mă reabilitez abia când am pregătit monografia Cornova. Acest material îmi oferă prilejul să repar greşeala comisă:

„Mihail (Mihailovici) Paul (29.VI.1905, comuna Cornova, jud. Orhei – 11.X.1994, Bucureşti).

Cărturar de excepţie, preot, publicist.

Orfan de tată a fost crescut la orfelinatul Mănăstirii Hârjauca.

În 1918 se înscrie la Seminarul Teologic din Chişinău pe care l-a absolvit în 1926, când se înscrie la Facultatea de Teologie din Iaşi filiala Chişinău.

Pe parcursul studiilor a îndeplinit funcţia de secretar al Facultăţii.

Paralel a studiat la Facultatea de Litere din Iaşi, secţia Istoria românilor.

În 1928 debutează în presa periodică.

O bursă i-a permis să efectueze călătorii de studii în Iugoslavia, Bulgaria, Grecia, Cehoslovacia, Turcia. A fost printre primii cercetători români care a făcut investigaţii în arhivele mănăstireşti şi eparhiale din aceste state, adunând şi copiind peste 1300 de hrisoave, surse şi alte documente ce constituie un patrimoniu istoric, cultural şi bisericesc inestimabil.

Hirotonit preot în anul 1933 în catedrala mitropolitană din Chişinău de  mitropolitul Basarabiei Gurie Grosu. Preot la biserica Sf. Arhangheli (Soborul Vechi) din Chişinău . La 28 iunie 1940 părăseşte Chişinăul nereuşind să salveze documentele de arhivă şi nici biblioteca personală.

În 1942-1944 a fost paroh la Soborul Vechi din Chişinău, a condus Şcoala de catiheţi bisericeşti şi Muzeul Bisericesc din Chişinău şi a reuşit să evacueze o parte din arhiva şi exponatele acestei instituţii, care se află astăzi în România.

În 1945 la Râmnicu-Vâlcea, unde se evacuase Facultatea de Teologie a Universităţii din Cernăuţi, susţine cu „Magna cum laude” teza de doctorat cu tema Ctitorii româneşti către locurile sfinte şi popoarele vecine.

Distincţii: Premiul Academiei Române Năsturel (1940) pentru lucrarea Tipărituri româneşti în Basarabia de la 1812 –1918.

Titlul onorific Avva Pavel pentru activitatea sa de 50 de ani ca slujitor al bisericii (1980).

Opera: Bibliografia bulgară şi rusă referitoare la Basarabia şi coloniştii bulgari (1932); Opt documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare (1933); Documente moldoveneşti găsite la Constantinopol (1462-1775) (1933); Rolul naţional al bisericii ortodoxe din Basarabia (1933); Mărturii româneşti din Bulgaria şi Grecia (1468-1866) (1934); Album de documente moldoveneşti din veacul al XV-lea (1934, Iaşi); Registrele actelor moldoveneşti din arhiva de la Constantinopol a Sf. Mormânt (1934); Cărţi bisericeşti, manuscrise şi icoane din Basarabia (1934); Personalităţi religioase şi culturale din Nişcani (1937); Satul Nişcani după documente şi tradiţii (1937); Figuri monahale din Basarabia (1938); Documente şi zapise moldoveneşti de la Constantinopol (1607-1806); Documente de limbă românească din veacul al XV-lea (1948); Relaţii externe bisericeşti ale lui Ştefan cel Mare, circulaţia Cazaniei Mitropolitului Varlaam în biserica românească (1957); Din corespondenţa episcopului Melchisedec (1959); Tipărituri româneşti din Basarabia (1941, Bucureşti, Academia Română); Cronica lui Ion Neculce copiată de Ioasat Luca. Manuscrisul Mihail (1980); Jurnalul călătoriei de studii în sud-estul Europei (1931), Bucureşti, 1991; Mărturii de spiritualitate românească din Basarabia. Cuvânt către cititor de N. Vornicescu. Postfaţă de Ş.S. Gorovei, 193, 408 p. Mihail P., Mihail Z., Acte în limba română tipărite în Basarabia, I (1812-1830), Bucureşti, 1993; Jurnal 1940-1944 (Bucureşti, 1998); Corespondenţa AVVA Dr. Paul Mihail (Bucureşti, 2000).

