Header image

Vaccinurile între „DA” și „NU”

0:05, vineri, 26 mai, 2017 | Cuvinte-cheie: , , , ,

„Vaccinarea are efecte negative chiar și asupra unui sistem imunitar sănătos”

Toată lumea știe de vaccinare. Din copilărie și până la bătrânețe suntem somați, sistematic, să ne lăsăm injectați. Contra gripei, a tetanosului, a hepatitei, contra… contra… Acceptată de medicina oficială și mediatizată intens, de la o vreme, apar și semnele de avertisment legate de vaccinare. De obicei, se prezintă numai avantajele vaccinării și se trec cu vederea sau se minimalizează efectele adverse ale vaccinurilor de orice fel. Chiar și printre medici, puțini sunt cei care au în vedere aceste aspecte. Întrucât și în revista noastră s-a iscat o discuție pe această temă, ne-am hotărât să abordăm problema vaccinurilor cu un specialist: d-l dr. Rareș Simu, imunolog cu mare experiență în lumea virușilor.

„Fiecare pacient ar trebui examinat foarte bine înainte de vaccinare, ceea ce nu este posibil atunci când se fac vaccinări pe „banda rulantă””

– Deși vaccinurile se bucură de o reputație nepătată și au avut, de-a lungul timpului, o importanță de netăgăduit pentru sănătatea omenirii, de la o vreme încoace eficiența lor este pusă la îndoială, chiar de către specialiști. Dvs. în ce tabară sunteți?

– Sincer să fiu, fac parte din categoria scepticilor, bazându-mă pe o serie de informații medicale și pe rezultatele cercetărilor specialiștilor din lumea întreagă, care au observat că nu întotdeauna un vaccin ne poate fi de folos, ci dimpotrivă… De altfel, în practica medicală am întâlnit numeroase cazuri în care vaccinurile au făcut mai mult rău decât bine pacienților.

– Să începem ca în abecedar. Cum acționează un vaccin asupra organismului uman?

– În esență, vaccinarea influențează un sistem vital al organismului – sistemul imunitar. Acesta este implicat în organizarea rezistenței împotriva agresiunilor, atât din exteriorul, cât și din interiorul organismului. Atunci când acesta este dereglat, apar afecțiuni grave. Chiar una dintre bolile grave a cărei frecvență este din ce în ce mai mare – cancerul – are printre cauze proasta funcționare a sistemului imunitar. Mecanismul prin care acționează un vaccin este destul de ușor de înțeles. Se întroduce în organism un microb (inactiv), un extract dintr-un microb sau o subsțantă care seamană ca structură cu un microb. Toate acestea produc o reacție imunitară de apărare, respectiv stimulează sistemul imunitar să producă anticorpi, capabili să distrugă acel microb. Această reacție rămâne în memoria organismului, astfel înct, la următorul contact cu microbul respectiv, sistemul imunitar îl recunoaște rapid și îl elimină, fără să mai apară boala, pe care acesta ar genera-o în mod normal. Trebuie să remarcam însă două aspecte importante. În primul rând, reacția de apărare este specifică – apare doar la microbul pentru care a fost creat vaccinul, nu și la alți microbi. În al doilea rând, vaccinarea este eficientă doar înainte de instalarea unei afecțiuni, nu și după aceea!

Vaccinurile între „DA” și „NU” – Dr. Rareș Simu, medic specialist în imunologie clinică și alergologie

– Nimic negativ până acum. De unde ideea că vaccinurile pot fi periculoase?

– Vă voi explica imediat. Pentru producerea vaccinurilor, se utilizează medii de cultură cu embrioni de pui de găină (din ouă) sau cu celule provenite de la animale (de exemplu, creier de maimuță!). Tocmai aceste medii de cultură reprezintă un risc, pentru că celulele respective nu se pot steriliza întotdeauna și, pe lângă vaccin, se poate întroduce în organism un microb potențial dăunător pentru om. După unii cercetători, chiar aceasta este originea bolii secolului – SIDA! Să ne oprim puțin și asupra principalelor contraindicații ale vaccinării, recomandate chiar de către producători: sensibilizarea sau alergia la unul dintre componențele vaccinului sau la mediul pe care a fost creat. O altă contraindicație este reprezentată de o afecțiune acută, mai ales febrilă, pe care pacientul o are în momentul vaccinării. Această stare nu este întotdeauna luată în seamă și poate fi una dintre cauzele reacțiilor postvaccinale. În acest sens, fiecare pacient ar trebui examinat foarte bine înainte de vaccinare, ceea ce nu este posibil atunci când se fac vaccinări pe „banda rulantă”.

