Header image

Un preot român propune schimbarea teoriei lui Einstein! Fizicianul Iosif Bena: Teoria relativităţii este incompletă

18:01, luni, 6 octombrie, 2014 |

Calea spre rai, drumul spre bani (grant ştiinţific) şi formarea găurilor negre
“Teoria relativităţii a lui Einstein este incompletă şi trebuie schimbată cu o descriere microscopică în genul aceleia pe care am descoperit-o noi”, susţine cu tărie preotul Iosif Ben ace “predică” şi faptul că “Universul nu e produsul unei întâmplări”. Adevărat am descoperit! Un părinte fizician. Un reprezentant al bisericii îmbrăcat în haine de om de ştiinţă, un ocrotitor al rugului neîncrederii şi al necredinţei în acelaşi timp propovăduitor al curăţeniei sufleteşti. Iată cum s-ar putea întâmpla.

Fizicianul întreabă, părintele răspunde. Şi invers. Uite, aici e raiul, ăsta e Universul! Ucigă-l toaca e un “monstru” din “carne” şi… elemente chimice? Sufletul e al lui Dumnezeu? Dar e de fapt energie pură. Cu stânga ne închinăm. Cu dreapta décorăm formule matematice. Asta e calea spre cer, dincolo e drumul spre cucerirea Universului. Doamne iartă-ne! Ar putea încăpea un fizician şi o faţă bisericească în aceeaşi piele? Ei bine, după cum vedeţi, da! Pe de o parte apără cu crucea, pe de alta fulgeră cu ştiinţa. Este părintele ce susţine existenţa în univers a sute de găuri negre, contrar teoriei generale. Uneori păcătuieşte ca mirean şi tot el îşi îndreaptă greşelile, preot fiind. Cu smerenie, răbdare şi cuviinţă l-am abordat pe sfinţia sa, domn’ profesor, unul din cei mai valoroşi fizicieni români ai momentului. Mi-am exprimat mica nedumerire legată de cele două laturi ale personalităţii sale, de om de ştiinţă, slujitor al cifrelor şi al datelor precise, fără urme de tăgadă, cât şi de doctor în cele sfinte.

A absolvit fizica la faimoasa universitate americană MIT, instituţia ştiinţifică aflată pe primul loc în lume. După doctoratul la University of California, a câştigat o bursă post-doctorală la UCLA. Invitat de marile universităţi americane să rămână în SUA, preferă Franţa, unde este unul dintre cercetătorii de vază la vestitul institut francez CEA-Saclay. Încă din SUA a urmat şi calea bisericii, devenind preot. Este românul care, în urmă cu câţiva ani, a câştigat cel mai mare grant european pentru cercetare (un milion de euro). Specialistul numărul unu al Europei (român) în studiul găurilor negre. Pe lângă faptul că este un preot cu har, părintele-profesor Iosif Răzvan Bena, cum e firesc, este respectat de înaltele “feţe” academice. Slujeşte cu sfinţenie şi har teoriile fizice ale momentului în amfiteatrele, laboratoarele şi cercurile ştiinţifice, la cel mai înalt nivel: doar cerul e deasupra studiilor sale preţuite. Din amvonul elitei oamenilor de ştiinţă ai lumii, preotul Iosif Bena aghezmuieşte necredinţa ori reaua intenţie. M-am “spovedit” şi eu sfinţiei sale, fizicianului Bena. I-am mărturisit că doresc un scurt interviu în care să vorbim mai mult de cele lumeşti şi mai puţin de găuri negre ori draci. A acceptat cu bunăvoinţă interviul.

Portret al părintelui specialist în studiul găurilor negre
Locuieşte în Franţa unde este cercetător la o importantă instituţie academică (Saclay, Institut de Physique Théorique), fiind specialist în fizică teoretică (gravitaţie cuantică, teoria stringurilor). Ultima oară când am vorbit cu el era la Amsterdam la o întâlnire cu oamenii de ştiinţă. Cei din ţară îl cunosc mai puţin. Dintre aceştia, un respectat cercetător român, matematicianul Sergiu Moroianu, cu care m-am întâlnit, mi-a spus despre el: “A absolvit universitatea la MIT (undergraduate) şi apoi doctoratul la University of California, Santa Barbara, în 2004. În 2009 a primit un ERG starting grant (acestea sunt nişte granturi de la UE pe ştiinţă din care nu a luat încă nimeni din România, adică nici un om de ştiinţă care lucrează în România). Soţia lui este tot fizician şi a avut şi ea un astfel de grant. Amândoi cred că ar face o impresie super-bună în ziar. În plus, el este de câţiva ani şi preot ortodox la Mitropolia Europei Occidentale a BOR. Cred că este un fizician super-tare. Aceasta este pagina cu lucrările şi citările lui: http://inspirehep.net/search?p=find+a+bena%2C+i
În fizică se publică mult, dar cred că este totuşi foarte bine pentru vârsta lui”, a spus Moroianu.