După absolvirea studiilor seminariale, Paul Mihail îşi publică primele materiale în revista Viaţa Basarabiei , cea mai importantă revistă din ținut. În scurtă vreme a devenit unul dintre autorii preferaţi ai publicaţiei, fiindcă acoperea cu prisosinţă două domenii-cheie – cultura cărţii şi cultura creştină.

Având o scriitură bine fundamentată, documentată cu materiale inedite, Paul Mihail a rămas şi astăzi publicistul de referinţă pentru tipăriturile sale la celebra revistă Viaţa Basarabiei:

Înfăţişări de viaţa culturală românească la mănăstirea Noul Neamţ din Basarabia. (1935. – nr.11-12.), Anexe: Câteva scrisori; Mănăstirea Căpriana, centrul de sprijin al revoluţionarilor bulgari în secolul al XIX. (1938. – nr.1-2.); Recenzie. (1938. – nr.1-2. – P.124.), – Rec. la cartea: Mincev D.M. Bulgarii din Basarabia de Sud. – 1938; Recenzie. (1938. – nr.3.), – Rec. la cartea: Iordăchescu Cicerone. Însemnări din anii 1916-1919. – Iaşi, 1937; Recenzie. (1938. – nr.6-7.), – Rec. la cartea: Boga L.T. Documente din Basarabia. – Chişinău, 1938. – Vol. II; Însemnări creştine: Rev. de orientări pastorale şi misionare. (1938. – nr.6-7.); Recenzii. (1938. – nr.6-7.), – Rec. la cartea: Ciobanu Ştefan. Din legăturile culturale româno-ucrainene; Ioanichie Galeatovschi şi literatura românească veche. – Bucureşti, 1938; Recenzie. (1938. – nr.6-7. – P.120-121.), – Rec. la cartea: Urzică Dimitrie. Bătălia din dumbrava de la Lipinţi. – Iaşi, 1937;

O colecţie de Ordine şi medalii. (1938. – nr.12.); Mărturiile veteranului Ion Spoială în legătură cu războiul de la 1877-1878. (1939. – nr.2-3.); Recenzie. (1942. – nr.4.), – Rec. la cartea: Pelivan, Ioan.  Alexandru Matei Cotruţă: Schiţă biografică; Acte de contribuţie românească la războiul Crimeiei şi fondarea Odesei. (1942. – nr.5-6.); Vitrina cărţii. (1943. – nr.9-10.), – Rec. la cartea: Popescu N.M. Preoţi de mir adormiţi în Domnul. – Bucureşti, 1942; Vitrina cărţii. (1943. – nr.9-10.), – Rec. la cartea: Tit Simedrea, mitropolitul Bucovinei: Vechea episcopie a Hotinului în biserica ortodoxă Română (nr. 1-3, 1943).

Când l-am cunoscut la Bucureşti, avea acelaşi spirit de cărturar, de om pus să descopere manuscrise şi cărţi necunoscute, dar îi mai apăruse o nostalgie, toţi anii de la ’44 până la ’90 a fost departe de locurile de baştină şi aceasta l-a făcut ca în cercetările lui ştiinţifice să se axeze pe descoperirea materialelor basarabene.

M-am întâlnit cu el o singură dată. În 1992, la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti, unde am prezentat o expoziţie de portrete ale scriitorilor basarabeni. Ne vedeam pentru prima şi ultima oară. Dar aveam senzaţia că ne cunoaştem de-o viaţă, stabilind că pe undeva suntem rude, căci bunicul meu avea pământ pe moşia Cornovei şi botezase acolo. Dar cel mai important moment pe care mi l-a descifrat Paul Mihail, dovedind o profundă cunoaştere a limbii ruse a fost atunci când me-a descifrat etimologia satului meu de baştină, Dereneu, atestat documentar din 1495, adică din timpurile lui Ştefan cel Mare. Denumirea provenea de la cuvântul slav deoren –ce se traduce – copac de corn, ceia ce corespunde realităţii. Satul şi astăzi e înconjurat de păduri de corn .

