Header image

Zilnic în China se convertesc la creștinism mii de oameni

8:16, vineri, 2 octombrie, 2015 | Cuvinte-cheie: , ,

Recent am scris despre declinului ateismului, un subiect care a suscitat multe reactii din partea dtra, unii intrebindu-ne daca intradevar ar fi asa. Probabil intr-o mare masura raspunsul depinde de cine face numaratoarea, unde si din ce perspectiva. Astazi venim cu un exemplu concret al unei parti a lumii unde fara indoiala ateismul e in declin si cedeaza loc credintei religioase, in speta crestinismului. E vorba de China comunista. O facem din perspectiva unei recente aparitii editoriale (2011) a scriitorului dizident chinez, Liao Yiwu.

Titlul cartii e sugestiv, God Is Red, iar subtitlul si mai sugestiv: The Secret Story of How Christianity Survived and Flourished in Communist China. (“Dumnezeu e Rosu, Istoria Secreta a Supravietuirii si Progresului Crestinismului in China”). Dumnezeu e rosu in China nu pentru ca rosu e culoarea comunismului, ci, zice Liao, din cauza singelui varsat si sacrificat de misionarii straini si crestinii chinezi care au transformat China, in doar 60 de ani, in una din marile puteri crestine ale lumii. Statisticile arata ca zilnic in China se convertesc la crestinism 10.000 de oameni. In China sunt mai multi crestini decit in oricare tara europeana in afara Rusiei. Cum a ajuns China comunista sa detina recordul acesta? Raspunsul, detaliat cu multa rabdare si pasiune, e dat de Liao Yiwu in cele 231 de pagini ale cartii lui.
Statistici

Liao Yiwu e unul dintre cei mai proeminenti si bine cunoscuti scriitori chinezi. Poemul lui epic “Masacru”, care descrie represaliile guvernului comunist chinez impotriva manifestantilor din Tianamen Square in 1989, i-au adus 4 ani de puscarie. In 2008 a publicat o alta carte anticomunista care inca e interzisa in China. Cu toate acestea, Liao continua sa scrie despre subiecte care irita guvernul comunist. De data asta prin God Is Red, o cronica a renasterii crestinismului in China dupa ce in 1950 Mao l-a pus in afara legii, a expulzat, incarcerat sau executat toti misionarii crestini aflati in China la vremea aceea, a pus in lagare de concentrare sau executat preotii si pastorii chinezi, a inchis bisericile, si a confiscat bisericile si proprietatile lor si ale crestinilor. Aproape ca a sufocat crestinismul chinez. Ironic, daca in 1950 in China erau doar 700.000 de crestini, in 2010 se estima ca numarul lor a crescut la 70 de milioane, dintre care 50 de milioane de protestanti si 10 milioane de catolici. In 2007 publicatia oficiala chineza China Daily afirma ca in China erau 40 de milioane de protestanti si 10 milioane de catolici. Numarul neoficial al crestinilor chinezi insa e estimat la peste 100 de milioane, avind in vedere ca multi dintre ei se inchina in biserici neinregistrate oficial, in casele oamenilor, si nu in bisericile oficiale recunoscute sau autorizate de stat. Dupa 60 de ani de persecutie, crestinismul a devenit cea mai numeroasa religie din China. Asa afirma God Is Red. Nu e budismul, taoismul sau confucianismul, ci crestinismul. Cresterea aceasta vertiginoasa e comparabila doar cu aceea a crestinismului la inceputul Mileniului I.

Trecutul
Crestinismul a patruns in China inca din secolul IX dar progresul a fost greoi din cauza dificultatile in penetrarea zonelor muntoase si rurale ale tarii. Pina la 1949 numarul crestinilor abia ajunsese la 700.000 in toata tara. Dar influenta crestinilor chinezi era bine cunoscuta. Inca inainte de 1949 unii din liderii rascoalelor chineze impotriva britanicilor au fost crestini ori chinezi neconvertiti dar educati in scolile misionare protestante americane din China. Inainte de moartea lui Mao Zedong in 1976, multi crestini chinezi au fost incarcerati si executati. Zece ani mai tirziu insa lucrurile au inceput sa se schimbe. In timp, intelectualii dizidenti au devenit interesati in crestinism, Liao fiind unul dintre ei. Primul lui contact cu crestinismul a fost in 1998 cind a intilnit primul crestin care l-a invitat la o slujba religioasa in casa unui om. Liao a refuzat, dar apoi s-a razgindit. Iar ce a vazut i-a ramas imprimat in minte pentru restul vietii. Pentru prima data in viata a asistat la o slujba religioasa unde vazuse zeci de oameni rugindu-se, cintind, recitind poezii, citind Biblia, cu voce tare sau singuri, intr-o disciplina desavirsita. Oamenii pareau sinceri in simtamintele lor, dar se inchinau in ascuns. Ca dizident, asta il deranja pe Liao, el insusi fiind o victima a interdictiilor comuniste. I s-au deschis ochii spre o perspectiva noua, aceea a libertatii religioase.