„La toți pacienții cu boli autoimune, vaccinarea este interzisă”

– Există boli anumite care ridică probleme?

– Da, există. Una din principalele contraindicații ale vaccinării o reprezintă prezența unei boli autoimune. Aici este o mare problemă. Bolile autoimune, printre care amintesc lupusul eritematos, sclerodermia, dermatomiozita, poliartrita reumatoida, tiroidita autoimuna, hepatitele autoimune, diabetul zaharat de tip I au o evoluție gravă și sunt întotdeauna agravate de vaccinare. Atunci când pacientul știe că are o boală autoimuna, lucrurile sunt simple; dacă medicul care face vaccinarea respectă protocolul și întreabă pacientul de eventuale boli cronice, poate să oprească administrarea vaccinului. Dar când aceste boli nu sunt diagnosticate, apar adevăratele pericole ale vaccinărilor. Sunt mulți pacienți care știu că au anumite probleme, urmează un tratament, dar medicul curant nu a diagnosticat boala autoimună.

Să va dau câteva exemple din cazuistica personală. În ultimii ani, se prezintă la cabinet din ce în ce mai multe paciente care au anumite probleme: erupții, dureri de cap, palpitații, stări depresive sau probleme ginecologice, inclusiv sterilitate. Oricare din aceste probleme sunt tratate separat – fie de dermatolog, fie de psihiatru, fie de ginecolog. În cel mai bun caz, pacienta ajunge la endocrinolog, și acestă stabilește că este o dereglare tiroidiană. Dincolo de acest diagnostic, sunt puțini cei care caută și cauza autoimună a dereglării tiroidiene, care este din ce în ce mai frecventă. Cel puțin una din trei femei cu probleme de acest tip are, de fapt, o afecțiune tiroidiană autoimună. Mai mult, boala poate să evolueze cu un nivel al hormonilor tiroidieni în limite normale, iar atunci nici măcar medicul endocrinolog nu o poate diagnostica. La aceste paciente, orice vaccin (chiar și „banalul” vaccin antigripal) poate avea efecte foarte grave. Iată un exemplu concret în care vaccinarea este strict contraindicată și, totuși, ea se efectuează!

Vaccinurile între „DA” și „NU” – Dr. Rares Simu, medic specialist in imunologie clinică și alergologie

Nu degeaba le e frică copiilor de injecții!

Am întâlnit și pacienți cu probleme hepatice (transaminaze foarte crescute), dar la care nu se detecta nici un virus hepatitic. Acești pacienți erau considerați bolnavi de steatoză hepatică. În momentul în care le recomandăm anumite analize pentru etiologia autoimună a hepatitei, la un procent important, acestea se dovedeau pozitive, deci aveau de fapt o hepatită cronică autoimună. Vaccinarea poate avea urmari grave și la acești pacienți, dar ei nici nu știau că ar putea avea o contraindicație de vaccinare.
În majoritatea cazurilor, bolile autoimune se dezvoltă în timp. Pacienții acuză diverse simptome care nu sunt sugestive pentru un diagnostic. Mai mult de jumatate din pacienții care s-au prezentat pentru o alergie (respiratorie sau cutanată) aveau de fapt o dereglare autoimună care încă nu era total instalată, în consecința fiind greu de diagnosticat. Acești pacienți pot avea perioade când nu se poate evidenția nici o anomalie autoimună, urmate de perioade când se evidențiază aceste anomalii prin analize de sânge. La toți acești pacienți, vaccinarea este contraindicată; totuși, ei fac vaccinuri, în necunoștință de cauză.
Din aceste exemple putem trage două concluzii. Există din ce în ce mai mulți pacienți cu diverse probleme de autoimunitate, care nu știu de acestea și care nu ar trebui să facă nici un fel de vaccin. A doua concluzie ar fi aceea că nu trebuie făcut un vaccin, doar dacă nu există contraindicații, pentru că o parte din acestea pot să scape medicului! Vaccinarea trebuie făcută numai în funcție de indicații.

„În ultima perioadă, nu se mai ține cont de indicatiile efectuării unui vaccin, ci se merge pe vaccinarea în masă”

– În acest caz, de ce mai au loc aceste campanii de vaccinare, pe care le impune cu atâta reclamă Ministerul Sănătații?