Preotul Bena: “Există foarte puţine universuri cu o constanţă cosmologică pozitivă”
Pentru că este şi fizician, cu atât mai mult a reuşit să înţeleagă faptul că există Dumnezeu. “E cam greu când vezi că legile fizicii sunt aşa precis aranjate, să crezi că universul este produsul unei întâmplări. Există foarte puţine universuri cu o constanţă cosmologică pozitivă”, este un “crez” al respectatului fizician Bena. Încerc să mi-l imaginez dincolo de extremităţile tastaturii. Un om jovial, un preot blând, pe scurt un om bun, aşa cum a dovedit-o, purtând fără să ezite dialogul cu mine, în ciuda faptului că se afla în concediu. “Vineri şi joi au fost foarte încărcate, şi sâmbătă am plecat cu maşina spre sudul Franţei”.

■ Jurnalul Naţional: Cum de aţi îmbrăcat haina preoţească la începutul unei cariere ştiinţifice extraordinare? Preotul Constantin Alecse v-a fost călăuzitor în noul dv drum. Erau anii rezidenţei în SUA. Cum a fost îmbinarea între preocuparea dv de cercetător/doctorand la o universitate de prestigiu americană şi apropierea de biserică? Aţi făcut şi studiile teologice şi apoi aţi co-slujit la Parohia Sf. Treime din Los Angeles. Cum a fost acea perioadă? Aţi trecut prin toate treptele ierarhice?
■ Iosif Răzvan Bena: Î
n timpul doctoratului în Santa Barbara mergeam la o biserică ortodoxă formată din americani care fuseseră protestanţi (baptişti, penticostali, etc) şi care se convertiseră în masă la ortodoxie. Soţia mea şi cu mine şi cu încă un grec eram singurii născuţi ortodocşi din acea biserică, restul erau toţi convertiţi. Cultura teologică a acestor americani era mult peste nivelul meu (când mergeam la masă cu prietenii de acolo se discuta despre Hexameronul Sf. Vasile cel Mare, etc.), aşa că m-am hotărât să învăţ mai mult despre biserica ortodoxă şi m-am înscris la un curs prin coresponenţă. După ce am terminat doctoratul am primit o bursă post-doctorală de trei ani la UCLA şi am început să merg la biserica Sf. Treime din Los Angeles. Cântam la strană şi, după un an şi ceva, preotul Constantin Alecse mi-a propus să fiu hirotonit diacon. Am acceptat, dar după un an mi s-a terminat bursa postdoctorală şi a trebuit să mă mut la Princeton, pe coasta de est a Americii, iar un an mai târziu am primit post permanent de cercetător universitar în Franţa, şi am venit aici. Am stat ca diacon mai mulţi ani şi mi-ar fi plăcut să rămân diacon, însă Mitropolitul Iosif (al Europei de Vest) m-a îndemnat să accept să fiu hirotonit preot.

■ V-au fost îndrumaţi încă de mic paşii spre credinţă, religie, aţi trăit într-o familie religioasă? Părinţii, bunicii dv au fost profund credincioşi?
■ Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Ţin minte că m-am spovedit o dată în România, când aveam 8-9 ani, şi următoarea dată când aveam 18 ani şi eram deja student la MIT. Preotul mi-a spus atunci “welcome back to the Church” şi ţin minte că am fost foarte şocat – mă consideram creştin-ortodox cu acte în regulă şi  am fost foarte şocat că acel preot considera că fusesem în afara bisericii în cei 10 ani în care nu mă împărtăşisem. A durat câţiva ani până să îmi dau seama că avea dreptate.