De-a lungul anilor Liao a mentinut contact cu prietenii lui crestini, fara insa a deveni el insusi crestin. Si tot de-a lungul acelorasi ani multi dintre prietenii lui crestini au fost arestati si incarcerati din pricina credintei sau pentru ca se inchinau in biserici neautorizate de guvernul comunist. Liao insa a perseverat. Intors la Pekin, a intrat in contact cu un grup de crestini care i-au dat un documentar despre istoria crestinismului in China. Dupa ce l-a vizionat, Liao a decis sa demareze un proiect propriu al istoriei crestinismului in China comunista. Oportunitatea perfecta a aparut in 2004 cind Liao a intilnit un doctor, pe care il descrie in carte cu numele fictiv de Dr. Sun. O data devenit crestin, Dr. Sun, si-a abandonat profesia de medic si s-a facut misionar. Ani de zile a peregrinat prin muntii si provinciile rurale ale Chinei oferindu-si fara plata serviciile medicale saracilor si celor lipsiti de nadejde. In acelasi timp insa propovaduia si Evanghelia. Vreme de mai multe luni Liao l-a acompaniat pe Dr. Sun prin diferite zone ale Chinei unde a intrat in contact cu oameni in virsta, preoti, pastori, calugari si calugarite, unii in anii 80, 90 ai vietii si chiar mai in virsta. Liao le-a luat interviuri, cu multa migala, detaliate, cautind sa cunoasca geneza moderna a crestinismului in China, vremea persecutiei, si situatia curenta.

Interviuri si amintiri
In God Is Red Liao reda 18 din interviurile luate. Toate fascinante si abundente in detalii pastrate zeci de ani in mintea si memoria unor crestini batrini pina la intilnirea lor cu Liao. Citind cartea iti face impresia ca parca asa a rinduit Dumnezeu ca acesti oameni sa supravietuiasca orgiile comuniste, sa traiasca vieti lungi, sa fie martori la multe evenimente, si sa dezvaluie, chiar inainte de moarte, amintirile lor despre supravietuirea crestinismului in China. Unii dintre ei au murit inainte de publicarea cartii, iar altii dupa.
Liao dovedeste a fi un scriitor iscusit. Frazele lui sunt scurte, foarte descriptive, si depisteaza detaliile cele mai fascinante. Detalii care te impiedica sa te plictisesti si nu ingaduie cititorului sa puna cartea jos. Descrie servicii religioase in case, in curti, pe strazi, gramezi de sute de oameni simpli, lipsiti de nadejde, care se string as auda cu atentie mesajul Bibliei.

Interlocutorii lui Liao isi amintesc de “barbati inalti cu par blond sau rosu” care veniseara in China ca misionari. Erau europeni, australieni, neo zeelandezi, americani. Barbati ale caror sotii aveau ochi albastri. Cu copii multi, unii nascuti in China, dintre care multi murisera acolo. Nu s-au mai intors acasa si i-au ingropat in China. Oameni buni care invatau pe chinezi un model de viata noua, acela crestin, plin de umilinta, sacrificiu, integritate, dragoste fata de aproapele. Unii se pricepeau la medicina, vindecau pe cei bolnavi, invatau pe chinezi regulile elementare de igiena. Ii invatau cum sa cultive pamintul pentru a le da mai mult rod. Au construit biserici, scoli, orfelinate, drumuri, cabinete medicale. Au invatat limba localnicilor, au invatat oamenii sa scrie si sa citeasca, sa cinte cu vocea si din instrumente. Au tradus Biblia in limba lor. Acestia au fost misionarii, barbati si femei de care crestinii chinezi inca isi aduc aminte cu nostalgie, fie ca i-au cunoscut direct, fie ca li s-a povestit despre ei.

In anii 30 ai secolului trecut cind Japonia a invadat China, misionarii nu au plecat acasa ci au ramas in urma. Unii au fost executati, altii pusi in lagare de concentrare, altii au disparut fara ca nimeni sa le mai dea de urma. Sub guvernul nationalist a lui Chaing Kai-shek misionarii au dus-o mai bine, generalisimul si sotia lui fiind crestini. Invinsi de comunistii lui Mao in 1949, fortele nationaliste s-au refugiat in Taiwan iar Mao a dezlantuit teroare in toata China. Majoritatea misionarilor au parasait China la vremea aceea. Altii au ramas in urma, au refuzat sa plece, au fost arestati, ori executati, fiind denuntati ca agenti ai imperialismului strain. Altii an incercat sa ajunga in Hong Kong, Shanghai, Macao sau alte puncte portuare pentru a se intoarce acasa. Au pierit pe drum ori li s-a pierdut urma.