– Pur și simplu, pentru că trebuie făcute. Sunt bani mulți în joc, sume uriașe, poate și comisioane procentuale… În ultima perioadă, nu se mai ține cont de indicațiile efectuării unui vaccin, ci se merge pe vaccinarea în masă. Or, vaccinarea reprezintă o metodă de tratament profilactic și admistrarea ar trebui să se facă, la fel ca la orice medicament, bazându-se pe niște indicații. De exemplu, un copil sau un tânar sănătos, fără alte probleme, nu are nevoie de nici un vaccin antigripal, pentru că sistemul său imunitar este capabil să facă față unei răceli. Indicația, în acest caz, ar fi pentru cei care au imunitatea scăzută (persoanele varstnice sau cei care suferă de boli cronice), din motive care pot fi obiectivate prin analize.

– Se pare că incidenta cazurilor de gripă este mai mare în rândul persoanelor vaccinate antigripal. Cum de se întâmplă acest paradox?

– Vaccinul antigripal se prepară pe baza unor presupuneri. Printr-un studiu statistic, se aproximează care vor fi tulpinile de viruși ce s-ar putea dezvolta mai mult în viitorul sezon rece, și aceste tulpini sunt înglobate în vaccinul antigripal. Rezistența organismului este asigurată doar la acele tipuri de viruși. Dacă se dezvoltă și alte tulpini virale (ceea ce este foarte probabil), acestea își pot face „treaba”, chiar mai bine decât în absența vaccinului. Aceasta este una dintre explicatiile pentru care, în fiecare an, numărul celor care fac viroze respiratorii este din ce în ce mai mare, chiar dacă și dozele de vaccin antigripal utilizate sunt din ce în ce mai mari.

– La fel se întâmplă și în cazul vaccinurilor destinate exclusiv anumitor viruși, cum ar fi cel al hepatitei B sau HPV?

– Vaccinarea pentru virusul hepatitic B se face automat la toți nou născuții, în maternitate. Această vaccinare ar trebui să se facă doar în cazuri bine indicate, la cei care sunt expuși unui risc mai mare de infectare cu virusul B, și nu la toata lumea, nicidecum la copii. Ca o paranteză, trebuie spus că sub 20% din infecțiile acute cu virus B se cronicizează, ceea ce înseamnă că o persoană cu un sistem imunitar echilibrat elimină virusul fără nici un vaccin.
La fel este cazul cu vaccinarea împotriva Human Papilloma Virus (HPV), care este intens mediatizată și se intenționează să se întroducă la toate fetițele, de la vârsta de 11-12 ani. Este bine să se știe că nici în acest caz nu se respectă principiul indicației. Virusul este asociat cu cancerul de col uterin și de aceea vaccinul respectiv este prezentat ca un vaccin anticancer de col uterin. Nimic mai fals! În primul rând, acest virus reprezintă doar un factor de risc pentru cancerul de col uterin și nu cauza lui. Există cazuri de cancer de col, în care nu s-a detectat prezența acestui virus. În al doilea rând, procentul de evoluție spre cancer a unei infecții HPV este foarte mic, majoritatea infecțiilor fiind eliminate într-un interval de 2-3 ani, chiar în absența oricărui tratament. Acesta este un alt argument în favoarea ideii că un sistem imunitar echilibrat poate face față și acestui tip de virus. Pe de altă parte, vaccinul conține doar câteva tipuri de HPV, cele mai frecvent asociate cu cancerul de col uterin. Dar există zeci de tipuri de HPV și este posibil că peste o vreme să se descopere ca și alte tulpini ale virusului sunt asociate cu cancerul, și atunci va urma un nou vaccin, apoi un altul și altul… Pe de alta parte, infecția cu acest virus se transmite în principal pe cale sexuală. Este adevarat că există și alte posibilități de contaminare, dar tipurile pentru care există vaccinul se transmit mai ales pe cale sexuală. Or, nu este logic să faci un asemenea vaccin la fetițe care încă nu și-au început viața sexuală. Se presupune că prin vaccin se obține o imunitate pe termen lung, dar trebuie avut în vedere faptul că vaccinul nu este utilizat de mult timp pe scara largă, deci nu se știe care va fi, de fapt, perioada pentru care asigura protecție. La fel a fost și cazul vaccinului împotriva hepatitei B. În momentul în care s-a utilizat pe scara largă, s-a constatat că perioada de protecție nu este așa de lungă cum se preconiza. Și mai există un neajuns. Vaccinarea are efecte negative și asupra unui sistem imunitar sănătos. Fiecare vaccin care este administrat reprezintă de fapt un stimul puternic pentru organism, pentru sistemul imunitar, în mod special. După fiecare asemenea stimul, el face eforturi ca să-și adapteze mecanismele de apărare la microbul respectiv. În momentul în care se face un alt vaccin, apare un nou stimul care acționează asupra imunitații. Cu cat sunt mai mulți asemenea stimuli și cu cât sunt administrați de la o vârstă mai tânără, când imunitatea nu este bine definitivată, cu atat crește riscul că sistemul imunitar să nu mai facă față și să cedeze. Pentru a face o comparație plastică, putem spune că lucrurile se petrec similar cu un material elastic care este supus constant unor socuri. La început, acest material face față socurilor, dar dacă acestea se tot repeta, își pierde elesticitatea și chiar se poate rupe.