■ Cum răspundeţi la întrebările fundamentale ale vieţii? Din punctul de vedere al fizicianului sau din acela al preotului? Ori combinaţi ambele ipostaze? Cum vedeţi răspunsurile la apariţia vieţii, existenţa morţii, a suferinţei? Mai întâi din pozitia de fizician şi apoi din poziţia de preot?
■ Nu cred că există răspunsuri facile la asemenea întrebări. Există nişte răspunsuri simpliste care circulă prin medii bisericeşti (moartea şi suferinţa vin pentru că suntem păcătoşi, etc.) şi există nişte răspunsuri simpliste “pseudo-ştiinţifice”, pe care le dau ateiştii (moartea vine pentru că se uzează celulele şi suferinţa  vine de la malfuncţia unui mecanism evoluţionist de auto-apărare). Astfel de întrebări sunt foarte greu de încadrat în tiparele cu care mintea umană e obişnuită, în limbaj bisericesc aş putea să le numesc taine. După părerea mea, mintea umană nu are destulă complexitate ca să înţeleagă aceste probleme.

■ La ce biserica din Franţa slujiţi acum?
■ Merg alternativ la trei biserici din sudul Parisului, două în care slujbele se ţin în română şi unde vin mai mult români şi alta la care foarte mulţi credincioşi sunt francezi convertiţi la biserica ortodoxă, şi unde slujbele se ţin în franceză.

■ De ce oamenii bisericii erau atât de cruzi pe vremea lui Galileo Galilei, de exemplu? Care e relaţia dintre ştiinţă şi religie astăzi? Între cercetători şi oamenii bisericii?
■ Cuvântul “biserică” este folosit un pic prea general. În biserica ortodoxă nu a existat nicicând tendinţa de a forţa descoperirile ştiinţifice într-un calapod religios, atât din cauza faptului că teologia “raţională” în spiritul lui Thomas Aquinas a fost respinsă de răsăritul ortodox, cât şi din cauză că după căderea imperiului bizantin încoace în ţările ortodoxe nu prea au fost multe descoperiri ştiinţifice. Însă în cei aproape o mie de ani în care centrul culturii şi civilizaţiei a fost la Constantinopol nu ştiu să fi fost oameni de ştiinţă forţaţi să renunţe la descoperirile lor de către biserică. Personal consider că luptele contra descoperirilor stinţifice din motivul că ar contrazice ce spune Biblia, cum ar fi încercările de a demonstra că Universul nu are 13,8 miliarde de ani vechime cum măsoară astronomii, ci doar 7000 de ani (cum se obţine dacă adunăm vârstelor patriarhilor din Vechiul Testament), sunt rezultatul unei viziuni teologice superficiale, care nicicând nu a fost acceptată de Biserica Ortodoxă. Astfel de încercări sunt foarte la modă în mediile protestante din America şi e drept că din când în mai sunt  copiate şi prin spaţiul Ortodox, însă nu cred că sunt proprii gândirii teologice Ortodoxe. Această deschidere a ortodoxiei faţă de ştiinţă se vede şi din faptul că sunt mulţi oameni de ştiinţă care slujesc în biserică. Cazul meu nu e singular, de exemplu, regretatul părinte John Turkevich, care era profesor în departamentul de chimie de la Princeton şi mulţi alţii în viaţă.

“Şansa să creezi la întâmplare un univers este foarte mică, universal nu e produsul unei întâmplări”
■ Slujiţi în acelaşi timp credinţa, dar şi ştiinta? Cum de puteţi să o faceţi?
■ Orice om de ştiinţă care cercetează legile fizice pe care e bazat universul şi încearcă să găsească valoarea constantelor din aceste legi nu poate să nu-şi pună întrebarea: ce s-ar întâmpla dacă aceste constante s-ar schimba puţin? Răspunsul este simplu: o schimbare cât de mică a acestor constante ar rezulta într-un univers în care viaţa nu e posibilă: sau nu s-ar forma galaxii şi stele sau, mai rău, dacă, de exemplu, protonul ar fi mai greu cu doar 2 la mie, toţi protonii s-ar descompune în neutroni şi nu ar mai exista hidrogen, oxigen, elemente chimice, nimic. Tot universul ar fi făcut din neutroni şi găuri negre. Deci din punctul de vedere al legilor fizicii, şansa ca să creezi la întâmplare un univers în care viaţa să fie posibilă este foarte mică. La fel de mare ca şansa de a găsi o anumită monedă într-un morman de monede care acoperă tot Pământul şi care se înalţă până la Lună. E cam greu deci, când vezi că legile fizicii sunt aşa precis aranjate ca să existe viaţă, să crezi că universul este produsul unei întâmplări.