Pietre de mormint
In drumurile lui prin China Liao a cautat sa afle si mormintele misionarilor si preotilor ingropati acolo. A gasit citeva, putine. Satenii l-au dus la marginea satelor, prin balarii si buruieni pina la briu, aratindu-i pietre de morminte, pe unele din ele inca putindu-se citi fragmente de nume englezesti sau frantuzesti. Cu vremuri in urma acolo erau cimitirele unde fusesera ingropati misionarii si preotii straini si familiile lor. Viata moderna insa nu da liniste nici macar acestor pietre de morminte. Liao descrie vizita la un cimitir unde excavatoarele dislocau pietrele de mormint pentru a le vinde. In China comunista se construieste mult si piatra e scumpa. De ce nu si pietrele de mormint? Asta a fost si soarta mormintelor unor misionari. Istoria e dezgropata in China comunista, dar azvirlita la o parte. Iar in alte locuri, fostele cimitere au fost transformate in lanuri de porumb iar mormintele au disparut.

Minutios, Liao a adunat de pe unde a ajuns, numele tuturor misionarilor despre care i s-a vorbit, impreuna cu anul aproximativ in care au ajuns in China. A inregistat 62 de nume, toti ajunsi in China intre 1850 si 1949. O suta de ani. Unii au murit acolo, altii s-au intors in tara de bastina, iar altora nu li s-a mai dat de urma. Iar numele unora dintre ei nu mai sunt cunoscute. Majoritatea sunt nume englezesti, pe linga ei unii norvegieni. Iar misionarii catolici au fost toti europeni, francezi, belgieni ori elvetieni.
Crestinismul contemporan chinez

Crestinsmul contemporan in China, afirma Liao, e o forta cu care autoritatile trebuie sa se poarte cu atentie. Nu pentru ca ar fi o amenintare la adresa comunismului chinez. Dimpotriva. Spre surprinderea lui, remarca Liao, nici un crestin pe care l-a intilnit in drumetiile lui prin China, nu a exprimat sentimente de ura fata de comunism ori presecutia comunista. Crestinismul e un pericol pentru ca se extinde ca un foc care nu mai poate fi stapinit. Tot mai multe oficialitati se convertesc la crestinism. In timp, poate nu chiar mult, China comunista se va prabusi, spune Liao, dar nu din exterior, ci din interior, datorita influentei crescinde a crestinismul. Intr-un email din septembrie 2010 adresat unor prieteni din afara Chinei, Liao isi exprima admiratia fata de crestinism, afrimind, cu confidenta, ca crestinismul “will outlast the current totalitarian government”, adica “va supravietui guvernului totalitar chinez”. De ce? Pentru ca in China generatia contemporana de crestini sunt perseverenti si motivati sa vada lumina crestinismului aprinsa in toata tara.

Declinul ateismului?
Fara indoiala. China oficial ateista raspunde afirmativ acestei intrebari. Da, in China comunista Dumnezeu zimbeste, iar cel rau scrisneste din dinti. In China Dumnezeu a biruit, iar Marx si Mao au pierdut. Ireversibil.

Am scris astazi despre experienta crestinismului in China din mai multe motive. Unii dintre noi au trait sub comunism si cunosc persecutia la care comunismul roman a supus crestinii. Nu putini au fost victime ale persecutiei religioase. Si nu putini preoti, pastori, si crestini autentici care au luptat pentru credinta au fost arestati, torturati, supusi la multi ani de inchisoare. Unii au fost executati iar altii au murit inainte de vreme in lagarele de concetrare comuniste. Parafrazindu-l pe Santayana, cine nu-si cunoaste trecutul e condamnat sa-l retraiasca. Nu dorim sa retraim vremurile acelea grele cind am fost lipsiti de libertatea religioasa. In plus, e bine ca generatia tinara sa cunoasca pretul pe care cei dinaintea noastra l-au platit pentru promovarea si pastrarea valorilor crestine. Libertatea religioasa e fara pret. Ce s-a intimplat in Romania comunista se petrece astazi in China comunista. Dar asta nu inseamna ca pericolele la adresa libertatii noastra religioase au disparut. Dimpotriva. Secularismul european cauta sa ne intoarca iarasi la vremurile cind religia si crestinismul erau marginalizate. Inca acum 2000 de ani Apostolul Iuda ne indeamna sa ne luptam pentru credinta data odata pentru totdeauna. (“3. Iubitilor, punand toata ravna sa va scriu despre mantuirea cea de obste, simtit-am nevoie sa va scriu si sa va indemn ca sa luptati pentru credinta data sfintilor, odata pentru totdeauna.”) Haideti deci sa fim vigilenti si sa nu pierdem din vedere una din cele mai pretioase libertati cu care am fost binecuvintati – libertatea religioasa.

sursa lumeacredintei.com

646x404

Contact Form Powered By : XYZScripts.com