„Toate vaccinurile conțin aluminiu și mercur, substanțe foarte dăunătoare pentru organismul uman”

– Statisticile medicale ce spun? Justifică sau nu utilitatea vaccinurilor?

– În ultimii ani se constată în toate statisticile medicale o creștere alarmantă atât a bolilor alergice, cât și a bolilor autoimune și a cancerului. Din experiența personală pot spune că în ultimul an, de exemplu, s-a triplat numarul de cazuri de cancer care vin la consultație.

Vaccinurile între „DA” și „NU” – Dr. Rares Simu, medic specialist în imunologie clinică și alergologie

Mercur, aluminiu: înțepătura e o glumă, pe lângă efect

În cazul pacienților cu alergii (atât alimentare cât și respiratorii) sau cu boli autoimune (tiroidita, lupus, poliartrita reumatoida, sclerodermie, sindrom antifosfolipidic), numarul lor este și mai mare. Medicii încearcă să explice aceste statistici prin factori de mediu (poluare), stres, alimentatie greșită etc. Sigur, toate acestea contribuie la declanșarea bolilor, dar, în opinia mea, un rol important îl au vaccinarile în exces. Prin vaccinare se obține o reacție specifică „artificială” din partea sistemului imunitar. Este ca și în cazul unui atlet de performanță care își antrenează doar un grup muscular. Să zicem că un aruncător cu sulița își antrenează doar mușchii brațului cu care aruncă sulița și, mai mult, își și injectează în aceștia niște substanțe (dopante) care să-i crească masa musculară. Sigur că el va arunca foarte bine sulița cu mâna respectivă, dar dacă va trebui și facă alt sport, în care sunt solicitați alți mușchi, nu va putea face față deloc. Mai mult, substanțele pe care și le-a injectat în mușchi se absorb în sânge și au efecte negative asupra întregului organism. La fel se petrec lucrurile și în cazul vaccinării. Se obține rezistență pentru boala respectivă, dar când organismul trebuie să facă fața unui alt microb, nu este pregătit. Mai mult, pot să apară efecte negative asupra întregului organism – cazul bolilor alergice sau a bolilor autoimune. Și ca și când răul n-ar fi destul de mare, în vaccin există și substanțe legate de mediul de cultură, dar și substanțe necesare pentru stabilizarea și conservarea acestuia. Vă pot exemplifica cu câteva date mai puțin cunoscute, despre „istoria” gafelor din domeniul vaccinurilor.

În 1954, dr. bacteriolog Eddy Bernice a descoperit virusuri simiene (de la maimuță) în vaccinul anti-polio inactivat (presupus a fi steril!) realizat de dr. Jonas Salk. Dr. John Martin, profesor de patologie la Universitatea California de Sud, a fost angajat în perioada 1976-1980 la Laboratorul de oncologie virala a Biroului de Științe Biologice al FDA (Agentia Federala a Medicamentelor) din SUA. In decursul activității sale acolo, a identificat ADN străin în vaccinul anti-polio, ceea ce sugera o contaminare serioasă. Mai târziu, dr. Martin a constatat că toate cele 11 maimuțe verzi africane (pe care se producea vaccinul anti-polio) prezentau un virus citomegalic simian. Cei care realizau vaccinul știau acest lucru, dar Biroul de Științe Biologice a decis că producția de vaccin contaminat să continue. Dr. Martin a identificat anumite virusuri, numite „clandestine”, la pacienții cu sindromul oboselii cronice, descoperind ca unele dintre aceste virusuri clandestine își au originea în tipul de virus citomegalic simian, al maimuțelor verzi africane – virus despre care el atenționase că este prezent în vaccinul anti-polio. În tot acest timp, fuseseră vaccinați câteva milioane de copii!