“Teoria relativităţii a lui Einstein este incompletă şi trebuie schimbată cu o descriere pe care am descoperit-o noi”
■ Cât de folositor v-a fost acel grant de un milion de euro şi la ce rezultate aţi ajuns?
■ Am studiat găurile negre în teoria stringurilor. Găurile negre sunt obiecte fascinante pentru că pun în conflict cei doi stâlpi ai fizicii moderne – mecanica cuantică şi teoria generală a relativităţii. Orice obiect aruncat într-o gaură neagră, care trece de o anumită suprafaţă numită orizont, nu mai poate să se întoarcă înapoi şi asta contrazice mecanica cuantică, conform căreia orice proces fizic microcopic este reversibil. Am reuşit să arat împreună cu colaboratorii mei că orizontul anumitor găuri negre este cauzat de fluctuaţiile unui sistem de obiecte din teoria stringurilor, exact la fel cum un curent de aer este cauzat de o mişcare comună a unui sistem fluctuant de mai multe molecule. După părerea mea, acest rezultat împacă mecanica cuantică şi teoria generală a relativităţii, arătând că descrierea unei găuri negre din teoria relativităţii a lui Einstein este incompletă si trebuie schimbată cu o descriere microscopică în genul aceleia pe care am descoperit-o noi.

■ Preotul Alecse spunea că “soţii Bena constituie modelul exemplar, prin viaţa şi slujirea lor, al adevăratei relaţii dintre ştiinţă şi religie şi nu o confruntare. “Ne face o deosebită plăcere ori de câte ori revine în Statele Unite ale Americii, drept participant la simpozioane ştiinţifice, să co-slujim, şi să ne bucurăm întru Domnul la Sfânta Masă Euharistică”. Vă rog să completaţi la cele de mai sus cu ce aveţi de spus?
■ Nu prea am cu ce. Părintele Constantin cred că ne vede într-o lumină mult mai strălucitoare decât realitatea.

■ Cum vă ajută Dumnezeu să ajungeţi la rezultatele ştiinţifice de excepţie, la performanţe? Când sunteţi într-un impas de natură ştiintifică faceti apel la ajutorul divin?
■ Nu cred că faptul că lucrez în cercetare face vreo diferenţă. Când pornesc la lucru zic “Doamne ajută!”, exact ca un cosaş care zice “Doamne ajută” înainte de a începe să cosească. Pe de altă parte, e clar că fizica fundamentală, încercând să dezlege misterele cele mai profunde ale Universului, poate fi considerata mai apropiată de teologie decât alte domenii de cercetare mai aplicate. Şi e posibil ca ceea ce m-a atras pe mine si pe mulţi din generaţia mea spre fizica fundamentală sau spre matematică să fi fost în primul rând o sete de natură teologică.

■ Vorbiţi-mi puţin de familia dv. Cât e ea de importantă în viaţa dv., în împlinirea ei?
■ În SUA, oamenii de ştiinţă au un mod de a privi o carieră în ştiinţă ca ceva opus unei vieţi de familie. Am mulţi prieteni care lucrează câte 15 ore pe zi şi care sunt tot timpul plecaţi la  conferinţe, şi prea mult timp de familie nu mai rămâne. Sistemul francez nu e aşa stresant şi permite unui cercetător să aibă şi o  viaţă de familie cât de cât normală; a fost unul din motivele principale pentru care am hotărât să venim în Franţa.

■ La ce proiecte ştiinţifice importante lucraţi?
■ Continui proiectul cu găuri negre descris mai sus, mai am un proiect în care încerc să arăt că în teoria stringurilor există foarte puţine universuri cu o constantă cosmologică pozitivă (precum  universul nostru). Această idee, de a vedea dacă Universul nostru este singur sau face parte dintr-o multitudine de universuri paralele (numită Multivers), este investigată activ de foarte mulţi cercetători. Dacă proiectul meu reuşeşte, sper că voi putea să demonstrez că ideea multiversului nu este corectă ştiinţific.

■ Dar religioase?
■ Nu pot să spun că am un proiect anume. Pur şi simplu încerc să ajut unde pot.