În 1998 Eugenia și Zmafira Mihail au publicat „Jurnal (1940- 1944) și corespondența” de Paul Mihail unde am găsit descrierea zilei de 28 iunie 1940, care i-a marcat destinul:

„E  Vinerea Patimilor României Mari! Sfârșitu-s-a ! Ceea ce generații întregi au luptat, au sângerat, au muncit, s-a risipit, s-a distrus, s-a năruit. Este oare de crezut aceasta, ca în câteva ceasuri să se prăbușească o provincie, să se răpească milioane de oameni și să se sfârșească o religie creștină de două mii de ani ? Ce seară liniștită  a fost aseară, nimic nu știam. Dimineața, 28 iunie, printr-o creștină venită la biserică, aflu că Rusia Sovietică a cerut Basarabia și Nordul Bucovinei. A venit Genea (soția lui P.Mihail-n.n.) cu lacrimi de la piață, am alergat la Arhiepiscopie, m-am informat, apoi, trecând pe la Catedrală, am bătut metanie pe scări și am venit acasă. Lacrimi multe, disperare, jale și tânguiri. Gândul să plecăm cu toții la Iași. Apoi Genea a zis „ Pleacă tu, că eu voi orândui aci și voi veni”. Imposibil de a mai face mișcări. Dispreț față de tine însuți. Luăm geamantanul cu documentele și manuscrisele mele, mă uitam la ele și le lăsam jos. Încotro pleci și cu ce mijloace ? Agitații pe străzi, manifestații de ale evreilor și muncitorilor și bararea drumurilor cu mașini, camioane și căruțe. Armata care se retrage cu capetele în piept, dezarmată, fără ofițeri superiori și tulburările care au început. Se aude țăcănitul mitralierilor. Un cer plumburiu și un zgomot înăbușit care plutește în văzduh. Ceasul despărțirii de mormintele părinților, de pământul natal, de casă, de agoniseala materială, de documente, cărți și icoane a sunat. Glasul strămoșilor vorbește în mine. Iau drumul pribegiei cu câteva cărți, însemnări, o pâine și încălțat în bocanci pornesc. Întru în biserică, în fața prestolului lui Dumnezeu, îngenunchez, mă rogpentru pământul acesta, biserica aceasta și pentru mine. Îmbrățișez pe Genea, pe Zamfira, care plânge, lacrimi multe, multe și apoi la portiță întâlnesc un grup de parohieni, cari aflnd că plec au venit cu buchete de flori să mi le prezinte acum, mâine 29 iunie fiind ziua mea. I-am îmbrățișat, sărutat, le-am mulțămit. A venit și bunica Genei, ne-am luat rămas bun, am rugat-o cât poate să păstreze cărțile și documentele. Încăo sărutare celor dragi, cu șiroaie de lacrimi, pornesc grăbit prin mulțimea ce manifesta și prinmarea dezordine ce domnea. La gara Visterniceni, plină cu soldați și evrei, mi se spune că trenul nu mai merge spre Iași. Aștept o bucată de timp, apoi pornesc pe jos pe linia ferată. Înaintea mea sunt atâțea. Întâlnesc geamantane părăsite, buccele și bagaje. Toți fug, toți cu spaimă. O doamnă cu o căldare spartă în mână, gesticulează și vorbește întruna. Nimeni nu o ascultă. Cu răsuflarea reținută, ajung la gara Ghidighici. Aci găsesc trenul românesc. Mă urc peste bagaje și lume într-un vagon. E ora 12 amiază și Chișinăul a fost ocupat. Seara ajung la Iași. Trenurile veneau unul după altul. Întâlnesc pe Sergiu Roșca. Abia la Iași îmi dau seama că am făcut o irepetabilă greșeală, de a fi fără soție și copil. Gara Iași e în haos. Mii de refugiați, bagaje, copii și vagoane.”(pag.12-14).

Am corespondat, ne-am amintit de lucruri uitate, de oameni uitaţi şi în sufletul meu a rămas lumina unui om nemaipomenit—părintele Paul Mihail…  

Iurie Colesnic

Chișinău, pe actuala str.A.Șciusev, fosta Leovei se mai păstrează casa cu nr. 78, care a găzduit odinioară pe un distins cărturar și biblioteca lui – Paul Mihailovici (Mihail)

Contact Form Powered By : XYZScripts.com