Pe lângă contaminarile virale sau bacteriene, vaccinurile conțin și multe substanțe toxice, care se întroduc pentru a preveni infectarea lor cu bacterii sau pentru a le crește performanțele. Printre aceste substanțe se află mercurul, formaldehida și aluminiul, substanțe foarte dăunătoare pentru organismul uman, chiar și în doze mici. Se știe că mercurul este toxic pentru sistemul nervos. În ultimii 10 ani, numarul de copii autiști a crescut de aproape cinci ori în SUA. Aceasta creștere bruscă a survenit după întroducerea vaccinului anti-varicelă, pojar și rubeolă, în 1975.

Există un caz celebru în SUA care a condus la un proces răsunător și care a fost urmat de cercetări amanunțite asupra toxicitătii vaccinurilor, multe dintre cele care se foloseau atunci fiind oprite de la comercializare. Unui copil i s-au administrat vaccinuri pentru 9 boli într-o zi. Vaccinarea a fost urmată de instalarea autismului. Copilul primise o doză de mercur de 41 de ori mai mare decât cea care în mod normal poate afecta organismul!… O nouă boală, numită miofasceița macrofagica, determină dureri în mușchi, oase și articulații. Toate persoanele cu aceasta boală au fost injectate cu vaccinuri care conțineau aluminiu. Depozitele de aluminiu sunt capabile să rămână ca reziduuri iritante în tesuturi și să perturbe sistemul imunitar și sistemul nervos, pe tot parcursul vieții. Or, toate vaccinurile conțin aluminiu și mercur. Aceste metale par să joace un rol important și în etiologia bolii Alzheimer.

„Există situații când vaccinarea este necesară și chiar obligatorie. Dar de aici și pâna la „modă” vaccinarii, este cale lungă…”

– În concluzie, nu ne mai vaccinam niciodată de-acum înainte?

– Toate aceste date nu trebuie să ne facă să negăm orice beneficiu al vaccinării. Există situații când vaccinarea este necesară și chiar obligatorie (antirabica sau antitetanos). Dar de aici și până la „modă” vaccinarii, este cale lungă…
Totuși, câteva concluzii sunt necesare: * Atunci când ne hotărâm să facem un vaccin, trebuie să avem în primul rând în vedere indicațiile, să știm dacă ne este într-adevar necesar acel vaccin sau nu. * Pasul următor este reprezentat de contraindicațiile vaccinarii. Trebuie să ne cunoaștem foarte bine starea de sănatate și de aceea este salutar un control medical amanuntit, înainte de fiecare vaccin. * Este bine să luăm în calcul impactul negativ pe care fiecare nou vaccin îl are asupra sistemului imunitar. Subliniez încă o dată creșterea alarmantă a cazurilor de boli alergice, boli autoimune, cancere, care toate au ca punct comun dereglarea sistemului imunitar. Această creștere este în directă corelație cu numărul de vaccinuri administrate pe parcursul vieții. De aceea, este necesar să evităm administrarea oricărui vaccin care nu este vital pentru sănătatea noastră. Aici mă refer la toate aceste vaccinuri de ultimă oră, insuficient testate în timp (aprecierea efectelor pe o perioada îndelungată), sau a căror eficiență este cel puțin îndoielnică (cazul vaccinului antigripal).

Pentru vârstnici, vaccinul este, adesea, obligatoriu

– Ce alternative propuneți?

– Există căi de evitare a acestor vaccinuri: întărirea și echilibrarea sistemului imunitar în ansamblu, nu pe bucățele. În această direcție, tratamentele fitoterapice oferă suficiente alternative naturale. Dacă aceste tratamente sunt eficiente pentru corectarea și vindecarea unor boli autoimune grave sau a alergiilor, atunci cu siguranță sunt eficiente și pentru asigurarea imunității împotriva majorității afecțiunilor infecțioase.

Vaccinarea copiază, de fapt, principiul de bază al homeopatiei. Se consideră că o boală poate fi vindecată de ceea ce o produce – similia similibus curantur. Și atunci, de ce să folosești copia, când poți să ai originalul?

Sursa: www.nuvaccinurilor.blogspot.com

Contact Form Powered By : XYZScripts.com