■ Mai aveţi contacte cu ţara, cu oamenii de ştiinţă din România?
■ Încerc de câţiva ani, împreună cu nişte colegi din Franţa, să încropesc o colaborare cu nişte colegi de la Institutul de Fizică Horia Hulubei de la Măgurele, mai ales să încercăm să aducem  grupul de la Bucureşti în circuitul european de stagii postdoctorale – după cum am spus, cred că acesta este motivul principal pentru care cercetarea în România redemarează aşa de greu şi pentru care în România nu au fost până acum burse ERC (cum a câştigat Bena – n. red.).

■ Ce-ar trebui să facă tinerii cercetători români? Există reuşită şi dacă vor rămâne în ţară?
■ Mie cea mai bună traiectorie mi se pare una mixtă. Cineva care a făcut în România toate studiile şi nu a petrecut măcar un an sau doi în afară riscă să nu aibă o deschidere ştiinţifică prea mare. Eu, de exemplu, am învăţat enorm de multe lucruri în timpul bursei postdoctorale, pe care nu le ştiam la doctorat. Dacă nu aş fi făcut acest stagiu postdoctoral nu cred că aş fi obţinut mai mult de 20% din rezultatele ştiinţifice pe care le-am obţinut.

■ Cum putem ajuta ţara, pe românii săraci? E o soluţie emigrarea? Cei care pleacă au ei parte de sprijin de la cei deja plecaţi? Există organizaţii religioase de ajutor al acestora în lume?
■ În America, bisericile au structuri care să integreze imigranţii, în Franţa nu prea: cei mai mulţi dintre cei care vin ori intră în sistemul academic, ori au de obicei neamuri din acelaşi sat care îi ajută să se aşeze. Pe de altă parte, nu cred că astăzi se mai poate vorbi de imigrare/emigrare în termenii clasici. Oamenii caută un serviciu, o viaţă mai bună, şi se mută unde găsesc. Pur şi simplu nu mai e aşa mare diferenţă pentru cineva din Hunedoara între a se muta la Bucureşti (cum au făcut părinţii mei) şi a se muta la Viena sau la Paris sau la Roma.

Nu are televizor, de aceea are timp pentru toate
■ Aveţi timpul necesar pentru cercetări, studii, şi cum îl găsiţi pentru viaţa de familie şi celelalte? Descrieţi-mi o zi din viaţa dv în care să lucraţi şi la fizică, dar şi la biserică.
■ E greu de descris o zi şi de lucru şi de biserică. În cea mai mare parte sunt zile în care sunt 100% la lucru (de luni până vineri), zile în care sunt în cea mai mare parte la biserică (duminicile) şi zile în care încerc să fiu 100 % cu familia (sâmbetele). Bineînţeles că exista presiune şi din partea fizicii şi din partea bisericii să intre peste timpul cu familia: am uneori proiecte care trebuiesc terminate repede, colaboratori care pun presiune, şi la biserică sunt multe de făcut. La început nu refuzam pe nimeni, mă încărcam cu o grămadă de lucruri, însă cu timpul am început să îmi dau seama că nu pot continua aşa şi am început să mai spun şi nu şi să nu sacrific din timpul pentru familie decât în situatii excepţionale. Sunt şi zile când trebuie să combin cele trei tipuri de activităţi, de exemplu merg ziua la lucru, pe la 5 iau fata şi o duc la pian, mai scriu ceva la un articol pe laptop în timpul cursului de pian, apoi venim acasă, mâncăm ceva, la 7 mergem la biserică pentru un Maslu sau pentru altă slujbă şi pe la 9-10 ajungem acasă. Sunt două motive pentru care putem să gestionăm aşa bine timpul: primul e că soţia e foarte organizată şi calculată şi al doilea este că nu avem televizor.

“Se credea că găuri negre sunt puţine, eu arăt că sunt sute, în contrast cu teoria generală”
Portret. Din 2006, fizician la Institutul pentru Fizică Teoretica CEA – Saclay. După studii la MIT obţine în 2002 doctoratul la UCLA unde a continuat ca cercetător, precum şi la Princeton (Institutul de Studii Avansate). În 2009, Consiliul European pentru Cercetare i-a aprobat din 9000 de aplicaţii o bursă de un million de euro pentru cercetare în domeniul găurilor negre. Iată şi un scurt fragment dintr-un interviu acordat de Iosif Bena după ce a câştigat fabuloasa bursă de un milion de euro.

■ Sunteţi român şi aţi studiat în SUA mult timp, apoi aţi venit în Franţa. De ce?
■ M-am pregătit pentru examenul de doctorat timp de 13 ani în America şi apoi a trebuit să aleg să devin asistent la Universitatea din Boston sau să vin la Institutul din Saclay. În America, salariul era mai mare, dar Institutul din Saclay este unul din cele mai bune medii de studiu din domeniul fizicii din Europa şi din întreaga lume şi aici am mai mult timp pentru cercetare.

■ Aţi obţinut o sumă importantă de la ERC pentru proiectul dv. Despre ce este acest proiect?
■ Scopul proiectului meu este importanţa găurilor negre şi reconcilierea dintre mecanica cuantică şi relativitate. În anii ’70, se descoperise o singură gaură neagră. Numărul găurilor negre este mare. Cercetarea mea încearcă să explice că numărul lor este de sute în contrast cu teoria generală. În teoria relativităţii, există o singură gaură neagră. Ceea ce am realizat eu este revoluţionar.

■ Sunteţi fascinat de găurile negre?
■ Mă fascinează în primul rând calcularea lor microscopică. Da, este fascinant.

■ Sunteţi deci un prieten al găurilor negre.

Preotul preamăreşte utilitatea Internetului
Iată şi fragmente dintr-un articol al preotului-fizician Bena preluat de pe un site creştinesc în care subliniază cât de important este pentru creştini Internetul: “Avuţia Bisericii Ortodoxe şi Internetul”, traducere Pr. Dănuţ Pălănceanu. “Fiecare creştin, ortodox sau neortodox, este de acord cu faptul că Biserica este păstrătoarea unei averi de mare preţ. Averea este alcătuită din cuvintele şi faptele mântuitoare ale lui Hristos, după cum ne spune Sfânta Scriptură, scrisă de Sfinţii Apostoli la inspiraţia Sfântului Duh şi după experienţa duhovnicească trăită în Hristos, care este reflectată în vieţile şi în scrierile Sfinţilor Părinţi… Oricine s-a atins de această avuţie sau a gustat din izvoarele ei de apă vie, nu poate să nu înseteze pentru ele din nou. Am cunoscut oameni care au crescut în alte biserici creştine neortodoxe şi care erau foarte zeloşi şi cu mult crezământ în credinţa lor. Atât de magnifică este această mare avuţie a Bisericii, încât după ce au găsit-o, citind vieţile Sfinţilor şi scrierile Sfinţilor Părinţi şi participând la Sfintele Slujbe, aceşti oameni au făcut tot ce le-a stat în putinţă, înfruntând riscul de a-şi pierde prieteni, de-a crea disensiuni în familie, chiar a renunţa la slujbe bine plătite în cadrul bisericii din care făceau parte şi cel mai adesea de a-şi schimba viaţa, iar toate acestea pentru a mai putea bea din apa vie a sfintei avuţii. Văzând aceşti creştini, ne amintim de binecunoscuta parabolă a omului care a vândut tot ce avea pentru a cumpăra bucata de pământ sub care era îngropată o mare avere (Matei 13:44). Din nefericire, mulţi dintre noi care am crescut în Biserica Ortodoxă ştim atât de puţin despre această mare avuţie şi ne folosim atât de puţin de ea. Sărutăm Sfânta Biblie de fiecare dată când mergem la biserică, dar cât de des o luăm în mâini acasă ca să o citim? Ne închinăm la icoanele Sfântului Nicolae sau Sfântului Gheorghe şi chiar cunoaştem una sau două din minunile săvârşite de ei, dar câţi dintre noi au citit despre vieţile lor sau au încercat să urmeze virtuţile lor? Ne facem cruce când preotul spune cuvinte din Sfântul Ioan Gura de Aur, dar după săvârşirea sfintei liturghii ne putem întreba câţi dintre noi am citit vreuna din predicile lui? Încercaţi şi citiţi-le, sunt atât de pline de inspiraţia şi dragostea pentru Hristos, încât e greu să te abţii din plâns citindu-le!. Noi, românii, ne lăudăm că aparţinem unei biserici care a mărturisit despre Hristos în timpul opresiunii comuniste, şi care a dat minunaţi părinţi spirituali, mari teologi, mărturisitori ai credinţei şi stareţi plini de inspiraţie duhovnicească, cum ar fi Părintele Cleopa, Părintele Sofian, Pr. Arsenie Boca, Pr. Dumitru Stăniloae, Pr. Arsenie Papacioc, Pr.Teofil Părăianu, iar mai aproape de noi, Pr. Roman Braga si Pr. Felix Dubneac. Câţi dintre noi am încercat să citim scrierile lor, sau am urmat sfaturile lor, sau am încercat să ne înconjuram de lumina strălucitoare a lui Hristos aşa cum au făcut ei? Privind din afară, ai impresia că noi, ortodocşii, suntem adormiţi lângă un izvor cu apă vie, având doar o vagă idee a existenţei lui, şi nici o intenţie de a ne adăpa din el. Iar această letargie nu este neapărat din vina noastră. Mulţi dintre noi am crescut fără a citi nici măcar un rând din vieţile Sfinţilor, iar aceasta nu din pricină că nu am vrut sau că nu ne-a păsat, ci din simplul fapt că nu erau de găsit. Mulţi dintre noi nu am citit cărţile Părintelui Cleopa sau ale Părintelui Teofil Părăianu deoarece scrierile lor abia au văzut lumina în urma întunecatului regim comunist. Iar cei mai mulţi dintre noi nu se roagă spunând rugăciunile Paraclisului Maicii Domnului, nu pentru că noi credem că intermedierea ei pentru noi nu are efect (dar să ştiţi că rugăciunile ei sunt întotdeauna ascultate), ci pentru că nu suntem obişnuiţi să ne rugăm ei şi poate că nu avem nici cartea cu Paraclisul Maicii Domnului, nu datorită faptului că noi nu credem în mijlocirile sale (fără contestaţie că mijlocirile sale sunt întotdeauna reale, efective), ci datorită faptului că, fie noi nu suntem obişnuiţi să ne rugăm în acest fel, fie că nu avem la îndemână cărţile liturgice, care să ne faciliteze aceasta…De câţiva ani, mai mulţi oameni, atât din România, cât şi din Statele Unite, au depus mari eforturi pentru a ne pune la dispoziţie sute de bijuterii din inepuizabila avuţie a Bisericii: scrieri ale părintilor, vieţile sfinţilor, rugăciuni, slujbe şi cântări bisericeşti, scrieri şi predici ţinute de părinţi şi teologi români contemporani, precum sş Sfânta Scriptură în totalitate. Toate acestea se pot accesa aproape instantaneu, pot fi citite, ascultate, copiate sau tipărite cu click-ul unui mouse. Un alt efort uriaş (de data aceasta venit din partea unui singur om) a constat în adunarea a aproape tuturor acestor perle, punerea lor la un loc pe un US-based Internet server (cu viteza mare de lucru, ceea ce ajută la micşorarea timpului de încărcare) şi sortarea lor în spaţii de unde se pot accesa uşor. Astfel, Acatistele se pot găsi la Acatistier.org, Sfintele Liturghii se pot asculta la Liturghie.org, de asemenea colindele se găsesc la Colinde.org, contemplări ale vieţilor sfinţilor se află la VietileSfintilor.org, slujbele bisericeşti şi majoritatea rugăciunilor de fiecare zi sunt scrise pe pagina Rugaciuni.org, Psaltirea se poate citi la Psaltire.org, iar Slujbele Săptămânii Mari se găsesc la PasteOrtodox.org. Multe scrieri spirituale ale Sfinţilor Părinţi la fel ca şi o vastă porţiune din Pateric pot fi găsite în pagina Spiritualitate.org. Toate acestea formează minunate lecturi de înaltă inspiraţie care încălzesc inima şi aprind flacăra credinţei în cele mai reci suflete. Site-ul Duhovnici.org conţine scrieri ale marilor duhovnici români contemporani şi părinţi spirituali atât din România, cât şi de peste graniţe… Pentru a avea o idee asupra importanţei acestui proiect este de ajuns să spunem că fiecare capitol din Biblie a fost pus într-o pagină web (adunând un total de 1337 pagini web). Acesta este un instrument foarte folositor atât pentru cei ce vor să-şi adâncească cunoştinţele privind Sfânta Scriptură, ceea ce ar trebui să facem noi toţi…Este pentru prima dată în istorie când toate acestea sunt la îndemâna tuturor credincioşilor…”

Sursa: http://jurnalul.ro/

Contact Form Powered By : XYZScripts.com